1,145 matches
-
zi putea pendula fără încetare pe un spectru ce acoperea condiția umană în toată amploarea ei, nelăsându-te să știi niciodată dacă în clipa următoare te vei întâlni cu un clochard sau cu un prinț, cu cel umil sau cu semețul din el, cu cel hârșit prin catacombele vieții sau cu spiritul înalt, apt de severe geometrii morale? Dacă, în acest etern travesti, purtarea lui nu putea fi dinainte ghicită, judecata, în schimb, rămânea totdeauna neclintită și mergea întotdeauna, fără abatere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în jocul unei toane lamentabil umane. Dar marea poezie a Elenei nu este aceea a iubirii, ci aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc o poartă printre suferințe crâncene și regrete târzii. Femeia aceasta însingurată care, din desfătare a lumii, devine pustiire a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
56 a scărmăna, 56 sciți, 49 Sciția, 49 sclavi, 51 a scoate, 194 scoloți, 51 a se screme, 46 a scurma, 46 seamă, 242 seamăn, 242 a seca, 127 secară, 127 secere, 127 secure, 127 a semălui, 242 semen, 242 semeț, 242 serb, 51 sieși, 242 sine, 242 slab, 48 slav, 45 slavă, 52 a slăbi, 48 a slăvi, 48 Sofia, 51 Solun, 52 sorab, 51 soroc, 43 Spania, 67 a sta, 133 stană, 133 stare, 133 stat, 133 stăpân, 66
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
anul următor, în care Corneille plasează o pledoarie în favoarea teatrului: Acum ăst' teatru blamat E plasat sus de tot și de lume adorat Iar ce în vremea noastră văzut era cu dispreț Este de-acum iubirea oricărui om de duh semeț. (V, 6)7 Regele îi subvenționează, în 1635, pe comedianții de la Hôtel de Bourgogne, ca și o trupă tânără, instalată din 1629 în cartierul Marais, ce l-a făcut cunoscut pe Corneille. Marii Comedianți (les Grands Comédiens), concurați de Théâtre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poate reprezenta într-un mic spațiu un milion, permiteți ca, zerouri ale acestui calcul enorm, noi să punem în mișcare forțele imaginațiilor domniilor voastre. Presupuneți că în incinta cuprinsă de aceste ziduri, sunt acum închise două puternice monarhii ale căror frunți semețe și amenințătoare nu sunt separate decât printr-un periculos și îngust ocean. Completați prin gândul domniilor voastre imperfecțiunile noastre; împărțiți un om într-o mie, și creați o armată imaginară. Imaginați-vă, când vorbim de cai, că vedeți cum își imprimă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În mușchii picioarelor lui zvelte simțea parcă țesătura subțire a nervilor. Când îl netezea pe spate cu mâna, părul catifelat, parcă, îi fremăta sub palme o lumină clară și palpabilă. Îi plăcea totul la căprior, dar mai ales aerul lui semeț și de măreție... maiestos. Căpriorul avea ochii luminoși, puri și expresivi. Anuca nu-i ascundea nimic din viața ei... I se adresa ca unui om, și-l înțelegea dacă o aproba sau nu, din felul în care se uita la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mângâierile, cu botișorul întins spre ea și ochii limpezi și luminoși. Anuca se așeza alături de el, în genunchi și, cămășuța i se ridica ritmic pe piept, odată cu răsuflarea. ...Și, iarna a trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut și primăvara... a venit vara.. A venit vremea și pentru Nică... vremea liberării. Desparțirea a fos grea... - Băiete!... exclamă Anton oftând cu cerbul de gât; continuând în gând... „Croiește-ți de-acum, singur soarta!“. Iar lacrimile i se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile și chiotele flăcăilor. Dar, o întrebare îi stăruia în minte... De ce Tudor, feciorul Privighetorului din Ținutul Fălciului, îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Băiatul cânta dintr-o trișcă veche, pe care se lăuda că i-a lăsat-o un moș din partea tatălui, cioban din partea Todireștilor. Din marginea pădurii, se zărea, prin pâcla alburie, clădirile care formau târgul Hîrlăului: imediat, după Bahlui, se ridica semeață Biserica Sf. Gheorghe, înălțată de marele domn Ștefan, spre stânga era clădirea școlii israelite, în dreapta, după dugheni înghesuite, se zărea Biserica Sf. Dumitru, zidită din porunca feciorului Răreșoaiei. Tânărul, când carul atinse apa Bahluiului, își luă la revedere de la tovarășul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prea devreme să mă gândesc la asta, dar simt că numai împăcându-mă cu pictura ta te-aș putea păstra lângă mine, 17 august, la margine de sat biserica Voronețului, și-mi cobor privirea într-acolo, îi descopăr turla ițindu-se semeață printre vârfurile brazilor, mai jos de mine la câțiva pași îți văd doar spatele, capul ridicându-se din când în când spre priveliștea din vale, apoi coboară iar asupra caietului de schițe ce-l ții pe genunchi și brațul încordându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până când cea nouă, caut neliniștit din ochi bisericuța de lemn, îi cunoșteam bine locul, dar nu mai e la locul ei, nu cred că totuși ochii mei mă înșală, noile construcții în dreapta ei, pe coama dealului, casa părintelui, modestă pe lângă semețele construcții de piatră albă, și nici o amintire dragă nu-și poate face loc în mintea mea devastată de atâtea noi imagini, doar vechea toacă prinsă între doi brazi, deasupra creștetului meu, pe masa lungă întinsă înaintea podiumului cu preoți stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și țiglă din ceea ce a fost nu demult casa cu ferestre joase și pridvor de lemn, unde stăteam cu Theo, Am dărâmat-o în primăvară, îmi spune fratele Rafael, s-a construit o altă casă de primire, și-o văd semeață înaintea mea, pe coama dealului, sclipind albă în soare, Și bisericuța de lemn parcă nu-i pe locul ei, îmi mărturisesc eu fratelui Rafael, nedumerirea, A trebuit s-o mutăm, a fost o întreagă istorie, când s-a construit noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de afară pornesc în descoperirea vechii Rome, Forumul, ruinele ce se întind între Palatin și Piazza Campidoglio, un joc de puzzle prost reconstituit din care lipsesc foarte multe piese, ce-ar mai putea adăuga ochii mei la cele trei coloane semeț înălțate și sprijinind doar o bucată de zid, și ruinele acestea nu sunt decât ruinele imaginii pe care omul modern o are despre antichitatea romană, Circul Maxim, Via Sacra, Stânca Tarpeiană, Colosseum în soarele lui martie, Termele lui Caracalla, mozaicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să nu-l reconstitui din acest portret robot, pun deoparte în iarba scundă desenul copiat de mine în creion al lui Ioan Gură de aur, îmi ridic ochii peste pădure, spre turla albă a bisericii celei noi ce se ițește semeață printre vârfurile copacilor ce înconjură mănăstirea, soarele lăsându-se leneș spre apus și-n stânga mea în iarba măruntă desenul lui Ioan Gură de Aur, orbit de soarele încins în propria lui căldură, pentru câteva clipe fascinat de metamorfoza sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tu ești cel mai nesănătos.Eu sunt frumoasă și cea mai sănătoasă, spuse roșia și-i întoarse spatele cartofului. Dar înainte ca bietul cartof să mai spună ceva, o voce înțepată rostește: — Încetați amândoi, nici unul nu are dreptate, spuse morcovul semeț, eu sunt cel mai bogat în vitamine și ajut oamenii să vadă mai bine! — Ei, și, spuse o ceapă, dacă le intra oamenilor ceva în ochi eu ii fac să lacrimeze și îi ajut. Eu sunt folosit în orice ciorbă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
doar pe baza unor relații vechi, dar tata se afla prins într-o forfotă de musafiri, vorbea, ținând paharul de vin în mână, cu expresia lui surâzătoare și sigură de sine. Stătea cu fața în plină lumină. Avea o ținută semeață și nobilă și ochii lui priveau liniștiți prin ochelarii cu rame groase, foarte la modă. Nimeni n-a observat ușorul tremur care l-a apucat când Hackler a ciocănit într-un pahar, având de gând să-i anunțe pe musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mergea tăcut, alături de mine, legănându-și basmaua umplută cu ciuperci. Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic, când ne-am oprit o clipă pe țărmul lacului negru, în care se reflecta integral, un munte semeț de zăpadă. În noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tăiat în felii de ferăstrăul circular, vor scârțâi împovărate, sub o pereche de oameni, acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în zăpadă ca niște farfurii cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta, soarele pitit ricoșează un far de raze pe o scoarță de cristale de-a lungul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adăpostită sub stratul bogat de zăpadă al iernii care părea că nu se mai termină, ajunseseră la maturitate și se simțea de la zece pași parfumul plăcut al zambilelor, iar cupele elegante și catifelate ale lalelelor în trei culori se înălțau semețe deasupra unor așa numiți „năsturași” galbeni, grena, albăstrui, de parcă se întreceau în a atrage priviri admirative. „Hm! Mama nu a fost la cursuri de ikebana, dar și aici, afară, ca și în vazele din casă, dânsa a aranjat florile mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să-și reîntîlnească iubitul, Pascal străbate mai multe străduțe În pantă, Lisabona Își dezvăluie aerul semeț colonial, părăginit, static și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elenă Marin Alexe Vântul colinda tot mai nervos, mușcând cu lăcomie frunzele ofilite de istovul verii și în grabă lui, aruncă un zâmbet semeț pe zorii diafani, ce abia se ițesc printre scâncete, sărutând cu lumina aprinsă, zarea pustie de dor neîmplinit în horă luminii. Soarele, se strecoară în pași de dans, ocolind valuri de nor, sfios și tandru, depune că o pecete sărutul
Octombrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83271_a_84596]
-
se află în pragul sau chiar a trecut dincolo de irevocabila linie de demarcație, în decrepit, cămașa ei fină, ca și ciorapii și hainele în general, jilave acum, doar aduc aminte de ce fuseseră și de ce fusese cea care-și pierduse aerul semeț, încăpățânat, un amestec de feminitate și duritate masculină, extraordinar de atrăgător, explicând succesul avut în relațiile cu oamenii atâtea decenii la rând, amestec ce nu era decât mândrie și dorință de a învinge, aceasta făurită pe îndelete, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gură și în suflet de câte ori le spunea ceva, semănând cu o lipitoare, dar cu care Dascălu pleca la crâșmă aproape zilnic - cum au aflat mai târziu -, făcându-și-l, încă neclar pentru ce anume, apropiat. Ileana Roman, plutind cu capul semeț printre ceilalți, râzând strident, și amantul ei, Iuliu Sofronie: isteț, plin de vervă și de idei și om de lume, de care nu se putea despărți, oricât începuse să se convingă de singurătatea în care avea să-și ducă anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-aveți de discutat?“. Yvonne Alexa se așezase pe sofa, în capul oaselor, cu picioarele strânse sub ea, scuturându-și energic peste umeri părul bogat și roșcat, fumând nervos. Pielea albă îi strălucea și o făcea frumoasă, cu aerul ei semeț adânc încrustat pe ovalul foarte prelung al feței și privirile ascunse sub sticlele fumurii ale ochelarilor. Îmi ziceam din nou că nu e de mirare că fusesem cândva îndrăgostit de ea. Câteva reviste erau deschise și aruncate alandala alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Apoi a început lapovița, s-a scuturat scurt de frig, s-a ghemuit la pieptul lui o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină de braț tot timpul, mergea lipită de el, privind semeț trecătorii cu capul sus, fulgii topiți pe obrazul ei și picăturile de ploaie alunecau în dâre amestecate cu fard, dar nu-i păsa. Andrei Vlădescu și-a zis că n-ar străluci într-atâta chipul ei dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]