41,020 matches
-
negri din Harlem! Da, dar cînd știm că Viena ultimului an a fost răvășită de puseul naționalist al lui Haider, atunci tenta americănească a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în cor, odraslele vienezilor) administrată, vag ritos, de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
compun expuneri de credință sau de morală; explică, mai mult sau mai puțin pe larg, cărțile sfinte pe care se fundamentează convingerile lor. Astfel se formează, încetul cu încetul, o literatură practică în principal 103. Toate cărțile sunt acte și servesc la edificare. Fără îndoială, pe măsură ce Biserica se dezvoltă și cuceririle sale se extind la clasele înalte ale societății, ea învață să vorbească și să scrie cu mai multă eleganță. Încă din secolul al III-lea, cel puțin unii dintre credincioșii
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
care sunt luați de vulg drept stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori(...) Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică) și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil.
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
cópii cât mai fidele ale instrumentelor epocii respective. În vederea pătrunderii caracteristicilor componisticii și tehnicii, a concepțiilor și sensibilității muzicale pierdute au fost analizate minuțios manuscrise, tratate, literatura din jurul muzicii și s-a născut religia "Urtextului". Editorii înțelegând interesul de a servi noii orientări, au tipărit ediții științifice cât mai fidele surselor, eliberate de balastul cu care excesele esteticii romantice le încărcaseră (indicații de tempo, pedalizări, dubluri și chiar modificări în armonii etc.), impuse de gustul unor virtuozi dornici de efecte. Multiplicarea
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
I, ca și Mihnea Lamatic un Daland convingător cu o muzicalitate firească. Corectă, Adriana Alexandru. După cum spuneam la început, "Olandezul zburător" este o experiență ce se nuanțează divers, cu plusuri și minusuri; cel mai important plus este că ea poate servi ca bază pentru apropierea unui teritoriu stilistic pierdut, (căci pe vremuri capodoperele wagneriene făceau parte, bine și mult cîntate, din viața noastră muzicală).
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
urmare, e tranșantă: literații pot face politică, dar o vor face cu prețul ratării misiunii literare. E o diferență uriașă, susține Stanley Fish, între a descifra sensul unui poem și a descifra un anumit sens al acelui poem, sensul care servește cel mai bine unui scop politic. În prima situație, se cheamă că ești critic literar. În a doua, ești politruc. Nimic spectaculos sau nou, pînă aici. Cel puțin ca manieră de a argumenta. Ca rezultate, însă, da: dispar, ca discipline
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
între niște tâmple mari, depărtate, pe care numai restul pletelor tunse revoluționar le acopereau într-o sugestie de romantism și rosti în șoaptă cu regret, ca și cum șiar fi spus sieși: Ce păcat; ce păcat că mintea asta de mare politică, servește doar o țară mică! Am greșit cu ceva? întrebă el mai degrabă glumeț, ca să-și ascundă flatarea. Dar ea îi răspunse cu totul altceva: Intuiția dumitale cu perfidia dictatorului care, după ce și-a supus republica, încearcă să-și supună și
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
asume, până la ultima centimă, consecința politicii de subminare la adresa României începută în seara funestă de 26 noiembrie 2000? Dacă asasinii morali ai poporului român de dinainte de '89 au scăpat pentru că lipseau probele materiale ale vinovăției lor, acești bezmetici vor fi serviți din plin: casetele video și audio, declarațiile din ziare vor fi probe indubitabile! La fel, va sosi momentul să-i cerem socoteală celui mai bizar dintre jurnaliștii români, Ion Cristoiu, pe numele său. Omul care a introdus în presa românească
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate, o ruptură. Aceeași pe care încearcă s-o facă mai lină zvonurile. Precum cafeaua falsă, surogat, o înlocuiește pe cea naturală, servită în ceșcuțe mici, pe vremuri, tot așa conversația închegată la five o'clock decade în "poștă" de la unii la alții. Curiozitatea vecinilor, impresionați că împart palierul cu un scriitor și cu o actriță, bîrfele purtate de Frangulea, ochii și urechile
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
în care nu e, pare-se, loc de echivoc) "desenează", printr-un soi de "frotaj", portretul lui Marcel Raymond, critic și universitar. Erudit, dar nu sec, este, în primul rînd, un iubitor de poezie, de suplețe, de corespondențe. Știe că, servită în porții mici, poezia conține aromele unei întregi istorii de reverie, imposibil de redus la compartimente care să nu comunice între ele. De la Baudelaire și pînă la suprarealiști circulă "flogisticul" aceleiași arderi, într-o ștafetă a recuperărilor prin afinități. Cu
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
sa geantă de la masca de gaze și un volum de versuri din care era gata oricînd să citească celor (prea puțini) dispuși să îl asculte, iar tinerii scriitori, în așteptarea gloriei, căutau cu disperare un loc în sectorul în care servea, cu grijă maternă, tanti Miți. Pentru studentul timișorean la litere, care eram la vremea respectivă, pătrunderea în acest spațiu (al pierzaniei?) era echivalentă cu întrezărirea unui miracol. Numele de pe cotoarele cărților din bibliotecă dobîndeau dintr-o dată chipuri și voci, uneori
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
puținii popularizatori și comentatori ai jazzului în România. În acest dialog al artelor nu este neglijată însă nici cinematografia, dat fiind faptul că Fitzgerald a lucrat și ca scenarist la Hollywood, a scris despre lumea studiourilor, iar romanele sale au servit drept punct de plecare unor interesante filme. Se înțelege că, dată fiind această empatie stabilită din pornire, se vor putea distinge două paliere ale demersului critic: o implicare afectivă, un fel de "discurs îndrăgostit", care, nesupravegheat, ar fi putut duce
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
CVTudor s-a isterizat în România mare că filialele nu fac abonamente la acest ziar. Tribunul a încasat însă o lovitură și mai grea, cu prilejul dezvăluirii rolului său în afacera "Fetițe pentru Eugen Barbu". Cenzorul moravurilor, creștinul pios îi servea în tinerețe fete patronului său de la Săptămîna. Ceea ce în limbaj popular se chemea codoșlîc, iar în limbaj penal, proxenetism. Dacă s-ar fi dovedit că CVT a fost informatorul Securității ori ofițer sub acoperire, masa peremiștilor ar fi înghițit-o
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
m-a poreclit "Domnul Așa-se-cuvine". Un asistent de director, cu o căciulă rusească, ne întreabă pe Carlton și pe mine dacă o să-i votăm pe Democrați sau pe Socialiști. Sorb cîte o gură din paharele cu băuturi pe care le servesc oaspeților și sunt pe jumătate beat. La un moment dat, respectabilitatea serii deraiază din pricina sosirii unei bande de prieteni ai lui Carlton. Bat la ușă și mă duc să le deschid eu, curios ca un șarlatan de bîlci, să văd
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de nostalgie, ca pe niște "fotograme ale unei copilării mistificate." Tratatele de metodică pline de clișee, basmele și baladele convenabil modificate, mizînd pe o logică nu tocmai impecabilă sînt citate ca mostre de "paraliteratură politică". Alte exemple "la minut" le servesc filmele polițiste made in Romania, tributare aceluiași maniheism "cu tentă". Și, în sfîrșit, ultimul capitol e consacrat "slavei" devenite afacere de stat. Slujbașii ei, de ieri și de azi, expuși la gazeta de perete, sînt lăsați la dreapta judecată a
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
de nebunie, DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de lumină în jurul capului personajului, imaginea panoramică a sticlelor cu urină, pielea "refăcută" a corpului care servește drept ecran de proiecție. În Ray, există personaje secundare care au loc să se dezvolte. În filmul lui Scorsese, doar personajul lui Cate Blanchett are ceva spațiu de manevră, restul sunt doar - împrumut termenul anglo-saxon - "camee", apariții episodice, nu personaje
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
își îndeasă pălăria pe cap și își răsucește eșarfa neagră în jurul gâtului, fără să mai vorbim de paltonul lung și negru, știu că o să injecteze o doză de realitate în invenția care bântuie în exterior. Caraghioslâcul împopoțonării lui la asta servește. Ca și cum ar fi vorba de o parolă ca să intre în ficțiune. Intrând, parola aterizează pe cuier și punct final acestui capitol. Două universuri paralele, pe scurt? Din cauza cuierului și a ce este agățat pe el. Și din cauza ușilor. Cum așa
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
la ultima întâlnire a Consiliului Suprem de Apărare a Țării arată cât de naivi pot fi chiar oamenii trecuți prin ciurul și dârmonul confruntărilor politice. Mă așteptam la multe din partea președintelui Băsescu, dar nu să înghită cu atâta grație papara servită la conservă de versatul Radu Timofte. Nu știu dacă și câte întâlniri secrete au avut loc între președinte și directorul SRI, dar ușurința cu care s-a impus acesta din urmă e cel puțin bătătoare la ochi. Se vorbește prin
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
familiei, oricum, avea motocicletă și cască, a venit să ne viziteze, vorbea cu noi întrebând despre toți membrii familiei, spunea că ne-a vizitat și altă dată, dar noi eram micuțe și nu-l mai Ținem minte. Mama l-a servit cu ciorbă de fasole verde (ceea ce nu lipsea niciodată din casă pe timp de vară, cât timp creșteau păstăi în grădina noastră) și plăcinte cu brânză, cu dulceață de prune (tot din cămara au tohtonă), noi îl priveam cum mânca
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
de sexualitate; iar aceasta după ce veghease la propriu, dintr-o parte a scenei, din primul moment al dramei; ...de la nașterea eroului la avatarurile aventuroase ale călătoriilor lui Oedipe; sunt entități care se provoacă reciproc. Și totuși, în acest context, chelnerii servesc șampanie - un veritabil cocktail! - la o recepție prilejuită de nașterea lui Oedipe... de asemenea la întronare, moment după care regina îl îmbie pe noul stăpân spre un pat preluat din recuzita de campanie, recuzită din care face parte nu mantia
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
cu Ceaușescu devin repetitivi și previzibili. M. Ungheanu face conexiunile de rigoare între inadeziunea la protocronism și politica ŤEuropei libereť, Iulian Neacșu este total confuz, D. Bălăeț îi raportează secretarului general că în toate cărțile sale (ale lui Bălăeț!) a servit politica partidului și că îl întristează atitudinea unor tineri care, ca Dorin Tudoran, îndeamnă la scepticism și negativism. Marian Popa are ceva de spus despre participarea nepotrivită a lui G. Ivașcu la un congres internațional ceea ce îi dă ocazia lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
publică, indiscreții privind vedete ale vieții publice, toate făcute adesea într-un limbaj care lasă deoparte toate precauțiile și prejudecățile stilistice. Există printre cititorii de literatură autobiografică și unii care iau memoriile și jurnalele unor oameni celebri pentru a le servi drept manual de succes în viață. Ei speră în felul acesta să găsească formula magică menită să le netezească drumul spre reușita profesională sau/și familială. De obicei oameni mai în vîrstă, aceștia ar putea reproduce în orice moment vorbe
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
au mai fost ecranizate, una chiar de Costa-Gavras. Tranziția de la vocea omniscientă la cea plină de îndoieli, restauratoare de evenimente, e însă inovația lui Jeunet. Viețile celor patru camarazi ai lui Manech alcătuiesc un alt vortex narativ, iar vocea îți servește ca un fir al Ariadnei într-un labirint alcătuit din identități încurcate, incidente disparate, scrisori și mărturisiri ale unor martori oculari. Dacă trebuie să iau filmul pe componente, nu știu la ce să mă refer întâi. Văd o maturizare a
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
sale literare, la clasicismul Scrisorilor, al Glosei și al Odei în metru antic s-a datorat și influenței lui Maiorescu; atâta mi-a trebuit: parte din participanți, dascăli la diferite licee din județ, a reacționat cu indignare și mi-au servit lecția: poetul național n-a fost influențat de nimeni și de nimic! Zeul Eminescu este în ochii semidocților patriotici intangibil. Totul în viața și creația sa este luminos și exemplar. Eminescu atins de o boală luetică? Imposibil de acceptat așa ceva
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
ba chiar îi spusese că ar fi trebuit să fie surghiunit ("bannir en exil"), el care avea să aștepte două decenii și jumătate ca Franța să adune uriașa sumă de răscumpărare cerută de învingătorii britanici... Așadar, Alecsandri reușește o performanță servindu-se de intonări horațiene pentru a da un ton nou poeziei sale. El ia seama la modificările naturii și ale oamenilor care munceau în sânul lor; ființele omenești nu au a ieși din anonimat, pastelul petrecându-se între poet și
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]