KorAP: Find »[drukola/base=servitoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...54 >

1,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

s-au pierdut ultimele colonii. Din Lumea Nouă Își adusese ceva mai mult decît o avere: Îl Însoțeau o nevastă nord-americană, o demoazelă palidă și fragilă din Înalta societate din Philadelphia care nu vorbea o boabă de spaniolă, și o servitoare mulatră, care fusese În serviciul lui Încă din primii ani petrecuți În Cuba și călătorea cu un macac Închis Într-o cușcă, Îmbrăcat În arlechin, și cu șapte cufere de bagaje. Pentru moment, s-au instalat În mai multe camere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cu șapte cufere de bagaje. Pentru moment, s-au instalat În mai multe camere la hotelul Colón, În Plaza de Cataluña, așteptînd să achiziționeze o locuință adecvată gusturilor și apetențelor lui Jausá. Nimeni nu se Îndoia cîtuși de puțin că servitoarea - o frumusețe de abanos Înzestrată cu o privire și o talie care, potrivit cronicilor de societate, provocau tahicardii - era În realitate amanta și călăuza lui Întru plăceri ilicite și inefabile. Calitatea ei de vrăjitoare și făcătoare de farmece venea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
notă cifra pe o hîrtie și i-o Întinse potentatului. Acesta, fără să clipească, eliberă pe dată un cec pentru suma totală și expedie delegația cu un salut absent. Șapte luni mai tîrziu, În iulie 1900, Jausá, nevastă-sa și servitoarea Marisela se instalau În casă. În luna august a aceluiași an, cele două femei mureau, iar poliția Îl descoperea pe Salvador Jausá agonizînd, despuiat și legat fedeleș de fotoliul din biroul său. Informarea sergentului care a efectuat cercetările preliminare menționa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
simple superstiții și prostii tipice pentru oamenii chivernisiți. După părerea lui, o săptămînă pe stomacul gol i-ar fi lecuit familia de spaime. Ceea ce nu mai vedea atît de filosoficește erau furturile e podoabelor soției sale. Mai bine de cinci servitoare au fost concediate cînd au dispărut diferite piese din caseta doamnei, deși toate s-au jurat cu lacrimi În ochi că erau nevinovate. Cei mai perspicace Înclinau să creadă că, fără atîta mister, faptul se datora nefastului obicei al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
din caseta doamnei, deși toate s-au jurat cu lacrimi În ochi că erau nevinovate. Cei mai perspicace Înclinau să creadă că, fără atîta mister, faptul se datora nefastului obicei al lui don Ricardo de a se strecura În alcovurile servitoarelor tinere În toiul nopții, cu finalități ludice și extraconjugale. Reputația lui În acest sens era aproape la fel de Întinsă ca și averea lui și nu lipseau vocile care afirmau că, În ritmul În care se desfășurau faptele sale de vitejie, bastarzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
bărbat cumsecade, venea Dumnezeu și i-l smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
instruite În artele sociale și garnisite cu harul muzicii de salon, unde o poloneză era mai puțin periculoasă decît o conversație sau niște lecturi Îndoielnice. Astfel, Sophie Carax și-a Început rutina de a vizita casele mari și vilele unde servitoare scrobite și mute o conduceau În saloanele de muzică În care ostila odrăslime a aristocrației industriale o aștepta ca să-și bată joc de accentul, de timiditatea sau de condiția ei de aservită, cu sau fără portativ. Cu timpul, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
nu se recunoștea pe sine În primul său născut, Jorge. Băiatul era slab, retras și Îi lipsea Întreaga prezență de spirit a tatălui său. Îi lipsea totul, mai puțin numele. Într-o zi, don Ricardo se trezise În patul unei servitoare, simțind că trupul Îi Îmbătrînea, că Dumnezeu Îi retrăsese darul. Panicat, a dat fuga, În pielea goală, să se privească În oglindă și a simțit că oglinda Îl mințea. Acela nu era el. A voit atunci să-l regăsească pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
bursă. — E vorba de o urgență. SÎnt așteptat. — Ego te absolvo, a recitat el, acordîndu-mi o binecuvîntare. Am alergat pe scări În sus. În timp ce urcam, Îmi examinam posibilitățile cu oarecare reținere. Dacă aveam noroc, urma să-mi deschidă una dintre servitoare, de al cărei blocaj puteam trece fără a mai zăbovi. Cu mai puțin noroc, poate că, dată fiind ora, cel care avea să-mi deschidă era tatăl Beei. Am vrut să cred că, În intimitatea propriului cămin, acesta nu umbla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

violent, încât Nastasia Filippovna, căreia, cine știe de ce, îi plăceau foarte mult asemenea moșnegei originali, băbuțe și chiar ființe sărace cu duhul, se repezi imediat să-l mângâie, îl sărută și porunci să i se dea o ceașcă cu ceai. Servitoarei intrate îi spuse să-i aducă o mantilă, se înfășură în ea și ceru să se mai pună lemne pe focul din șemineu. Când întrebă cât e ceasul, servitoarea îi spuse că e deja zece și jumătate. Domnilor, poate vreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sărută și porunci să i se dea o ceașcă cu ceai. Servitoarei intrate îi spuse să-i aducă o mantilă, se înfășură în ea și ceru să se mai pună lemne pe focul din șemineu. Când întrebă cât e ceasul, servitoarea îi spuse că e deja zece și jumătate. Domnilor, poate vreți să beți șampanie! le propuse deodată Nastasia Filippovna. O am pregătită. Poate că o să vă înveselească. Vă rog, fără nazuri! Propunerea de a bea și, mai ales, făcută fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
am flecărit fără încetare, am tot spus anecdote și am râs; apoi m-am așezat chiar lângă doamne. Cam peste vreo jumătate de oră și-au dat seama de dispariția bancnotei și au început să le ia la rost pe servitoare. Bănuiala a căzut asupra uneia din ele, Daria. Am manifestat un interes deosebit, m-am arătat binevoitor și mi-amintesc chiar că, atunci când Daria se zăpăcise de tot, m-am apucat s-o sfătuiesc să mărturisească, garantând cu capul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sau nu, cum doriți, nu mă interesează. Ei, cam asta-i tot. — Numai că, firește, asta nu-i fapta dumitale cea mai urâtă, spuse cu dezgust Daria Alexeevna. — E un caz psihologic, nu o faptă rea, observă Afanasi Ivanovici. — Dar servitoarea? întrebă Nastasia Filippovna fără să-și ascundă repulsia. — Servitoarea, bineînțeles, a fost dată afară chiar a doua zi. E o casă cu principii severe. — Și ai permis o asemenea nedreptate? — Asta-i bună! Doar n-ați fi vrut să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
asta-i tot. — Numai că, firește, asta nu-i fapta dumitale cea mai urâtă, spuse cu dezgust Daria Alexeevna. — E un caz psihologic, nu o faptă rea, observă Afanasi Ivanovici. — Dar servitoarea? întrebă Nastasia Filippovna fără să-și ascundă repulsia. — Servitoarea, bineînțeles, a fost dată afară chiar a doua zi. E o casă cu principii severe. — Și ai permis o asemenea nedreptate? — Asta-i bună! Doar n-ați fi vrut să mă duc și să mă acuz singur! zise Ferdâșcenko și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pat pe la ora opt, cu gând s-o întâlnească pe Aglaia în grădină, presupunând că aceasta se și trezise; însă n-o găsise nici în grădină, nici în dormitor. În acest moment se alarmase definitiv și-și trezise fiicele. De la servitoare aflase că Aglaia plecase în parc înainte de ora șapte. Domnișoarele râseseră de noua fantezie a fantasticei lor surori și-i făcuseră mamei lor observația că Aglaia se va supăra dacă ea se va duce s-o caute în parc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de la profesorul de dans, încheie sentențios Lizaveta Prokofievna și se duse în camera ei de sus, fără ca măcar s-o privească pe Aglaia. Când prințul se întoarse acasă, pe la ora zece, se întâlni pe terasă cu Vera Lukianovna și cu servitoarea. Amândouă strângeau vasele și măturau după dezordinea din ajun. — Slavă Domnului că am terminat curățenia înainte de venirea dumneavoastră! spuse Vera cu bucurie. — Bună ziua; mi se învârte puțin capul; am dormit rău; aș trage un pui de somn. — Aici, pe terasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
înainte de venirea dumneavoastră! spuse Vera cu bucurie. — Bună ziua; mi se învârte puțin capul; am dormit rău; aș trage un pui de somn. — Aici, pe terasă, ca ieri? Bine. O să le spun tuturor să nu vă deranjeze. Tata a plecat nu știu unde. Servitoarea ieși; Vera dădu s-o urmeze, dar se întoarse și, îngrijorată, se apropie de prinț. — Prințe, fie-vă milă de acest nenorocit; nu-l alungați astăzi. — Pentru nimic în lume nu l-aș goni; va fi cum vrea el. — De-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Lukian Timofeici, termin-o cu persiflările, aici... Astea-s persiflări! strigă Lebedev, plesnind din palme. Gata-gata, bine, nu mă supăr, altceva e la mijloc... sunt îngrijorat din pricina oamenilor. Dumneata bănuiești pe cineva? Întrebarea-i foarte grea... și foarte complicată! Pe servitoare n-o pot bănui: a stat în bucătăria ei. Pe copiii mei, de asemeni... Asta ar mai lipsi! — Deci, e cineva dintre musafiri. Dar se poate una ca asta? — E imposibil la modul absolut și în cel mai înalt grad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi falsă, iar adresa respectivă - inexactă. După un ceas, adică la ora opt, băteam deja la ușa lui Vilkin; stă aproape, la cinci străzi de aici, și chiar ne cunoaștem. N-am găsit acolo nici un Ferdâșcenko. Deși am aflat de la servitoarea, care-i cu desăvârșire surdă, că într-adevăr cu o oră mai înainte cineva sunase și încă destul de tare, așa că rupsese chiar cordonul soneriei. Dar servitoarea nu i-a deschis, nedorind să-l trezească pe domnul Vilkin și, poate, nedorind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și chiar ne cunoaștem. N-am găsit acolo nici un Ferdâșcenko. Deși am aflat de la servitoarea, care-i cu desăvârșire surdă, că într-adevăr cu o oră mai înainte cineva sunase și încă destul de tare, așa că rupsese chiar cordonul soneriei. Dar servitoarea nu i-a deschis, nedorind să-l trezească pe domnul Vilkin și, poate, nedorind nici ea să se dea jos din pat. Se mai întâmplă. — Și astea-s toate dovezile dumitale? Sunt prea puține. — Prințe, dar judecați și dumneavoastră: pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Am primit o scrisorică anume ca s-o transmit... — De la cine? Cui? Însă unele „explicații“ ale lui Lebedev erau extrem de greu de descurcat ca să înțelegi ceva din ele. Totuși, prințul putu să-și dea seama că scrisoarea fusese transmisă, prin servitoare, Verei Lebedeva, care trebuia s-o ducă la adresă... „ca și înainte“... ca și înainte, personajului cunoscut, scrisoarea fiind de la aceeași persoană (căci pe una din ele o desemnez prin denumirea de „persoană“, iar celeilalte îi spun doar „personaj“ ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
era deja la Petersburg, iar la nouă și ceva suna la ușa lui Rogojin. Urcase pe scara din față și așteptă mult timp în fața ușii. În sfârșit, ușa de la apartamentul bătrânei mame a lui Rogojin se deschise și apăru o servitoare bătrâioară, plăcută la înfățișare. — Parfion Semionovici nu-i acasă, îl anunță ea din prag. Pe cine căutați? — Pe Parfion Semionovici. — Nu-i acasă. Servitoarea îl cerceta pe prinț cu o curiozitate bizară. — Spune-mi cel puțin, a dormit acasă astă-noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ușii. În sfârșit, ușa de la apartamentul bătrânei mame a lui Rogojin se deschise și apăru o servitoare bătrâioară, plăcută la înfățișare. — Parfion Semionovici nu-i acasă, îl anunță ea din prag. Pe cine căutați? — Pe Parfion Semionovici. — Nu-i acasă. Servitoarea îl cerceta pe prinț cu o curiozitate bizară. — Spune-mi cel puțin, a dormit acasă astă-noapte? Și... aseară s-a întors singur? Servitoarea continuă să-l privească, dar nu-i răspunse. Nu cumva ieri, aseară, a fost cu el... aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu-i acasă, îl anunță ea din prag. Pe cine căutați? — Pe Parfion Semionovici. — Nu-i acasă. Servitoarea îl cerceta pe prinț cu o curiozitate bizară. — Spune-mi cel puțin, a dormit acasă astă-noapte? Și... aseară s-a întors singur? Servitoarea continuă să-l privească, dar nu-i răspunse. Nu cumva ieri, aseară, a fost cu el... aici... Nastasia Filippovna? — Permiteți să vă întreb, cine sunteți? — Prințul Lev Nikolaevici Mâșkin, ne cunoaștem foarte bine. — Nu-i acasă. Servitoarea își plecă ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a întors singur? Servitoarea continuă să-l privească, dar nu-i răspunse. Nu cumva ieri, aseară, a fost cu el... aici... Nastasia Filippovna? — Permiteți să vă întreb, cine sunteți? — Prințul Lev Nikolaevici Mâșkin, ne cunoaștem foarte bine. — Nu-i acasă. Servitoarea își plecă ochii în pământ. — Dar Nastasia Filippovna? — Nici de dumneaei nu știu nimic. Stai, stai un pic! Când se întoarce? — Nici asta nu pot s-o știu. Ușa se închise. Prințul hotărî să revină peste o oră. Aruncându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]