3,422 matches
-
Am început să-mi împachetez hainele. Am început să le strâng plină de entuziasm, extinzându-mi plasa pe un vast teritoriu. Am vizitat toate șifonierele din casă, mai cu seamă pe cel al lui Helen, și n-am lăsat nici un sertar nedeschis și nici un umeraș neexaminat. Deși continuam să mă cârâi cu toată lumea din casă, știam că la plecare o să fie groaznic. Cel mai greu avea să-mi fie s-o părăsesc pe mama. Nu numai pentru că-mi era de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu voiam s-o las să plece fără să-și dea seama cật de mult a greșit față de mine. Îi argumentam cu o logică de fier dezastrul acestei religii nebunești, oarbe în goana ei turbată după profit. Găsisem într-un sertar al mașinii de cusut un teanc de chitanțe, cu zeciuiala pe care o plătise “sfinților” ei și-i reproșam cu cinism că în cei patru ani de facultate nu mi-a cumpărat nici măcar o “eugenie”, nu s-a interesat niciodată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Sfidậndu-i pe arabi, America se sfidează pe sine, căci puterea forțelor aeriene poate fi uneori vulnerabilă în fața “calului troian” strecurat cu abilitate printre zgậrậie-nori. Acel 11 septembrie m-a șocat. Tocmai ieșisem din baie șimi căutam grăbită niște șosete printrun sertar aflat întậmplător prin prejma televizorului. Priveam calmă imaginile, crezậnd ca e vorba de vreun film SF. Am zăbovit minute în șir fără să pot discerne între realitate și irealitate. Nu puteam să-mi cred ochilor... Pur și simplu priveam ecranul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
așezându-mă la biroul meu. Nu mai lipsisem niciodată atât de mult de la serviciu, iar lucrurile îmi păreau cunoscute, deși foarte diferite. Înlocuitorul meu - înlocuitorii mei - temporar(i) îmi mutase(ră) lucrurile și cineva pusese poza lui Aidan într-un sertar, ceea ce m-a înfuriat crunt pe moment. Am scos-o și am trântit-o în locul unde stătea de obicei. Și mai ziceau că eu refuz să accept adevărul. —O, Doamne, Anna, te-ai întors! Era Brooke Edison. Brooke avea douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nasoală la serviciu. Fusesem extrem de irascibilă și, deși genunchiul meu dislocat era oficial în convalescență, devenisem foarte neîndemânatică, ca și cum o jumătate a corpului era mai grea decât cealaltă. Mă tot ciocneam de diverse lucruri; răsturnasem o ceașcă de cafea în sertarul de la biroul lui Lauryn și dărâmasem un whiteboard la o ședință de informare, care îl pocnise pe Franklin drept în boașe. Doar i le julisem puțin, dar tot a făcut foarte urât din cauza asta. Aceste accidente au fost o nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai multe locuri - neașteptate, speram - în caz că ar fi dat cineva vreo spargere și ar fi hotărât să-mi fure toate numerele lui Neris Hemming. L-am scris în agendă, l-am scris pe o chitanță și l-am ascuns în sertarul cu lenjerie, l-am scris în interiorul copertei de la Dus pe veci (pe veci? - oh, mai vedem, domniță) și l-am scrijelit pe capacul unui tub foarte vechi de Chunky Monkey de la Ben and Jerry (nu mergea stiloul pe cartonul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de sub control. Eram destul de încântată, dar, pentru a merge mai departe, aveam nevoie de toți cei doisprezece pași. Am sunat la Rachel, însă nu mi-a răspuns, așa că, fără chef, am întrebat-o pe Koo/Aroon de la EarthSource. A deschis sertarul și mi-a întins o broșurică. Sunt chiar acolo pe prima pagină! — Îmi trebuie doar pentru un comunicat de presă, am zis repede. Sigur, a zis ea. Dar, cum am plecat, s-a dus la una din colegele ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai trage de cravată... —...Exact! În cadă... —...Oau. Marfă... —Deloc. Ai face ca toți dracii. Ai striga „Pentru Dumnezeu, ăsta e costumul meu Hugo Boss. Cu ce dracu’ mă mai îmbrac la serviciu?“ În timp ce vorbeam, răscoleam cu furie printr-un sertar, în căutarea unui sutien. L-am găsit. —Uite. Aidan a arătat spre prohabul lui. Părea să sugereze că se petrece ceva în acea zonă. L-am ignorat și am continuat. —Ai spune „Ar fi cazul să ștergem toată apa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu mine și cu obsesia mea și spunea: —Ascuțită, zău? Asta e ceva nou. Îmi și rupsesem un os acum cam vreun an și jumătate; scotocisem prin dulapuri căutând ceva și mă întorsesem prea brusc, îmi izbisem degetul de un sertar și începusem să urlu ca în gură de șarpe: —Ooh, Iisuse, oh, Doamne. Oh, degetul meu, doare îngrozitor. Stai jos, îmi zisese Aidan. Arată-mi. Care e? Mi-a luat degetul și - știu că o să sune puțin ciudat - l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ea o vreme, dar nu suntem prietene. Fac chestii repetitive și vorbesc încă și mai mult ca de obicei. Plâng ușor. Plâng mult. Mănânc sărat. Uneori scriu. Cu timpul, întâm plarea tristă se strânge ghem și se aruncă într-un sertar. Nu-i frumos să lași hainele prin casă, că le văd invitații. La fel și fericirile. Eu nu sunt ordonată și trebuie să împing cu șoldul în ușa dulapului ca să se închidă. Uneori se deschide de prea mult îndesat. Nu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
ascultat stoic, nopți întregi, cum îmi reglam eu conturile imaginare cu iubitul scriitor. Avea interes. Era singur. Înger, îngerașul meu. Și, în plus, de cinci ani eram o amintire iubită a lui. El e lent, dar așază lucrurile frumos în sertare. Iubirea lui cu mine mirosea un pic a dezamăgire. Si bo t’screve’m M’ta screve’b Si bo t’squece’m M’ta squece’b Até dia Ke bo volta Sodade sodade sodade. („Dacă o să-mi scrii/ Îți
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
casă, nu e vorba de a descoperi secretul templierilor, ci de a-l construi. Belbo părea contrariat la ideea de a ne Întoarce la documentul ce-i fusese lăsat de colonel, și Îl regăsi scotocind cam În silă Într-un sertar de jos al biroului. Totuși, am remarcat, Îl păstrase. Am recitit Împreună mesajul din Provins. După atâția ani. Începea cu faza cifrată după Trithemius: Les XXXVI inuisibles separez en six bandes. Și apoi: a la... Saint Jean 36 p charrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ezoterism. Ezoterismul e căutarea unei științe care nu se transmite decât prin simboluri, sigilate ermetic pentru profani. Ocultismul, În schimb, cel care se răspândește În secolul al XIX-lea, e vârful aisbergului, acel mai nimic care iese la suprafață din sertarul ezoteric. Templierii erau niște inițiați, iar dovada e aceea că, supuși la tortură, ei mor pentru a-și salva secretul. Tocmai forța cu care l-au ascuns ne face siguri de inițierea lor și nostalgici după ceea ce știau ei. Ocultistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
principiilor lui. Întoarsă în Vechea Morgă, Alice a încercat să nu bage în seamă contrastul. Sau mormanele de gunoi din bucătărie, cele mai recente rezultate ale „forărilor“ lui Jake. S-a străduit, cu disperare, să nu-i pese atunci când, deschizând sertarul cu lenjerie de corp, un grup de musculițe de fructe, refugiate din crescătoria de viermi în stare de putrefacție avansată, au zburat afară. În schimb, Alice s-a concentrat pe aspectele pozitive. Ca masa de schimbat scutece pe care Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înșfăcând tubulețul alb pe care Hugo îl ținea în mână. Apoi a agitat tubul către el. —Ai idee cât costă ăsta? Hugo a oftat. Nu reușise să descopere crema normală de scutec și improvizase. Crema pe care o găsise în sertarul comodei de lângă pat păruse a fi un substitut rezonabil. Oricum, avea dubii c-ar fi costat așa de mult; de când o cunoștea el, Amanda nu plătise niciodată pentru nici un produs cosmetic. Nu cu bună știință. „Numai oamenii mici plătesc“, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse salva din cadourile care-i fuseseră trimise Rosei la naștere. Restul fusese donat de Jake, cu mult timp în urmă, adăposturilor pentru vagabonzi. Când îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
accident? Ar trebui să fii cretin ca să crezi așa ceva și, după cât se vede, s-au găsit și unii care să creadă. La morgă s-au făcut fotografii În special cu partea mutilată a gâtului. Cadavrul a fost băgat Într-un sertar de metal pentru a fi studiat din nou mai târziu. Am zăcut acolo câteva zile și apoi au Început să preleveze din mine câte o bucățică din toate - foliculi de la rădăcina părului, sânge și suc gastric. Apoi au mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai descurce; când răsfoiai paginile, n-ar fi mirat pe nimeni să cadă oase din ele. Nu întâlneai nici un calculator prin zonă. Titlurile se fereau de tine, le găseai de mână la fișier, dacă nu șterpelise cineva fișierul cu totul. Sertarele mici de lemn, numerotate cu litere de la A la Z, fuseseră până la urmă prinse de perete cu tije groase de fier; mecanismele culisau atât cât să nu zici că nu merg. De regulă, nu se deschideau, aveai nevoie de răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
regulă, nu se deschideau, aveai nevoie de răbdare și-o mână bună; dacă trăgeai brusc, plecai cu tot dulapul după tine. La cele de sus nu ajungeai, trebuia să te milogești la împrumut, să-ți aducă o scăriță. Odată forțate, sertarele se dovedeau fie pe jumătate goale, fie pline de nu puteai să strecori o unghie. Legată cu sârmă de tijele metalice, literatura strângea rândurile. Rebreanu, Renard și Russo zăceau în același catastif, presați ca o lalea uscată. Mausoleul de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
opresc într-o cafenea, scutindu-mă de urcatul scărilor. Și totuși, intram conștiincios, cu o bucurie (amestecată cu puțină mândrie) pe care, după atâția ani, nici eu nu mi-o puteam explica și pe care o păstram bine ascunsă în sertarele minții. De cele mai multe ori, calvarul se sfârșea înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și la ce puteau folosi), rupând și-acum șervețelele de masă în două (să ajungă și pentru mâine), ștergându-și nasul în batista „Braiconf“ (de-o culoare și-o rezistență cretină, neverosimilă: verde deschis, tare, cu dungi violet), păstrând în sertar chiloți și maiouri tetra, chinezești (purtate până când se îngălbeneau de uzură), învelindu-și scaunele de la Logan în folie groasă, transparentă, cu tot cu tetiere - o mașină întreagă, aruncată din fabrică într-un sac de plastic. O bombă n-ar fi produs mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zelos. Îi răscoleam paginile intime cu voluptatea calmă a bibliofilului, le parcurgeam cu grija unui cercetător deschizând la institut cartea preferată: atent, devotat, mereu în același loc. Fosta noastră prietenie mă motiva să privesc peste tot, să-i scotocesc exemplar sertarele cele mai ascunse ale sufletului, scoțând de-acolo aproape cu tandrețe (dacă nu chiar cu ură) materia vie a slăbiciunii. Citeam fiecare cuvânt, lejer, corect, fără patimă; nu scăpam o virgulă. Paul avea apucături de caligraf. Scria sfios, cu aldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să pui piciorul; prudentă, familia adunase mobilă cât pentru patru vieți, iar Mihnea nu renunțase la nici una. În mijloc, tronau fotoliul cu brațele în formă de lei (în gura căruia derbedeii stingeau țigările la petreceri) și-un scrin strămoșesc, cu sertare grele de lemn și mânere ovale, din alpaca. Ne-am așezat pe pat, cu grijă să nu strivim vreo pisică. Mihnea a scos vinul, noi am ales paharele: mari și-adânci. Dacă te uitai prin ele vedeai toată sufrageria, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ne mai fierbi mult?“, s-a enervat Maria. Îi stătea bine când își ieșea din pepeni. Frumoasă și vulnerabilă, cum mi-o doream. Mihnea s-a ridicat de pe scaun, cu tot cu motan. L-a depozitat pe dulap, apoi a deschis un sertar mare, lung, cum se făceau pe vremuri, pentru plăpumi și așternuturi. A scos de-acolo un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit sub nas. „Asta-i drăcia!“ Jubila. „Pot să-ntreb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fac puțină ordine în gânduri. Cutremurul, mesajul de pe computer, noaptea la Mihnea, telefonul. Se adunaseră prea multe și nimic nu se lega. Când m-am întors în dormitor, Maria încă nu terminase cu chiloții. Îi ținea pe toți într-un sertar, ca bijuteriile, grupați pe categorii. Avea trei-patru tipuri (de frig, de ciclu, sexy, de casă - ăștia puteau să fie puțin descusuți, nu-i controla nimeni), dacă băgai mâna scoteai cât pentru douăzeci de ani. Fiecare categorie arăta într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]