3,089 matches
-
maniere, pierdute încet-încet, după Revoluția de la 1848, încearcă acum procedeul cucului. După ce s-au așezat în cuib străin, fac ce fac și-l alungă pe băștinaș. De multe ori l-a ucis mișelește ! În masă. Ip, Moisei, Treznea, Ciumărna, Aita Seacă, Sărmașu, Luduș, Sândominic, Aghireș, Huedin, Hărcana, Nușfalău, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin
TABLETA DE WEEKEND (60): IGEN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353595_a_354924]
-
pârloagă-n dulcea primăvară un ochi imens te-absoarbe-ncet sub pleoapa plină de mistere un ochi în care s-au îngropat atâta dor și-atâtea visuri și lasă anii la o parte cu nuferii decapitați pe lacul gol de-atâtea secete secat printre castele pustiite ce zac la margine de lume uitate în povești bătrâne și-n cronici arse de cenușă o babilon pe-aici mi-am pierdut tinerețea visând la pofte de serai la fructul cel oprit din biblii și la
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
rănit în țări pribege. Iadul colcăie-n pumnale, Dinții babei mușcă din hambare. Glas de ciocârlie sfârtecat De al verii soare neîncetat. Plâns de diavol prin unghere, Țipă dorul de durere. Apele o iau la vale Pe cărări fără hotare. Seacă seceta în cale Pătimind și pom și floare. Țipă totul în infern Ucigând și om și fier. Muribunzii în spitale Sunt uciși fără pumnale. Moare timpul la răscruce Conducând pe om spre cruce. MAL DE SIÈCLE III O atmosferă neagră
MAL DE SIÈCLE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353723_a_355052]
-
cu medicinista. Te rog să o respecți atât timp cât este prietena mea. - Ete te, mă! De când ai devenit tu așa de afectat de cum ne adresăm noi gagicilor tale? - Nu-i gagica mea, ci prietena, să-ți intre bine în căpățâna ta seacă. Degeaba termini o facultate că tot nu-ți vine mintea la cap. - Gata mă! Ce-i atâta gargară pentru o fată. - Măi să fim bine înțeleși, de astăzi să nu vă mai aud că spuneți ceva jignitor la adresa ei că
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
vor lua zborul spre țările calde. Gospodarii satelor se pregăteau de strânsul recoltei care nu prea era așa de bogată ca-n anii din urmă, fiindcă seceta făcuse prăpăd în toată țara, iar prin satele așezate pe dealurilor domoale, apa secase și setea lovea fără cruțare bietele vite. Nutrețul necesar pentru hrana lor pe timp de iernă, fiind foarte puțin, îi făcea pe oameni ca să meargă la pădure și să tăie crengile de pe poalele copacilor (de gârniță, stejar, gorun, ceran), pe
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
-ntreabă noaptea ce se mai petrece. Și mă priveam în ochi și răspundeam; Văd moartea cum dorește să mă-ncerce. S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece, Așa cum eu pe tine te-ntrebam? Dar când plouă în mine să mă sece Și mă priveam în ochi și răspundeam, Răspunsul morții - tot ce mai aveam; S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece? 2-3 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Gustav #Klimt #Oil #painting #ArsMuriendi #literatura #pantum #poezie #poezii Cu liniștea mă prind de
PE CINE-NTREB DE DUMNEZEU? de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354146_a_355475]
-
scrutam cerului pridvoarele nu vedeam brațele copacului ce creștea drept din inima mea uimit cu soarele doar îi ascultăm undeva tăcând rădăcina adăpându-se din iubire ca-n arșiță mare căprioarele Și-n timp ce în pumnii furtunii vâltoarea-mi seca mai adânc se-nălța liniștea apelor din crucea mea Că o taină în văzul lumii De ce nu mă credeți când vă spun? c-am găsit "Coloana luminii din soare" Sculptor C-tin Sandu Milea Referință Bibliografica: Cântec de trezit / Violeta
CÂNTEC DE TREZIT de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354661_a_355990]
-
destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perversitate, pierzanie, stricăciune, viciu, deșănțare, descompunere, putreziciune, seducere ... Sf. Ioan Gură de Aur (347-407) spunea că focul păcatului se stinge doar prin apa curată a virtuții. Se pare că în zilele noastre izvorul acestei ape a cam secat ... focul se extinde, pompierii nu mai prididesc a-l stinge. Politicienii definesc corupția ca fiind „abuz de putere săvârșit în scopul obținerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
tatălui durerea mamei și plecarea fiilor printre umbrele rătăcite deasupra coliviei valorilor în care umanul a uitat creanga de spini strecurată printre gratii ca un ornament al rușinii umilită de vârful celui de mai sus spin creanga tace înțepăturile metaforelor secate de liniște adună păsările în încercarea ultimă de a recontura zborul cu pieptul deschis desprind timpului secundele netrăite și-apasă și-apasă înr-un ultim tril în armonia plecării forma ascuțită de cer anume pentru a ne spune că sângele păstrează
ŞIRAG DE FRUCTE STRICATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347184_a_348513]
-
proza scurtă pe care il pregătea pentru editură. Citind fiecare povestire își aduse aminte de clipele când a fost scrisă. De momentele despre care scrisese. Amintiri cu întâmplări din copilăria petrecută în satul de pe malul Beica. Un parau care vară seca și doar primăvară după ce se topeau zăpezile se umplea de apă. Începu să zâmbească corectând povestirea despre Dracu în farfurie. O farsă făcută pe întuneric copiilor de către o vecină. Această punând funingine într-o farfurie pe întuneric îi îndemna pe
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
În suplețea ei măiastră, În trupețea-i necarnală... Cine să se-nvrednicească Fără har, fără simțire, Fără slovă românească, Să mai scrie cu iubire Tragedia eminească? Cine, Doamne, să mai facă Din cuvântul frânt cuvântul Ce ni-i drag din piatră seacă, Ce ni-l bate-n clopot vântul, Ce-l dezlăcrimăm să treacă ? Cine, oare, să mai ducă Și să lepede când duce Fără case și ulucă Satele, și fără cruce, Când de lacrimi se usucă? Cine, frate, soră, cine, Mamă
VOI, POEŢI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357225_a_358554]
-
se răzbună Și-aduce mâl luat din deal. Din iarba șesului cresc plângeri Și în copaci plâng licurici, Că-n loc de soare și de îngeri, Pe ceruri se arată nouri gri. Plâng petalele de floare De sub mâlul cel vuind, Seacă inima în oameni, C-au rămas sărmani lipiți. Elena Trifan 1 august 2014, Ploiești Referință Bibliografică: VIITURA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1335, Anul IV, 27 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile
VIITURA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357328_a_358657]
-
în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Plecări Plecare nici banală și nici tristă, În gând cu iarna - amintire rece; Oricât de aspră, sigur o să plece- Păduri agită frunzele-n batistă. Izvoarele speranței n-or să sece. Decor cu tentă expresionistă, Ferchezuit de trecere-n revistă- Spre el priviri uimite să se-aplece. O iarnă mângâiem caloriferul Cu amintiri de vara viitoare - Cuptor când își încinge cartierul, Iar dorul de plecăr fremătătoare Spre unde este mai albastru
PLECĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357359_a_358688]
-
supraproducție de cântece, fie răcnite, fie sugrumate, fie vorbite, care transmit agitație. Dar, ce ne fac în tot acest timp cântăreții? Plecarea și tăcerea lor, parcă lasă în libertate partea din caracterul românismului care propune o audibilitate a unei muzici secate de izvor. Nu sunt argumente convingătoare pentru a se spune că vreodată viața lui Dorin Anastasiu a fost fruntașă în a beneficia de vreo favoare, de oriunde. Chiar și în timpul lui Ceaușescu, deși a fost un cântăreț care nu putea
DORIN ANASTASIU. MELODII DE REAUZIT, MELODII NECÂNTATE ÎNCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357442_a_358771]
-
Din lăcașul Tău să primim ajutor Arderii de tot să-i fiu sfânt autor Orice durere grea să iasă din caz Chiar Dumnezeul nostru ne va mări Se vor împlini iar rugile mele Vor trece peste punțile rebele Mereu vor seca prin veac negrele mări Dumnezeu a mântuit pe unsul său Aude în orice zi si-l vom chema Să ne scape de chinga oricărui rău De toate păcatele lumii spălați Prin viscol și ploi vom învăța tema Minciunii și urii
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
două ouă pe zi, smîntîna e de-o palmă în ulcele, iar florile din fîneață strălucesc de încîntare cînd se duce în grădină să stea de vorbă cu păsările și să se înțeleagă cu ele asupra omizilor de pămînt, care seacă tulpinile de porumb și de sfeclă, dar și de cartofi, și asupra stupitului cucului, care își depune ouăle pe tulpini în inele și larvele lui atacă frunzele, la fel și despre nălbar, care distruge mugurii, și despre păduchii și ploșnițele
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu plângi! Să nu lași ochii tăi să plângă Și să nu-ntrebi unde-am plecat, Fii curajos și-n zori alunga O lacrima ce încă n-a secat! Eu știu că încă vei mai plânge Și primul pas va fi mai greu, Te va durea, căderea frânge, Chiar si credința-n Dumnezeu! Mă doare lacrima ce-ți cade Și gânguritul tău ce cheamă Iubirea, ce nu există-n
SA NU PLANGI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358504_a_359833]
-
de speranță s-au risipit cu ele Mi-am văzut vise purtate că nisipu-n vânt Și am pierdut cu ele tot ce era mai sfânt Lacrimi au uscat mintea de gânduri Au umezit obrazul în nenumărate rânduri Tristețea mi-a secat sufletul de sentimente Și inima m-a părăsit în unele momente Cu lacrimi de sânge istoria s-a scris Orice lumină falnica s-a stins Destinul are grijă să urâțească ce-i frumos Să stoarcă chiar și acolo unde nu
RATACIRE de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357562_a_358891]
-
conduce al Tău Crez. Și chiar robită de păcate, De griji prea multe și nevoi, Doar Tu îmi poți aduce-n toate, Putere când cad grele ploi. Când ruga mea e prea săracă Sau prea puțină, uneori, Fântâna inimii de seacă Doar Tu îmi dai lumină-n zori. Atunci, în semn de mulțumire, Eu ochii mi-i îndrept spre cer: Nu-mi mai doresc averi, mărire, Căci totu-n lume-i efemer! Acum, în noaptea cea mai sfântă, Când toate clopotele
DE ÎNVIERE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357683_a_359012]
-
în rocă Aurul plin de strălucire În aerul care te sufocă Minerul trebuie să respire. Minerii în zbateri de ciocane, Răscolesc adâncuri, scot cărbune, Să dea lumină pentru milioane, Fără a ști, cui dau anume. Luptă din greu cu piatra seacă, Pentru bucata lui de pâine, Merge prin fumul ce-l îneacă. Zi de zi, mereu, și azi și mâine. Referință Bibliografică: Mină și lumină / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 494, Anul II, 08 mai 2012. Drepturi de
MINĂ ŞI LUMINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358625_a_359954]
-
o viață, să-mi netezești cărarea. Mi-ai dăruit un zâmbet, ți-am spus: „Bine-ai venit!” Te-am strîns ușor la pieptu-mi și mi-am ținut suflarea Să nu strivesc momentul ce mi te-a dăruit, Să nu-mi sece izvorul iubirii... Cu iubire Să te așez, Nou Suflet, pe un altar sfințit Să-mi oglindesc privirea în blânda ta privire. Tu, zbor de păsări albe, ce-ai străbătut furtuni... Și ai oprit poteca-mi, ce-a rătăcit prin viață
VERSURI TU, MUGUR de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358748_a_360077]
-
spună nemurirea Iar secunda din poveste făcu pact cu fericirea. Erau ei, un munte mare și un petic în decor, Ea purta cărarea-n mare, el în vârful crestelor, S-au pictat pe roata vremii, pe aripa-i grea și seacă Dar păcat, niciunul însă n-a simțit că stă să treacă. N-au văzut cum grănicerii, la apelul de cu seară, Plănuiau în șapte feluri să-i topească-n nopți de ceară; S-au trezit într-o trăsură, ea - în
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
să răsară indestructibile. Dar putem alege să trăim adunând moarte , să trăim după pofta trupului și a ochilor și după trufia vieții (I Cor. 2, 16), care este deja un chin, deja moarte. Ne putem înrobi activității cotidiene, ne putem seca inima ori să slujim idolilor ... Pentru un emigrant care nu a văzut niciodată țara de origine a părinților săi, sentimentul dorului de „acasă“ era unul foarte intens. În discuțiile cu Soljenițân, Alexander Schmemann nu a fost de acord cu viziunea
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Nici să crească curpenii nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva aici în acest lac cu izvoare de suprafață, se adunau și apele ploilor abundente căzute peste câmpia dobrogeană, scurgându
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Stăpâna poeziei mele sfinte. Cobor genunchiul... Cine știe?..., poate Un nou trecut mă duce înainte ... AR FI BANAL ... ... să cad în genunchi, urmele pașilor să le țintuiesc lumina nu curge decât reflectată ca o zbatere a peștilor într-un lac secat lampadarele copacilor se vor aprinde-n fiecare seară de-atâtea-mbrățișări și-atunci... de ce să te grăbești când și speranța se plătește? ... RONDEL DEDICAT POEZIEI Te-aș fi iubit de nu-mi erai stăpână dar te-aș urî de m-ai lăsa
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]