2,829 matches
-
sufletele de elită, locul instinctului moral îl ia întotdeauna simțul estetic. Un "pervers" rafinat se abține de la o faptă rea, numai dacă, pe lângă rea, e și inestetică. 21. Legea vieții este frica de moarte, adică evitarea a tot ce poate scurta timpul scurt cât mai avem încă de respirat. (Se poate dovedi că și preceptele moralei celei mai înalte și mai "dezinteresate" se reduc, în ultimă analiză, tot la această lege.) Orice semn, orice precursor al morții este oribil, și orice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
integral al vieții îl dă numai moartea. "Blanche comme lait..." 1 Albă ca laptele..., dulce ca un mielușel..., proaspătă ca un trandafir... (fr.). După prima din cele trei părți ale programului, am pus imediat în aplicare pe a doua. Ca să scurtăm un kilometru, am sărit gardul prin fundul grădinii, operație delicată și chiar riscată, de care Adela s-a achitat perfect grație scărilor formate de nuielele gardului învechit, unei binevoitoare crengi, de care s-a ținut cu mâinile, și concomitenței aceleiași
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de-a ajunge la un telefon, am adăugat. Îmi aduc aminte că, la acest punct, m-a apucat un acces de tuse. Un acces autentic, dar trebuie să mărturisesc că n-am făcut nimic ca să-l opresc sau să-l scurtez. — Ți-ai controlat tusea asta, soldat? m-a întrebat locotenentul după ce m-am potolit. În chip ciudat, în clipa aceea m-a podidit un nou acces de tuse, tot autentic. Eram încă întors pe trei sferturi către ceilalți și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Dacă, prin absurd, s-ar fi născut un copil, n-ar fi avut cine să-l boteze. Preotul Fadei abia dacă se mai putea ridica din pat, așa că slujeau doar dascălul și pălimarul, Îmbătrâniți și ei mult prea devreme, care scurtau rugăciunile și Încropeau slujbe de mântuială. Nici nunțile, nici Înmormântările nu mai erau ca altădată. De fapt, se slujea otova, astfel că nu mai deosebeai vecernia de utrenie și prohodul de cununie. La drept vorbind, În afară de Tatăl nostru, nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Habar n-avea Iosif Visarionovici că se poate fabrica rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat. Unde au dispărut mujicii și bărbile? Petru le-a tot scurtat măturoaiele până au ajuns să fie doar un smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
corpul În pardesiile impropii pentru acest anotimp. De fapt barăcile metalice urmau să fie amplasate Între cele două lacuri, fiind nevoiți să facă un mare ocol Întrebuințând o mașină Închiriată la fața locului. În cele din urmă totuși, pentru a scurta drumul, au hotărât să lase mașina undeva la marginea lacului,, exploratorii urmând să parcurgă distanța către Sud escaladând luciul gheții. Înainte de-a pune piciorul pe ghiață, Tony Pavone avu o ușoară emoție ezitând de-ai urma pe ceilalți. Pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apărător al acestui edificiu la fel unul mare...” Portarul Însă protestă. „Vă rog domn’inginer, prefer un pahar cu vin, băuturile spirtoase Îmi provoacă amețeli”. „Ai dreptate...În general nici eu nu sunt adeptul acestui gen de băuturi, cari ne scurtează zilele...! Totuți astăzi fac abstracție, simpt nevoia unei rapide deconectări...!” Ospătarul aduse comanda, iar portarul Își luă sticla cu vin plecând să aibă În pază intrarea localului, nu Înainte de-ai spune să aibă o după amiază plăcută, cu promisiunea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
convinși să ofere Cooperativei ceva lucru, urma să pierzi cu dumnealor nopți de-a rândul prin cârciumi parlamentând, cerând „Mită” atât de mare Încât, nu mai rămânea mai nimic pentru plata muncitorilor...!! Bănuind de ce Îl chiamă Contabilul Șef, Tony Pavone scurtă discuțiile cu ce-i prezenți, se afișă Contabilului Șef care-l primi oferindu-i o figură jovială. Tony Pavone fusese descris inginerului șef al unei puternice Întreprinderi de construcții iar acesta era curios să-l cunoască, iar dacă individul prezenta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te pui la adăpost”. „La ce oră avem Întâlnire...?” - privi el cu emoție la ceas. „La ora douăsprezece, cinema Aro... Admitem cazul, dacă totuși vom Întârzia puțin, Paulică pe care-l cunosc de douăzeci de ani, ne așteaptă...!” Pentru a scurta drumul cei doi colaboratori tăiară drumul de-a dreptul prin Str.Popa Tatu, pătrunseră În Str.Știrbei Vodă de unde grăbind pașii reușiră să ajungă la locul Întâlnirii În timpul propus. Aici Însă aflară agitație suficient de mare. La cinema Aro rula
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
semnul crucii, cerând Divina iertare, În timp ce unele isterice femei făceau motănii ridicând ochii către Înaltul Cerului provocând tensiunea momentului să i-a proporții fantomatice...! „În mod sigur, vom muri cu toții...! Fu de părere o babă care moartea refuzase să-i scurteze zilele „În genunchi oameni buni, În genunchi...! Să ne rugăm pentru iertarea păcatelor...!” „Într’o comună În apropiere de București, la Hagiești dacă Îmi aduc bine aminte, o găina a imitat cântatul cocoșului...!!” - interveni o altă babă a tot știutoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
niciodată fără tine. Zach mergea ca și când drumul i-ar fi fost presărat cu lampioane, ca și când ar fi fost ziua-n amiaza mare. În trecut, Jina era nevoită s-alerge ca să țină pasul cu el. Acum, din fericire, Zach își mai scurtase pașii, cei doisprezece ani îi mai încetiniseră mersul. A condus-o dincolo de-o mână de tufe de soc, către o zonă acoperită c-o iarbă surprinzător de luxuriantă. Firele verzi de iarbă erau încovoiate din cauza propriei lor greutăți, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care irită Ce-mi place Doamne Mirosul tău de condiment Pus în lacrima celui Ce se hrănește Doar cu ce dă pe afară Prezentul. Gustoasă mai e bunătatea ta În aceste vremuri grele Când ne-am împăiat Stomacul Ne-am scurtat intestinele Să poată fi hrănite Doar cu o mărgică. Poemul pe care-l scriu A și început să miroasă A realitate clocită Deși, vă jur, n-am deșertat Pe coala de scris Bărdăhanul unui animal Exotic. Poem de dragoste Mi-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Un dispozitiv fantastic... o pernă de șezut cu o gaură În mijloc... — De ce? De ce să aibă perna gaură? Întrebă cel tînăr șugubăț, lăsîndu-se pe vine ca la closetul public. Umbra lui lungă și Întunecată, dată de lumina de sub streașină se scurtă brusc și alunecă sub șezutul individului de parcă era prinsă de el. Acolo e Înghesuială mare... și nu te poți lăsa În jos. Așa că-i zice pernă și nu saltea. — E o gaură ieftină, dar Înghite bani... Cel mai În vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lăsat mașina la scara ei, puțin mai Încolo de al doilea stîlp de telegraf (o lăsasem sub pretext că băusem, dar acum eram și mai și), Începuse să devină din ce În ce mai șubred. Am luat-o pe cărarea bătătorită de iarbă veștejită, scurtînd distanța dintre mine și fereastra lămîiatică. În cele din urmă, de la colțul clădirii 3, aproximativ treizeci și doi de pași... mi-am ridicat privirile... șirul de lumini - ochi de sticlă ce nu mai știau nici măcar să clipească - se succedau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
boltă și stema județului pe frontispiciu, ridicată înainte de începutul veacului, dispunând de destinele oamenilor, voi care faceți dreptatea. Ești obișnuit să te joci cu destinele. Întorsei capul, nu mai suportam fixitatea acelei priviri; diagonala dintre noi părea să se fi scurtat, se uita la mine în continuare, eram sigur, îi auzii din nou vorbirea: „Acum ești nevinovat, spuse. Ce vină să ai tu care n-ai rostit nici un cuvânt, niciodată? Măcar o dată să-mi fi spus «Te iubesc», așa cum îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
colege vorbind. Elevele mele, la care țin atât de mult, rămân tot elevele mele; și ele țin la mine, așa că în ce mă privește nu se schimbă nimic. De asta nici nu mă interesează. Atât numai c-o s-o mai scurteze cu revistele, - mă refer la cele de modă - din Apus, cică nu folosesc, că se poate și fără ele, și că n-au atâția bani, e vorba de valută, că sunt scumpe, că-s bani pe gârlă, c-avem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pace. Dumnezeu m-a ajutat ca, la ieșirea din Biserica Ortodoxă Română de la Ierusalim, însuși domnul Radu Vasile, văzându-mă, mă autoriză să anunț protocolul palestinian că Delegația română face și vizita la Ramallah, dar mi-a cerut să o scurtez cât pot. La Ramallah, s-a marcat apoi, și după părerea mea, o nouă reușită a diplomației românești pe calea spre înțelegere și conlucrare în Orientul Mijlociu, între țări și locuitorii lor. Însă în urma unei "șopârle" din partea unui coleg de la misiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
am să mor... Ș-au venit bătrânii... Și cât sta barbatu-său în casă, ea nu zicea nici o vorbă, ședea cu fața la părete; și după ce ieșea el, se întorcea și vorbea cu bătrânii: — Iaca, tătucă, iaca, mămucă, omul ista mi-a scurtat zilele... și dragă-mi era lumea asta!... Ș-au venit vecinele cu baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din pumni, să beie, căci altfel se duce fără să ierte pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că duhul lui Mustafa șahzadè tulbura somnul părintelui său. Robii de la iatac l-ar fi auzit pe sultan, noaptea, grăind cu cineva și tânguindu-se: —Împăratul slăbește... ziceau unii. De aceea împăratul, mai slăbit fiind, se îndemna mai ales să scurteze de căpățână pe unii dintre sfetnicii săi care se aflau încă în putere. „Se apropie plinirea hotărârilor mele...“ gândea doamna Roxelana. Va fi fost Baiazid prea crud la minte, vor fi fost iscoadele neadormite ale împărăției mai istețe, iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut, apoi am amuțit. Monarhul și-a dat seama de acest lucru după alte câteva șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și se ridică să privească afară. Văzu arena pentru antrenamente. — Vino să vezi. Marcus veni lângă el. — Privește. Pe marginea arenei fuseseră înfipți pari înalți de vreo doi metri. Mulți aveau un braț central mobil, care se putea lungi sau scurta cu ajutorul unei funii, prin intermediul unor scripeți. Un instructor ținea cu putere de capătul unei funii. La celălalt capăt era legat un scut oval, concav, lipit de par. Scutul putea fi așezat orizontal dacă trăgeai de funie și revenea în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oameni tineri, puternici. De ce să-l mai așteptăm pe Mucianus? Antonius tăcu. În lumina torțelor, soldații îi putură vedea privirea temerară, scânteietoare și fură impresionați de hotărârea de pe chipul lui. Pe pământ, umbra lui Antonius se lungea și apoi se scurta, într-un fel de dans războinic. — Cine a mai auzit ca lupul să fugă pentru că vânătorul l-a rănit cu o săgeată? Cine a mai auzit ca ursul să dea înapoi când un șoarece îi fură prada? Nu suntem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi observat până acum? Dar nimic din toate astea nu mai conta. Avea o armă, ceea ce schimba natura înfruntării. Probabil că acum sosia lui avea să aleagă siguranța și să folosească pușca. Avea deci la dispoziție doar câteva secunde, scurta „surpriză“ pe care o va trăi adversarul său când va vedea neobișnuitul obiect. Vultur-în-Zbor a aruncat osul cu o singură mișcare fluidă, ca și cum ar fi lansat o săgeată mare și incomodă. A nimerit pușca chiar în locul unde o strângea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am zis imediat. „Samantha“ suna prea a genul de persoană care are fotografii cu ea în bikini de plasă, strălucind de la stratul gros de ulei de corp și cu un zâmbet luminos. Nu înțeleg moda asta ca fetele să își scurteze numele, lătră Sir Richard, dar într-un fel prietenos. Ale mele sunt amândouă cu moda asta, iepe prostuțe, deși au nume frumoase cu care să se mândrească. Unde sunt Susan și Belinda? S-a întors să se uite prin încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]