5,139 matches
-
specificat că acestea pot să fie transmise fără să fie receptate sau pot să fie incorect receptate șidecodificate; invers, anumite mesaje pot fi receptate fără ca acestea să fi fost transmise (ca atunci când, cercetând ambientul, elevul conferă sens scenelor, situațiilor, experiențelor senzoriale dezordonate) sau fără ca mesajele să fi fost transmise conștient (feedback-ul pe care profesorul îl primește interpretând limbajul trupului elevilor ce poate sugera implicarea, atenția și concentrarea sau, dimpotrivă, semnale după care profesorul înțelege că trebuie să-și adapteze scenariul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a mai multor analizatori (vizual, auditiv etc.). Din punctul de vedere urmărit de noi, sunt importante barierele care acționează la nivelul acestei prime trepte: - diferitele tipuri de zgomote; - defectele de recepție (probleme la nivelul receptorului); - oboseala; - alte elemente din câmpul senzorial care distrag atenția; - defectele de transmisie (probleme la nivelul emițătorului) etc. ¬ Pasul nr. 2: interpretarea. Presupune atribuirea unui înțeles la ceea ce am ascultat. Sunt și bariere ale ascultării, influențate de barierele senzației: 1) Când insistăm că tema este banală ori
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
entităților simetrice, ritmate ca unități semnificante, dar care nu declanșează reacții imediate, pragmatice. Prin imitație, comparație ș.a. sunt create mental simetrii, forme ideale, care au un caracter ludic și devin ele însele obiecte ale receptării estetice. La acest nivel, percepția senzorială este înlocuită de „transpoziția eului”, adică de „atitudinea care constă în a proiecta stările de conștiință subiective asupra unui obiect exterior și a le atribui acestuia”, o manifestare a afinității spiritului pentru spirit, grație căreia există înțelegere, comunicare, societate, cultură
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
riguroase, în funcție de scopurile propuse. Definirea noțiunii: deprindere motrică Numeroși autori au definit deprinderile motrice. Astfel Whiting (1975) citat de Dragnea A. și colaboratorii (2006) definește deprinderile motrice ca: „o serie de acțiuni motrice complexe, intenționale, implicând un lanț de mecanisme senzoriale, centrale și motorii care prin procesul învățării au devenit organizate și coordonate, astfel încât permit realizarea unor obiective, cu maximum de siguranță.”. M. Epuran (1993) consideră că deprinderile reprezintă: „calități ale actelor motrice învățate, care prin exersare dobândesc indici superiori de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
1996) definește rezistența astfel: “Este capacitatea organismului de a depune eforturi cu o durată relativ lungă și o intensitate relativ mare, menținând indici constanți de eficacitate optimă. Deci, este capacitatea psiho-fizică de a depune eforturi fără apariția stării de oboseală (senzorială, emoțională, fizică) sau prin învingerea acestui fenomen de oboseală. Cadrul de dezvoltare a rezistenței se reflectă în capacitatea funcțională ridicată a sistemelor cardiovascular și respirator, a metabolismului, sistemului nervos, precum și capacitatea de coordonare a celorlalte aparate și sisteme ale organismului
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
sens, se impune organizarea unor competiții la nivel local, național sau chiar internațional. Accesul la cultură este asigurat atunci când persoanele cu handicap pot intra la un muzeu, cinematograf, Într-o librărie, Într-o sală de spectacole. Pentru persoanele cu probleme senzoriale, accesul la cultură presupune asigurarea unor materiale speciale, cum ar fi literatura În Braille. În acest mod, persoanele cu handicap au posibilitatea de a-și dezvolta potențialul creativ, artistic și intelectual (UNESCO, 1986). Marele principiu al sportului este aspirația către
RECREEREA ŞI SPORTURILE COPIILOR CU DEFICIENȚE FIZICE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela-Narciza CADIŞ, Daniela ZOTA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2175]
-
CES fac parte atât copiii cu deficiențe propriu zise la care, cerințele speciale sunt multiple, inclusiv educative, cât și copiii fără deficiențe, dar care prezintă manifestări stabile de inadaptare la exigențele școlii. Din această categorie fac parte: copiii cu deficiențe senzoriale: vizuale, auditive, locomotorii etc.; copiii cu deficiențe mintale; copiii cu tulburări afective (emoționale); copiii cu handicap asociat. Întâlnim pretutindeni oameni cu deficiențe. Perceperea lor socială nu este Întotdeauna la fel. Ea variază de la societate la societate. În antichitate se considera
PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maricica HUȚUPAŞU, Elena NECHIFOR, Elena PORFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2162]
-
sfâșiați catifeaua din nori”, „Fiți blânzi cu raza hăituită, /n-o despicați în lungime de undă, /frecvență /și-atâția metri secundă”, Nu rupeți flori). Versurile nu trimit la ceea ce se înțelege îndeobște prin lirică feminină, aici nu se află receptivitate senzorială și tonalități intime, dacă nu chiar minore, semnificativ fiind faptul că erotica e practic absentă. Preocuparea pentru proză la S. se mărturisește, într-un fel, încă din 1982, prin traducerea cărții de introspecție autobiografică Însemnările lui Malte Laurids Brigge de
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
al lui Günter Grass e „un naturalism trecut prin filtrul experienței existențialiste”. Personajele sale sunt lipsite de consistență individuală, de „realitate interioară”: spunând „eu”, ele o spun ca și cum s-ar referi la altcineva. Fluxurile conștiinței lor „se identifică cu datele senzoriale, legate și comentate de o gândire detașată”, ce operează cu „un cinism inocent”. Mircea Eliade e un „intelectual pentru care gândirea e o funcție vitală, ca și respirația”; orice „divagație” a lui este „o excursie aventuroasă pe firul unei reflecții
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
afirmă că „plăcerea nu este o senzație, ci o apetență care-și atinge finalitatea prin senzație”. Plăcerea nu este numai o stare agreabilă raportată la corp. Ea este legată și de alte registre ale organizării sistemului personalității. Dincolo de nivelul plăcerii senzoriale, plăcerea este trăită și În planul conștiinței, ca o stare de satisfacție, ca o mulțumire de sine și față de actele sale. În sensul acesta J. Laporte distinge două forme de plăcere: aă plăcerea satisfacției, raportată la realizarea dorințelor; bă plăcerea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Suferința este interiorizată și trăită ca o experiență a simțului interior al individului, desprins de orice experiență. Modalitatea În care este simțită această suferință se poate prezenta fie ca durere, fie ca anestezie. Aceste senzații dobândesc Însă, dincolo de semnificația lor senzorială, o conotație morală, atunci când sunt trăite În planul conștiinței persoanei. Vom da două exemple, unul raportat la durată, iar celălalt la Întindere, În raport cu persoana. Suferințele psihomorale care sunt În raport cu Întinderea, considerată ca spațiu vital-corporal al persoanei, pot fi cel mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
i-am văzut intestinele ieșite În exterior - deși nu erau vătămate, căpătaseră o culoare albăstruie, căci fuseseră expuse la căldura verii timp de șase ore. Pacientul, un om slab În vârstă de aproximativ cincizeci de ani, era În deplinătatea facultăților senzoriale. Am trimis pe cineva să-mi aducă instrumentele, iar după aceea am lărgit deschizătura Îngustă a mușchiului și a peritoneului, astfel Încât să-i pot pune intestinele la loc și să-i Închid rana. Totul dură doar câteva minute. În timpul operației
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi impus o facultate magică, una dintre „puteri” - 64). Chiar dacă cititorul, naratorul și, În fond, Zerlendi Însuși, care ține să noteze, să transmită experiența, au intenția de a reifica aceste imagini, ele nu decurg decât din suspensia continuă a activității senzoriale Îndreptate către exterior (praty³h³ra), nefiind altceva decât niște metamorfoze (nirm³ñacitta) pe o scală a transformărilor care va implica puterile yoghinice. Nu e Însă cazul unei tangibilități (spraÌtavya), dar nici al iluziilor (vañcana) care Îl pot Înșela (vañcaka) pe yoghin. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Însuși Eliade se depărtase prea mult de perioada 1930 pentru a nu-și revendica o recapitulare a eșecurilor și cauzelor sale secrete (În sensul În care yoga este o formă de acțiune). Tot ceea ce va descrie ca ținând de experiența senzorială asiatică, despre care vorbise și În Șantier, este o explicare corectă și completă În care Își arată afinitatea și adeziunea completă cu jurnalul lui Zerlendi. Reîntorcându-ne, pericolele care l-au neutralizat pe J.E. erau, pentru Eliade, depășite. Pentru ca al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de narator (iar În 1940 tocmai apărea la Calcutta o bună ediție a tratatului clasic al lui Patañjali, datorată lui Jibananda Vidyasagara). Unele siddhi aparțin exclusiv cunoașterii (jñ³na), nu sunt aplicabile, cum sunt „victoriile” (jaya), cum e victoria asupra organelor senzoriale (indriya-jaya) sau abilitățile extraordinare - dar cele din urmă sunt și cele mai cunoscute. Cele cinci „științe Înalte”: puterile magice (siddhi), văzul și auzul divin, hipermundan (divyacakÌus, respectiv divyaïrotra), cunoașterea gândurilor altor persoane (paracittajñ³na) și memoria și cunoașterea existențelor anterioare (p
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ar consta la el doar în a găsi un nume pentru ce vede, o comparație, o metaforă, o formulare mai deosebită. Preponderent descriptive, stihurile demonstrează unele virtuți plastice, uneori finețe cromatică, iar o serie de exprimări alegorizante au o prospețime senzorială care surprinde. Este, poate, și atitudinea unui meseriaș, hotărât să facă lucruri utile și frumoase („daruri pentru cocioabe”), dar și doritor de a da drept de existență în artă realităților umile, dintr-un fel de (auto)compasiune, mândrie, frondă față de
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
timp, prin lipsa totală de ostentație, printr-o „autenticitate” aproape copilărească. Fără să violenteze limbajul, fără să șocheze, poetul sugerează cu naturalețe și simplitate, comunică semne-simboluri ale realității, oferind o percepție sincretică a lumii, de o concretețe și o acuitate senzorială extreme. Poemele sunt scurte, concentrate, materia poetică se strânge într-un nucleu de masă minimă și densitate maximă. În fond, S. este un (neo)modernist vizionar al „esențelor”, în descendență simbolistă, o structură lirică tensionată, atrasă când de expresionism, când
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
scene cu încărcătură simbolică. Capacitatea celor doi Norșa, tatăl și fiul, de a învinge cu orice preț este primul înțeles al sintagmei-titlu. După Mircea Zaciu, cei care „triumfă clandestin” pot fi „personajele marginale, neimplicate în marile conflicte, preferând existența strict senzorială, de suprafață... Cei ce acceptă trăirea într-o lume «buimacă» și ireală”. Personaje, idei, motive și tipologii de aici se regăsesc, dezvoltate sau doar enunțate, în romanele următoare, procedeul temei cu variațiuni caracterizând proza lui S. Tratat despre oaspeți (1979
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
băutură, sexualitate; b) situațiile-limită somatice, reprezentate prin senzații fizice sau fiziologice, cu caracter acut, imprevizibil și perturbant, cum sunt: durerea, febra, apneea, stopul cardiac, traumatismele, setea, foamea, oboseala fizică; c) infirmitățile, percepute și trăite ca deficiențe somatice variate: paralizii, deficiențe senzoriale, malformații, amputații, sechele post-operatorii; d) fantasmele onticului, care se pot proiecta în domeniul somaticului ca o trăire fără fundamente reale, patologice, pur și simplu ca niște autoreprezentări imaginative ale persoanei, de tipul: cenestezii, dismorfofobii, ipohondria, falsa sarcină, perversiuni sexuale; e
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
obiective și subiective; e) stările defectuale postprocesuale reprezintă totalitatea modificărilor personalității care apar și rămân definitiv fixate după trecerea sau încheierea procesului morbid și care se caracterizează prin următoarele: infirmități fizice; defecte afective, obsesive, fobice; defecte paranoice; deficit intelectual; deficiențe senzoriale; deficiențe motorii; f) cazurile cronice ireversibile sunt boli cu evoluție clinică îndelungată, incurabile, care duc la degradarea progresivă, fizică și psihică, și în final la încetarea completă a tuturor proceselor vitale, cu moartea individului. De o deosebită importanță pentru igiena
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o depășire permanentă a posibilităților personale, cu un consum afectiv considerabil; oboseala emoțională, ce apare în condiții de muncă deosebit de stresante, cum ar fi activitatea personalului medical de îngrijire a bolnavilor canceroși, a bolnavilor psihic, lucrul cu deficienții psihici sau senzoriali, cu deținuții etc.; oboseala culturală, ce apare la cei angajați în competiții intelectuale, pentru care nu sunt însă corect pregătiți; oboseala socială, legată de inadaptarea la diferitele medii sociale, de unele stări particulare, de relații interpersonale, de discriminarea unor categorii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
afectivitatea sunt mai slabe, mai șterse; apar apatia și egocentrismul; modul de a reacționa la situațiile noi are un caracter rigid, stereotip; apare o accentuare a particularităților de caracter; sensibilitatea și percepțiile sunt mai slabe, mai șterse, se diminuează acuitatea senzorială (văz, auz, tact, gust, miros); se produce o diminuare a memoriei, în special pentru datele noi, recente; gândirea suferă o regresiune de tip infantil; sentimentele superioare și morale se șterg, fiind înlocuite cu egoismul, avariția și lăcomia. În ceea ce privește tipologia bătrânului
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
probleme de diagnostic, iar în al doilea rând, probleme de ordin medico-legal. Orice individ care simulează are un interes, urmărește un scop. În general, interesul este de ordin social sau economic, motiv pentru care sunt simulate bolile psihice sau deficiențele senzoriale, motorii sau mentale. Un alt motiv îl reprezintă aspectele medico-legale pure, legate de răspunderea penală, care poate fi atenuată sau pierdută în cazul stabilirii existenței unei afecțiuni psihice grave. Ca și în cazul bolilor psihice, și în cazul simulării lor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care succede evoluției clinice a bolilor, fie că este vorba de boli somatice, fie că este vorba de boli psihice. Din aspectele mai sus menționate decurge cadrul extrem de larg al deficiențelor. Ele pot avea caracterul unor infirmități fizice, motorii sau senzoriale, dar pot fi și deficiențe psihice sau de ordin metabolic congenital etc. În cazul deficiențelor nu avem de-a face cu aceeași situație psihologică, biologică, medicală și socială întâlnită la bolnavii propriu-ziși. Deficienții sunt purtătorii unor „stări defectuale” sau ai
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sens metabolic, ca „defect”. Termenul infirmitate presupune mai curând absența unei părți a corpului, care-l face pe individ incapabil de a dispune complet de propriul corp. Termenul, din ce în ce mai des folosit, handicapat desemnează în special un obstacol de natură fizică, senzorială, psihică sau neurologică, care-l face pe individ inapt de a exercita anumit funcții (auz, vedere, mers, intelect, vorbire) în raport cu persoanele normale. În cazul deficienților, normalitatea este definită din punctul de vedere al integralității corporale și psihice, anormalitatea constituind nu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]