2,366 matches
-
îți aseamăn viața mea de om, / plajă răcoroasă, care, atragi prundișul și lumina / și cu noul val uiți / valul căruia îi dădu deja / sunet mișcarea aerului. / Dacă mă trezești, te-ascult, / și fiecare pauză e cer în care mă pierd, / seninătatea arborilor în limpezimea nopții (Plajă răcoroasă, trad. PS).332 Mișcarea valurilor reda ciclicitatea ritmurilor naturale ancestrale. Eliberându-se din strânsoarea lor poetul pășește în atemporalitate și trăiește o experiență senina, singulară. Accede astfel către o dimensiune unică, plăsmuita de imaginație
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o dimensiune unică, plăsmuita de imaginație: o zonă de liniște ce se desfășoară în fața ochilor minții că o transcendere dorită (fiecare pauză e cer în care mă pierd) a lumii fenomenale și a timpului, urmată de un abandon plin de seninătate: seninătatea arborilor în limpezimea nopții. Componentă acvatică și starea de armonie corespund cu atmosfera naufragiului leopardian. În Infinitul naufragiul și anularea curgerii clipelor reprezintă încununarea experienței cognitive declanșate de contrastul dintre foșnetul frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dimensiune unică, plăsmuita de imaginație: o zonă de liniște ce se desfășoară în fața ochilor minții că o transcendere dorită (fiecare pauză e cer în care mă pierd) a lumii fenomenale și a timpului, urmată de un abandon plin de seninătate: seninătatea arborilor în limpezimea nopții. Componentă acvatică și starea de armonie corespund cu atmosfera naufragiului leopardian. În Infinitul naufragiul și anularea curgerii clipelor reprezintă încununarea experienței cognitive declanșate de contrastul dintre foșnetul frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar când
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
morții, dorită, invocată și așteptată întrucât marchează sfârșitul suferințelor, s-a dovedit a fi deosebit de coerență și constantă în conotația să pozitivă; ea se regăsește, parțial, si in versurile poetului sicilian, mai cu seamă în primă perioadă de creație unde seninătatea promisă de somn și moarte, privită că armistițiu acordat tumultului vieții, este destul de prezență: senitătatea morții supremă bucurie (Silabe pentru Erato). Funcția lor consolatoare, în consonanta cu viziunea leopardiană, dispare însă din poezia de dupa al doilea Război Mondial, în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în care sunt prezente ocurentele termenului sonno somn o mențiune aparte merită cele în care femeia iubita este subiectul acțiunii de a dormi. Ca să te am te pierd, / și nu mă vaiet: frumoasă ești încă, / în dulcea-ți nemișcare adormita / seninătatea morții bucurie adâncă (Silabe pentru Erato); Nici nu m-adăpostesc în tine / tu pradă somnului lăsată / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii); Pe tâmpla ce se-nclină-n somn / descoperită-i vena corolara / iar glasul tău e orfic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca în Canturi, și constituie un indiciu al dorinței romantice a poetului ermetic de a evadă din prezent în amintire. Sfera motivelor situaționale preluate de Quasimodo din Canturi cuprinde imaginea somnului și, conex, pe cea a visului. Pentru ambii autori seninătatea promisă de somn constituie o breșă în curgerea tumultuoasa a vieții. În Canturi, dar și în versurile sicilianului există, firește, mai multe tipuri de personaje reprezentate de autori în somn (iubita și chiar eul poetic); cuantificând ocurentele cuvântului sonno somn
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deopotrivă în somn și în tabloul cu luna prilejuia perspectiva contemplativa, iubita eului din poezia ermetica, pradă somnului, uneori împietrita, ca o statuie de marmură din antichitate, transmite tihna, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità. Întâi Leopardi, apoi Quasimodo opun seninătății clasice a aparițiilor feminine tulburarea eului exclus din armonia ce o caracterizează pe iubita și pe natură deopotrivă și în care ar dori să se integreze. În ciuda acestei consonante, personajele feminine din strofele sicilianului nu se încadrează în tiparul femeii-înger
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
bătrîn, de vreo șaptezeci ani, dar voinic - să ne spuie ceva despre funia care se afla în coarnele vacii vîndute, cînd cumpărătorul stă gata să plece, cu vita luată, pe drumul ce-l duce spre casă. Alexa Ion, plin de seninătate, a spus: ,,E-he-he, poi, atuncea se dezhobotează mireasa”. Cu asta ne-a dat înțeles că, precum după nuntă se ia de pe capul miresei găteala, așa, după împăcăciune și baterea palmei, se ia frînghiuța din coarnele vacii și iute se bagă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
diferențiază poeziile acestea de cele publicate în interbelic. Poezia lunecă în continuare între ironie, autoironie și ușoară melancolie. E o poezie discursivă și, poate, din acest punct de vedere, apropiată de cea a generației războiului. Se distinge poate doar prin seninătatea tonului, prin lipsa de înverșunare chiar și atunci când intenția evidentă este să șocheze prin subiectul abordat (De vorbă cu diavolul care-l introduce în tainele divine sau Romanța nebunului care se crede un pod-curcubeu). De altfel, Ion Minulescu moare în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
recomanda ca izvor de inspirație și mijloc de întemeiere a unei arte naționale. Autor a trei volume de versuri - Câteva strofe, Poezii (1891) și Câteva versuri (1901) -, V. are merite în dezvoltarea pastelului românesc. Spirit horațian, poetul contemplă viața cu seninătate. Natura este un refugiu și trebuie căutată pentru prospețimea-i continuă, pentru bogăția de forme ale vieții, pe care el le selectează cu pricepere, creând tablouri ce sugerează opulența. Orașul, „o lume îmbătrânită”, îi repugnă. Contrastul între lumea citadină și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
fetelor care vor să afle dacă sunt iubite de prietenii lor să le ceară sacrificii. Este oare sacrificiul o umilință? Dacă el este făcut tot cu gândul la sine, atunci da, este o umilință. Adevăratul sacrificiu este acela făcut cu seninătate, pentru că este dedi cat unei persoane iubite. Să luăm drept exemplu scena arhicunoscută a bărbatului care îngenunchează într-un loc public pentru a cere mâna femeii pe care-o iubește: ți se pare potrivit ca acest bărbat să-și scuture
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, precum și la celelalte opere, Istoria ieroglifică își ascunde multe sensuri. Sau, și mai grav, formulează altele eronate. Literatura ca metodă de cunoaștere Și astfel am ajuns la o întrebare peste care, de obicei, se trece cu seninătate: ce este Istoria ieroglifică? Pare o întrebare retorică, de vreme ce tradiția covârșitoare ne-o spune limpede: e un roman, prima noastră operă de ficțiune. În fine, ca să nu existe dubii, repetăm mereu că e vorba de o operă literară. Autorul însuși
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
constrângere exterioară pentru că a reușit să se detașeze de orice determinare, chiar și de cea supremă: moartea. Inorogul pare a-l fi citit atent pe Seneca, aderând la ideile acestuia, conform cărora moartea este o necesitate care trebuie acceptată cu seninătate. Doar astfel se poate câștiga suprema libertate: Cine a învățat să moară s-a dezvățat să fie sclav: este mai presus de orice putere, este cu siguranță în afara oricărei puteri"82. În Epistolele către Luciulius, aceasta devine, pentru filosoful latin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îi aparține și o merită. Mai întâi, femeia este chemată să fie soție. în acest sens, femeia dă cinste casei și familiei și rămâne izvor de viață și pildă de cinste și iubire. Ea este ființa model de delicatețe și seninătate în toate treburile vieții. Ea este lumina casei, toate făpturile se umplu de bucurie când apare soarele, pomii, florile, păsările, oamenii. Un har asemănător dă femeia bună în atmosfera căminului. Pentru că oricât ar progresa lumea, pe drumul ei istoric, 1femeia
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mental și comparatism, VR, 1984, 12; Mircea Anghelescu, Scris și imagine în vechea „Alexandrie”, RL, 1984, 50; Sorin Antohi, Pentru o geografie a mentalităților, CRC, 1985, 46; Artur Silvestri, Al. Duțu, „Dimensiunea umană a istoriei”, LCF, 1987, 30; Cornelia Ștefănescu, Seninătatea rațiunii, RL, 1999, 7; Velea, Universaliști, 177-186; Dicț. scriit. rom., II, 200-201; Popa, Ist. lit., II, 1148-1149; Alexandru Zub, Un istoric al deschiderii, „Cotidianul”, 2002, 7. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator” al relației. Încercare critică merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând despre seninătatea în fața morții, unirea principiilor masculin și feminin (Hyperion ca hermafrodit) etc. În Sărmanul Dionis, celălalt text-pivot al comentariilor, ar fi tot o unire, acum între lume și Dumnezeu, la fel de reprezentativă etnic, după cum propriu românilor le-ar fi echilibrul/absența „tensiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
potrivită pentru studenții mei. Pe cine ar putea să le mai aduc de acum înainte, nu știu. Căci nici un alt fost deținut politic nu are dulceața curată a felului de a fi al Lucreției și candoarea ei plină de o seninătate covârșitoare. Odihnească-se sufletul ei în pace. Împreună cu doamna Daniela Țăranu (fiica profesorului universitar clujean Nicolae Mărgineanu - fost deținut politic vreme de 16 ani -, protectoarea cursului meu despre Gulagul românesc, cea care în fiecare an găsește sponsori pentru excursia de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
mai sus pe cer. Am venit pe lume într-un oraș de munte transilvan, fiind al doilea (și ultimul) copil al părinților mei, care aveau 37 de ani (tata) și 30 (mama) când m-am născut. Acum pot spune cu seninătate că, în ciuda sarcinii și a nașterii - experiențe asumate și trăite de mama - mă simt mai mult fata tatălui meu; mama avea deja un băiat când am fost concepută, un fiu care o împlinea îndeajuns și nu și-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
săptămână, nu ca să-i ameliorăm suferința fizică, ci să-i dăm curaj și încredere că nu este părăsit de dragostea noastră. Era cuminte și-și suporta lanțul, la propriu și la figurat, deși nu era scos la aer, cu o seninătate care ne dădea și nouă putere. Prin 1956-57 aveam să-l întâlnesc la Aiud; se eliberase prin ‘50, se căsătorise și îl arestaseră din nou împreună cu tatăl său. Prin băieții de la întreținere, Niță Mogoș și Mântulescu, aflam ce se petrece
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cuvântul. Privirea de altădată, luminoasă, francă, neduplicitară, era înlocuită cu o uitătură vinovată, duplicitară, ascunzând o vină încă nemărturisită. Poate că undeva în duhul lui, dorința de parvenire, pusă înaintea jertfei de la care se eschivase, nu-i dădea dreptul la seninătate deplină. Era și el ținta invectivelor și provocărilor țiganului. Dintre ofițerii criminali de război se distingeau maiorul Mihai Ene și căpitanul T., prieteni de familie și camarazi de unitate pe front. Maiorul era om integru, cu un caracter de ostaș
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cavernă; nu putea sta în picioare, nici șezând, numai culcat pe spate; respirația îi era sufocată. Trupește părea sfârșit, dar sufletește era într-un stadiu angelic. Nu l-am auzit niciodată văitându-se sau apelând la ajutorul cuiva. Liniștea și seninătatea din privire te copleșea. Când putea vorbi, ne încuraja și era plin de speranță pentru neamul românesc. Nu putea servi mâncarea caldă căci ni se luau gamelele prea repede, așa că răbda de foame. Atunci am furat o gamelă pentru a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu Domnul... . Liric sub semnul dorului, tributar modelului impus de Emil Isac și Lucian Blaga, V. depășește cu talent influențele zonale, evocând un sat românesc atemporal. Dialogurile cu Dumnezeu stau sub un fel de „râsu’ plânsu’ “, amestecând patetism și jovialitate. Seninătatea de a accepta tăcerea celui invocat se întrupează în psalmi, specie predilectă încă de la primul volum, unde contează mai mult întrebările decât răspunsurile. Emblematică este poezia Doamne, nu te îndepărta, căutare tensionată ca un monolog hamletian sau pierdere între „gândurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
din Plante și animale, solilocviul îndurerat din Petre Schlemihl intitulat Hemoragie, ascensiune. Asamblând - sau răsturnând din „coșuri” - imagini disparate (Ov. S. Crohmălniceanu), V. nu le învestește pe nici unele cu funcții simbolice. Dacă în alte privințe poetul și-a călcat cu seninătate principiile atât de bătăios afirmate, în ce privește asimbolismul voit al semnificațiilor el a fost mereu consecvent cu sine însuși. S-a conformat cu strictețe propriei „gramatici”, care statuează că „artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb, organisme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
CFR, fereastra pe care scot capul și încă una, simetric, restul sudate, natura simbiozei în trenul dormitor și magazie pentru intervenții la cale, pojar în norul vînăt, oblon orizontului, șuvoiul ploilor trage culoarea, bulucuri deasupra pipăie fața de cer iar seninătatea de aproape, km 85 a doua stație de la Roșiori, mumă cu doi copii, drum descoperit cu ploaie înainte, fulgeră peste sat, iuțește pasul, cea mică se chinuie, prima reacție a fost să o iei de mînă, gesturi liniștite la coborîre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]