7,237 matches
-
să mă auzi. Aș putea spune că percepția ta este deosebit de subtilă sau poate noua ta condiție a determinat deja grave modificări de conștiință. Asta nu a fost prevăzut, îmi pare foarte rău! mai spune, revenind complet la poziția bipedă, scuturându-și aripile. Înțelegi? N-ar trebui să mă vezi, și chiar nu pricep de ce mă vezi, nu ești chiar atât de bolnav. Prin urmare, nu sunt. Interesant. Asta cred și eu, dar toți îmi spun contrariul. Doar tu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai acut cu trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp în care alții încercau în zadar să ia contact cu mine. Mă admonestau, mă scuturau și, în absența mea, se pare că se petreceau chiar lângă mine lucruri de care nu eram pe deplin conștient. Da, pe-atunci mă acapara total, ca într-un fel de autism ce mă stăpânea preț de câteva minute, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare distanță de trup, deși, privite de sus, ele par de-a pururi inseparabile. Nu m-am auzit strigând, dar știu că am strigat... Mă ridic leneș și împleticit după câteva minute, ca o continuare firească a oricărei alternative: mă scutur de zăpadă sau îmi croiesc drum prin norul de praf, fum și reziduuri. În jurul meu, auditoriul începe din nou să capete formă. Se așază la fel cum erau la început, pe scaunele lor înalte, și fiecare ține câte o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
turmă care nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tufă de timp și emana mirosul de trecere a clipei ca și când n-ar fi fost, dar având în vedere specificul, putem spune că brăilenii erau veșnici față de alți locuitori ai lumii. Și tocmai se scărpina cu brațele crengoase de nerăbdare, scuturând fără voie câțiva muguri ai unor viitori poeți împietriți demult în stil, o bucată de noapte râioasă, rămasă de pe vremea în care spațiul era zgândărit de gândurile geniilor locale, când Mireasa noastră începu să cânte. Dar a trecut acceleratul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ciocnesc, pauzele de linii aveau trasee clare și abateri calculate, nefiind posibilitatea vreunei coliziuni, oricât de deasă ar fi fost țesătura. Gândacii aveau o temă de făcut. Înregistrau, în complicata lor structură vie, clipele căzute din oameni, așa cum copacii își scutură frunza. Ei erau măturătorii. Mioara le văzu harta sufletelor. Începu să citească, la început, detașată, pentru că, fiind imensă, le știa sfârșitul și ceea ce urma după sfârșit, acea nelămurită cuprindere, ca atunci când nu-ți ajung brațele pentru a mângâia pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se înălță cu fața curată, spre cer. Levitam ni se părea că levităm sau noi ne vedeam organele interne frumos colorate ca în planșele de anatomie, cerul întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pâine albă, fraților! Avem din belșug pâine. Erau la poarta Cimitirului "Sfântul Constantin" și, profitând de lipsa paznicilor și de liniștea nopții, morții ieșiseră la plimbare. Măi, tu, grasule, cum te cheamă? strigă Mongolul spre un bărbat rotofei care-și scutura hainele de țărână. Cine-ntreabă? se rățoi el. Cargobot, ai auzit de el? Mongolule, tu ești? Da, mă, cum, n-ai murit? Nu sunt sigur. Tu? Eu am 12 ani de moarte, sunt Milionarul. Ăla care trăia din containere? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plăti convorbirea. -Nu e necesar, spusei, întinzându-i aparatul. Îl luă și formă un număr. În vreme ce aștepta, se prăbuși. Stupefiat, mă aruncai lângă el. Auzii o voce îndepărtată spunând „alo” în receptorul pe care am avut reflexul să-l închid. Scuturai bărbatul. -Domnule! Domnule! Îl întorsei pe spate. Avea gura întredeschisă și un aer uluit. Îl lovii peste obraji. Nicio reacție. Mă dusei să aduc un pahar de apă, încercai să-l fac să bea, în zadar. Îi turnai restul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fi descoperit în stadiul de schelet, asta nu se va vedea: Olaf ar prezenta zveltețea universală a morților după banchetul viermilor. Or, având în vedere modul meu de existență, moartea mea nu va fi observată decât peste foarte multă vreme. Scuturai din cap pentru a alunga această idee absurdă. E o patologie intimă: de îndată ce o ipoteză delirantă îmi traversează mintea, în loc să râd de ea, este absolut necesar s-o iau în serios. Ai crede că mintea mea nu face diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lui Olaf. Cine le putuse oare sugera să mă aleagă pe mine? Vecinii, colegii, prietenul care mă invitase la serată, oricine. De ce trebuia el să-l sune pe Sheneve? Pentru ca acesta să știe că Sildur era într-adevăr la mine. Scuturai capul. Eram pe punctul să înnebunesc. Creierul meu începu să secreteze ipoteză după ipoteză. Tipul care dăduse în primire la mine acasă uzurpase deja identitatea unui Olaf Sildur decedat. Eu uzurpasem identitatea unui uzurpator de identitate, eram un impostor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nebunia asta? — O hartă cu stegulețe roșii și albastre, desfășurată pe o masă de campanie, zice Roja cu gîndul aiurea, ceva palpabil, care să fie viu, să ne scoată din amorțeală, să ne aducă cu picioarele pe pămînt, să ne scuture puțin, un cutremur, poate? — Ascultă, Tîrnăcop, zice Dendé, unde ai învățat să vorbești tu așa de elevat sau le dai drumul pe de rost ca un papagal care nu știe ce spune? — Fragmente cosmice, dom’ Roja, reia Tîrnăcop fără să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e de acord Bătrînul, și ia uite cum le făceau ăștia jocul, la NBC, la mama dracului, mușcaseră momeala, secretarul de stat Backer, care zice că sprijină orice efort de a ajuta Frontul Salvării Naționale din România care încearcă să scuture jugul unei dictaturi foarte opresive, asta cam în același moment în care Piticul și Scorpia se găseau în fața plutonului de execuție. În rest, aceeași poveste, Poștașule, ei acolo, noi aici, Cheney, Roland Dumas, guvernul Olandei, ambasadorul SUA la București speră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și curiozitate sporită, câte un gândăcel fricos, preocupat de cine-știe-ce probleme familiale sau o furnicuță cu povara grea În spate, așezând În drumul acestora, palma sa de copil și Înfiorându se ori de câte ori furnicile i se urcau pe mâini sau picioare, scuturându-se grăbit și având adevărate accese de panică, atunci când o furnică sau un gândăcel ce făcea obiectul studiului său, Îi intra pe sub cămășuță, speriindu-se reciproc. Se oprea cu teamă și stătea multă vreme nemișcat, la o depărtare bunișoară de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bucăți din ce În ce mai mici, spre supărarea bunicii Ileana și a Anetei care trebuia să măture cu grijă. În acea iarnă Împlinise cinci ani, ningea așezat și atenția sa a fost atrasă de zgomotele de la ușa de afară, mai multe persoane Își scuturau hainele și Încălțările pline de omăt și intrau În casă ca niște obișnuiți ai ei. Veronica, nepoata bunicii Ileana, și cu fata ei, Rozalița, s-au așezat pe patul În care Va stăpânea un colț mic, aducând un val de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
somn cu: Hai, trezește-te că o venit tătic’tu’! Va, care credea că iar visează frumos, a fost trezit de zgâlțâiala Anetei, care spuse cât putea ea de frumos În momentul acela, când dragostea de soră mai mică Îi scutura cămașa de emoții: Hai, nestematule că a venit tac-tu! Hai! Hai! Va deschisese ochii bine, când Victor Olaru, purtând un palton de stofă englezească de cea mai bună calitate, cu o croială „a la casa de modă” și cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ținuți de câte un picior, pițigoii Încercau să zboare iar mișcările aripilor și mai ales ochișorii ca niște mărgeluțe strălucitoare Îl fascinau pe Va, acesta manifestând o bucurie de nedescris. Primăvara se instalase de-a binelea, florile din zarzăr se scuturaseră iar Va nici nu a avut timp să se supere pentru că urmărea alte flori care desfătau privirea curioasă a copilului, era timpul florilor de cireș, de vișin, apoi de măr, furnicile și gândăceii roșii cu pete negre, Vacile Domnului, musculițele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cumva distanța față de el crescuse, trăgea sfios și Înfricoșat de colțul hainei, iar Victor trezit din starea aceea care Îl purta prin locurile dragi lui și printre oamenii către care se hotărâse să-și trimită diamantul, se Întorcea automat și scuturat de un fior de frică și responsabilitate spuse: Nu-ți fie frică! Tăticul tău este cu tine și nu mișcă nimeni decât Cleopatra, ia uită-te la ea ce frumoasă este, vezi? Va scotea capul mai mult, se ițea pe lângă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
satul care dădea semne că se trezește spuse: Muța-mamii, de-acu suntem acasă și nu-mi mai este frică de nimica! Copilul care pășea repede și mărunțel, pentru a fi În rând cu bunica sa, se bucură de schimbare, se scutură și se șterse la ochișori pentru a rupe ața care-l trăgea către meleagurile stăpânite de bătrânul și bunul moș Ene și urmări cu privirea degetul indicator al Mamaiei, care avea la oarece depărtare de vârful său o poartă din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copilăriei transformându-le În amintiri greu de Înlocuit de trăirile de mai târziu ale adulților, până În după-masa acelei zile. L-a trezit Lupu, câinele Ochenoaiei, care schelălăia, bucurându-se de revenirea stăpânei sale, sărea În două picioare, se gudura de scutura lanțul și saluta buna intenție a bunicii lui Va de a-i oferi ceva bun de mâncare dar și pentru că Îi vorbea și știa că urmează să fie mângâiat. Toată lumea era În jurul lui Va. Toți Îi puneau Întrebări de tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către fata care Își scutura capul plin de zulufi și privirea sa a coborât spre rădăcina butucului de vie, acolo unde două buburuze se iubeau și constată cât de simplu-i acest lucru În natură. Marinița, care urmărea cu interes efectele manevrelor sale asupra stării
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
elucubrații. Când ești doar Solo Har-Herescu, un extravagant fără grație, întâmplările abracadabrante pe care le povestești rămân ceea ce sunt și n-au nici un haz: „sorb sinele în jurul propriei axe / și astfel pauzele din mine / întâlnesc pauzele universului“; „astăzi mi-am scuturat sufletul / agățându-l pe frânghie pentru aerisire“; „zâmbetul l-am împărțit în pătrățele, / privirea am orientato spre linii drepte“; ‹ „alerg atât de repede / încât picioarele mă trimit / acolo unde nu pot ajunge“ etc. Există și cazuri când Solo Har-Herescu îl
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a sensului lor originar. Dar autorul cărții nu face decât să le repete încântat de sine, convins că are un fel de revelații pe care ține să le comunice semenilor: „La Cer / Nici un onor pământean / Nu ajunge. Ca florile / Se scutură / Onorurile“; „ Chiar dacă moare de foame / Crocodilul / Nu ucide crocodili“; „Doctorul naturii / Îmi este model.“ Mai lipsea cugetarea „Amorul e un lucru foarte mare“. De fapt, nu lipsește. O găsim în următoarea variantă: „Iubirea este nemuritoare.“ Pret ´ iozitate Pe genericul unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însuși. ‹ Poeziile lui Alexandru Potcoavă sunt reușite atunci când sunt reușite, nu atunci când sunt licențioase. Unele, întâmplător, sunt și reușite, și licențioase. Iată un exemplu de bravadă (oarecum) simpatică: „apucă tu de-un colț apuc eu de / altul și hai să scuturăm cearceaful / pe balcon în capul trecătorilor / doar ne-or lua în serios că / noi nu ne jucăm de-a dormitul iubito / și-apoi lasă gospodinele să-și dea / singure seama ce-i cu / firele crețe de păr adunate / în plasele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]