939 matches
-
Alecsandri, n-a avut o atitudine bine hotărâtă, ceea ce, neputând fi arătat în treacăt, necesită un studiu special. 1 Vezi ce spune însuși Kogălniceanu, în A. D. Xenopol: M. Kogălni-ceanu, p. 9. 2 Cultura aceasta, spiritul critic, caracterul rece, lipsa de sentimentalism sunt cauzele așa-numitului "filogermanism" și "cosmopolitism" ale dlui Maiorescu, care n-au existat. 3 Sunt sigur că dl Maiorescu, dacă ar fi trăit în Italia pe vremea lui Garibaldi, nu l-ar fi urmat, poate ar fi zâmbit în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
m.). Tema eroismului, transparentă la Bălcescu, va avea o pondere majoră și în discursurile ceaușiste. Ea va fi recuperată însă pe filon mai degrabă fascist decât leninist, așa cum vom vedea în continuare. De asemenea, "Romantismul nu este o formă de sentimentalism, așa cum se consideră adesea. El este la fel de departe de excesul sentimentului ca și de excesul rațiunii în care a căzut raționalismul dogmatic (iluminismul, n.m.)". Romanticii sunt atrași de "complexitatea sinelui" și se distanțează de frivolitatea sentimentalistă apelând la "interioritatea omului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comuniști care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin bine. Să începem cu Alexandru Bârlădeanu. "Ceaușescu nu era vesel deloc", se destăinuie acesta, părându-i-se "uscat ca o iască. Discordant este faptul că-i plăceau romanțele, care denotă sentimentalism (sic!)". Mai departe, liderul român "Mai avea o caracteristică ciudată: nu putea suferi oamenii fericiți. Îi făcea rău fizic starea de bine a altuia. Dacă voiai să-l indispui cu ceva, nu trebuia decât să-i povestești cât de bine
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai malign na? ionalism dintre toate, nazismul german. Un editorial ap? rut �n revista �Time� a f? cut un cometariu interesant: tendin? ele care au dus la apari? ia nazismului au fost �strig? tele de r? zboi na? ionaliste, egotismul ? i sentimentalismul romantismului european din secolul al XIX-lea, care ? i?au g? sit finalul fatal �n nazism ? i fascism�9. O asemenea analiz? nu este �n zilele noastre prea folositoare. Tr? s?turile na? ionale nu vor disp? rea indiferent de c�ț de mult
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Naționalului bucureștean cu Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, în regia lui Alexa Visarion, la 50 de ani de la premieră, reușește din primele clipe să risipească și scepticismul și prejudecățile ce situează textul în zona conflictelor desuete, a dulcegăriilor și sentimentalismelor ieftine. Aceasta, mai întâi, datorită regizorului care, prin lectura "critică" a textului, îi reconsideră "arhitectura", îi schimbă "accentele", în final conferindu-i timbrul unui modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire și abjecție, nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ri la care r]spunde filosofia moral], cum ar fi aceea legat] de obligațiile sociale. Cel putin trebuie spus c] iubirea implic] justiția; nu poate implica ceva mai prejos de justiție, chiar dac] poate trece dincolo de aceasta. Altfel, degenereaz] în sentimentalism. Deciziile de ordin etic necesit] un anumit nivel de cunoaștere și discern]mânt, o combinație între aptitudini și receptivitate, măi degrab] decât apelul la iubire. Iubirea care nu este direcționat] în acest sens și care se mulțumește cu „a dori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferențiat persoana umană nu produce fracturarea, ci buna ei ierarhizare interioară. în teologie și în textele spirituale, distincțiile privind etajele ființei umane, raporturile, conflictele, armonizarea lor constituie un capitol masiv. Se știe ce reticențe exprimă literatura creștină a pustiei față de sentimentalism și imaginație, ce tehnici recomandă ea pentru a le ține în frîu, pentru a le supune duhului sau intelectului. Se știe ce religiozitate kitsch poate rezulta atunci cînd trăirea spirituală e acaparată de ortopraxie, de afectivitate și voluntarism. Berdiaev a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
N-a fost în zadar, o eroină de acest tip perorează, referindu-se la frumusețea vieții lor: „...(viața) va fi și mai frumoasă în comunism. Să luptăm deci fără întrerupere și să nu ne lăsăm abătuți din calea noastră de sentimentalismul mic-burghez sau seduși de frumusețea locurilor de pierzanie create de exploatatori pentru a-i ameți pe cei exploatați!”. Epoca Ceaușescu a produs o specie proprie de propagandă prin artă, îndeosebi prin film, mai relaxată, alternativă la propaganda directă, explicită, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
M. un gen privilegiat, Golful sălbatic (1977), apărut în colecția „Romanul de dragoste” și al cărui tiraj s-a epuizat rapid, după alte criterii decât literare - accesibilitatea aparentă a subiectului: un conflict între două femei ce își dispută un bărbat sentimentalism etc. -, are totuși o calitate structurală, și anume construcția polifonică, bazată pe succesiunea vocilor narative ale personajelor: Roua Caraoglu - studentă la fără frecvență și lucrătoare într-o tipografie, Ozana Orghidan - studentă și jurnalist la revista „Universitas”, Șerban Magiru - inginer. Remarcabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
la această jenă când declară că el „nu se rușinează de evanghelie” (Rm 1,16). În gândirea lumii romane, fiii lui Dumnezeu, eroii și salvatorii nu mor pe cruce. În acel timp, moartea lui Isus nu putea fi privită cu sentimentalism și, cu siguranță, nici crucea, un simbol îngrozitor în antichitatea romană. Pentru iudei și păgâni deopotrivă, nu era nicidecum clar în ce măsură toate acestea puteau fi numite „vestea cea bună” (semnificația cuvântului „evanghelie”). Dacă Isus nu a fost executat, dacă nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
unui destin, dacă aplicăm definițiile teoreticianului 220 la propriile creații, Mihail Sebastian se încadrează indubitabil în categoria umoriștilor, "fiindcă, așa cum concepe el umorul (ca "un mod liric", "o poezie ratată ", " tragedia unei sensibilități care nu se poate realiza, drama unui sentimentalism strâmbat din proprie voință, autoironia unui visător surprins ", așadar un " lirism care cedează exigențelor sociale ", exprimând "conflictul dureros dintre sensibilitatea insului și realitățile societății ", se pliază perfect pe specificul teatrului său"221. În ciuda impresiei de desprindere definitivă, prin accentul pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Orizontul lor era prea îngust, iar optimismul lor nu îngăduia contradicțiilor vieții să ajungă la o deplină înrîurire. Se mișcau la un nivel burghez neted și cum sentimentul nu avea de învins nici o opoziție și nici o rezistență, se transforma în sentimentalism, mai ales la imitatori. După părerea lui Jean Paul, (Vorschule der Asthetik, § 32), Sterne a găsit în Germania un mare grup de imitatori, care n-ar fi fost în realitate decît niște "palavragii ai unei vesele mulțumiri de sine". Lipsea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sistem de prejudecăți”. Accentul cade pe actul lecturii, în cursul căreia cititorul este cel care conferă valoare și semnificație operei: „Cartea nu este o dogmă. Ea este o descoperire.” Pentru Arșavir Acterian, G. Bacovia este „un geniu trist”, „de un sentimentalism maladiv excesiv”, iar volumul de poezie Cu voi... reprezintă doar „expresia glacială a dezintegrării”, „zvârcolire în lumea tristeților dizolvante”. Eugen Ionescu recenzează Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, acuzându-l pe autor de superficialitate, deoarece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
sacru, poem compus în șase părți, în vers liber, pe antiteza dintre existența antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun. Soare pe Prut marchează revenirea la versul clasic, alternând motive simboliste (Adonis, Noapte faustiană, Simfonie de seară, Menuet) cu pastelul pointillist, acumulând detalii disparate (Toamnă pe Prut, Octombrie pe Prut, Seară în parc, Gravură, Caprele negre). Expresia e oarecum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
pentru reflectarea tipicului în literatură. Academicianul G. Călinescu înțelege prin exegerarea conștientă în primul rând îngroșarea la un personaj a unei trăsături fiziologice sau sufletești de amănunt, accidentale (...). După acad. G. Călinescu, Caragiale, îngroșând pe alocuri la Cațavencu unele accidente (sentimentalism, galanterie, o anumită probitate în necinste) a dat personajului un «nescio quid personal», indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
București - 1986, București), prozator. Urmează cursurile Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din București. A desfășurat o îndelungată activitate de activist PCR, șef în Direcția Presei etc. Nuvelele și romanele lui P. ilustrează in toto principiile realismului socialist, accesibilitatea stilului, sentimentalismul, simplitatea vulgarizatoare fiind elementele fondatoare ale acestor proze. Scenariul epic urmărește un traseu similar, personajul central - muncitor, inginer sau student - trăind o transformare fundamentală în momentul înrolării în lupta comunistă. Întâmplările sunt plasate în diverse momente ale instalării comunismului: în timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
În final, acestor personaje li se interzice să ascundă: textul se dezvăluie ca o revelație silită. Eroii găsesc în cele din urmă forța interioară să dea pe față miezul urât, iar forța aceasta a lor crește din disprețul autorului pentru sentimentalisme. Autorul Desperado nu se dă înapoi de la nimic atunci când vine vorba să radă așteptările amatorilor de seriale ieftine: ni se oferă mai multe finaluri simultane, ni se refuză orice fel de final, ne confruntăm cu o simplă pagină goală în loc de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care cititorul trebuie să-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea cronologiei, refuzul intrigii și al unui deznodământ eliberator, refuzul sentimentalismelor (îndrăgostiții fericiți până la adânci bătrânețe), personajul mozaicat și, nu în ultimul rând, revoluționarea/reorientarea lecturii. Am discutat până acum hibridizarea, livrescul, interiorizarea. Răsturnarea cronologiei înseamnă de fapt contrazicerea cronologiei. Tecutul nu mai e cauza prezentului și nici prezentul cauza viitorului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
happy-end-ului. Moderniștii consideră că e de preferat un lector intrigat de absența încheierii unuia ghiftuit cu certitudini în ce privește viitorul. Pe scurt, prin refuzul deznodântului, romanul părăsește viitorul. Timpul se strânge, iar pentru Desperado el va deveni cu totul neîncăpător. Refuzul sentimentalismelor e parte din ironia moderniștilor. Ei ricanează permanent. Ce contează un cuplu câteva decenii de fericire în contextul însingurării absolute? Eroul se retrage în el și iubirea nu mai e (sau încearcă să nu mai fie, pentru că nici Woolf, nici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie pentru generațiile următoare doar un vis, bisericile mele au să fie vii, mai întunecate și mai puternice decât noaptea care vine. O carte care amestecă narațiune, poezie, dramă, istorie și dialog, textul lui Ackroyd nu are nici urmă de sentimentalism, dragoste, vechea poveste dintre el și ea. Cu toate acestea ne mișcă până-n străfunduri, probabil pentru că la iubirea de rău răspundem cu frica noastră de moarte. Cititorul e cel care face acest roman să pulseze viu. Dyer a murit în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al poeziei Desperado, iar pentru Fleur Adcock el poate fi ilustrat de poeme cum ar fi Kissing (Sărut). Maternitatea a fi mamă dar și bunică e de asemenea o temă predilectă a poetei. Încearcă de obicei să fie neutră, desființează sentimentalismele, însă nu poate ascunde că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc emoție. În Counting (Numărătoare) își amintește momentul nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o latură afectivă în opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nicio contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos". "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deținuților-ocnași în Siberia și cu prezența ei l-a ajutat să urce Golgota suferințelor. Sonia s-a instalat în orășelul siberian, în apropierea lagărului de muncă, lucra croitorie și câștiga ceva bani. Scria periodic surorii lui și o informa, fără sentimentalisme, cum se simte Rodion (mama murise). Sonia l-a vizitat mereu pe Rodia, l-a susținut. Posomorât și zgârcit la vorbă, el se simțea când stânjenit și deranjat de prezența ei, când rușinat că o chinuie cu suferința lui, când
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]