KorAP: Find »[drukola/base=servitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...112 >

2,780 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

zilei, începe să strige după servitori. Pandit Radan recurge și la ultimul remediu antigripă, o măsură pe care a amânat-o până acum pentru cazul în care situația căpăta o astfel de turnură. Cam după o oră, lasă să intre servitorii cu coșurile de ceapă și cu o cadă de tablă emailată. Fără a se mai gândi la decență, se dezbracă și sare în cadă. Una din servitoarele tinere fuge speriată afară și trebuie forțată să se întoarcă la munca ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
său este îngrămădit în foi și suc de ceapă. În final, în jurul căzii sunt înfășurate cârpe albe, care ajung apoi împăturite sub capul lui, transformându-l într-un fel de mumie de ceapă, înfășat strâns și asudând. Cu lacrimile curgând, servitorii se strecoară pe ușă și o închid, lăsând cura să-și facă simțită magia. Tratamentul cu ceapă este unul direct, de nădejde. Ceapa este o legumă puternică și vehementă, violentă, care te face să plângi și să asuzi pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
simplă, ca o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic de piatră, atașat în față, ca un nas cârn. În interior, persistă un miros puternic de prăjeală, care nu poate fi înlăturat, indiferent cât ar curăța și-ar freca servitorii. Iar servitorii curăță și freacă de mama focului, cu violență chiar, răzuind și cea mai mică suprafață, lustruind cu ceară podelele, ștergând praful până îi dor brațele. Dar nu este niciodată de ajuns. Încă se simte mirosul de mâncare prăjită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic de piatră, atașat în față, ca un nas cârn. În interior, persistă un miros puternic de prăjeală, care nu poate fi înlăturat, indiferent cât ar curăța și-ar freca servitorii. Iar servitorii curăță și freacă de mama focului, cu violență chiar, răzuind și cea mai mică suprafață, lustruind cu ceară podelele, ștergând praful până îi dor brațele. Dar nu este niciodată de ajuns. Încă se simte mirosul de mâncare prăjită în ghee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Telegrafului din Agra, acele oribile corcituri se adună să schimbe între ele relatări dezgustătoare despre nativi, despre manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar ele, soțiile, își pedepsesc aspru servitorii, dacă îi au. Localnicii sunt prefăcuți, nedemni de încredere și înclinați spre crimă. Încetineala lor este proverbială. Ce contrast cu cei de Acasă, cu verticalitatea lor, cu manierele și comportamentului englezesc! Ei, cei din comunitatea anglo-indiană, știu în ce constă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ei! Atât de mare și lat! Nu ca al nostru. În clubul lor se comportă cu dezinvoltură, sunt ei înșiși. Dansează, se pretează la tot felul de jocuri imbecile gen „casă-căscioară“, fără a fi nevoiți să suporte privirile ostile ale servitorilor și zeflemeaua ofițerilor tineri în drum spre clubul civil, unde nu au acces anglo-indienii. Pentru o vreme, se pot deda glumelor și versurilor. „Se spune că o tânără, Starkie, pe numele ei Avea legături c-un supus negrotei. Și doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
făcând să pâlpâie flacăra unei lămpi de alamă, frumos ornamentată, suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele celor cincizeci și mai bine de curteni adunați aici, strângându-și șalurile în jurul umerilor și tragând meditativ din narghilea. Servitorii așteaptă în umbră cu cărbuni aprinși, cu prize de tutun mirosind a măr, sticle de vin cu gâtul îngust și tăvi de argint cu dulciuri. Bărbații sunt îmbrăcați în haine scumpe, poartă bijuterii costisitoare la turbane, iar la gât au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nu pare impresionat. Englezii în tunicile lor rigide, pe ale căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz, fratele mai mic al nababului, care pocnește din degete către un servitor și-și face de lucru nemulțumit, cu gulerul de celuloid al cămășii confecționate la Londra. Vocile care exclamă: încântător! sunt primele pe care le aude Pran când Khwaja-sara îl conduce printr-o ultimă curte, la mushaira. Îl vei vedea imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
printr-o ultimă curte, la mushaira. Îl vei vedea imediat pe nabab, șoptește hijra. Indiferent ce se întâmplă, rămâi tăcut și liniștit. Ai înțeles? Pran încuviințează. Trec de o boltă, intră în holul auditoriului și rămân în umbră, lângă un servitor care stă foarte drept, balansând o tavă cu arome plăcut mirositoare într-o mână. Un bărbat tras la față începe să recite un poem într-un dialect urdu, elevat și precis. „De ce a trebuit să-mi dai uitării lăcașul sfânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
care mai are doar rămășițele unei cravate la gât, se repede cu pușca. — O s-o dobor! strigă el. Dați-vă la o parte! Faceți loc, s-o pot împușca! În mijlocul acestei debandade, se află prințul Firoz, sprijinit de brațul unui servitor uluit de cele ce se întâmplă în jur. — Nu fii neghiob, De Souza! rostește el tărăgănat. Dacă o împuști, se împrăștie cocaina! Pornesc toți de-a lungul coridorului țipând și chicotind, lăsând o sticlă goală de Dom Perignon învârtindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
a departamentului de salubritate și până la cea mai pretențioasă recepție imperială de gală. Și până în zilele noastre, atunci când sosește în teritoriul direct controlat de englezi (cu puțini kilometri mai sus) sau în alt stat princiar, nababul din Fatehpur trimite un servitor înainte, ca să se asigure că se vor trage cele unsprezece salve de tun. Dacă nu, nu mai are loc nici o sosire. Indiferent cât de mare este această onoare, nababul Murad nu uită că este mult mai mică decât cea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
era din ce în ce mai speriat, că verifica disperat prima și apoi fiecare din listele mâzgălite în grabă pe care le înfunda în buzunarele uniformei? Charlotte preferă în aceste condiții să exceleze în munca sa domestică, apucându-se, cu toată convingerea, să terorizeze servitorii, ca o adevărată Memsahib, sau să verifice de câte două ori lista de cheltuieli a bucătarului. Grădinarul trebuia să depună un dublu efort în străduința sa de a face florile englezești să crească în clima aceasta caldă. Croitorul trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și neputincioase ale acestor tunsori elaborate. Rămășițele fostei lor preocupări sunt aruncate pe jos, la picioarele lor; sportive sau sexuale, poate o combinație din amândouă, la modă pe Riviera. Indiferent ce ar fi fost, s-a terminat de acum, iar servitorii adună lenjeria intimă cu broderie și foliile de ambalaj, și aranjează încăperile pentru spectacolul de cinema, devenit de acum de notorietate. Slujitorii în livrea au scos cu binișorul din sală fetele puternic drogate cu opium, apoi, sătui să-i tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
asupra nemernicilor. Este singurul mod. Pran vâră capul pe ușă. Încăperea este în întuneric. Câteva șiruri de scaune sunt așezate în fața unui ecran mare, alb. Din spatele încăperii, se aude fâșâitul unui proiector care aruncă o undă de lumină, în timp ce un servitor aranjează bobina filmului și-o fixează. Se vede că e vorba de o petrecere. Sticlele de șampanie se rostogolesc pe podea și unele trupuri zac în poziții mai puțin decorative pe scaune. Printre ele, Pran observă persoane cunoscute; sud-americanul, ciclista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
fuge. Pagină separată O atmosferă de criză se lasă asupra Fatehpurului. La reședința britanică, Charlotte organizează o mare petrecere în grădină. La palatul în care va sta familia Braddock, suita nababului face pregătiri pentru paradă și recepția de gală, în timp ce servitorii lui Firoz se ocupă de retușurile finale ale unui program de distracții cu scopul de a face dovada gusturilor alese ale stăpânului, a mentalități și aptitudinilor sale de conducător. Și toate acestea pentru cel care va sosi. Sir Wyndham Braddock

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ambalat, insistând să i-l dea numai lui Gus și cât mai repede. Gus, al naibii prost, este baricadat în camera sa, cu o găleată în față, și arată ca victima unui accident feroviar, refuzând să-și lase chiar și servitorul să-l îmbrace. Astfel se face că onctuosul prinț rămâne pe mâna ei, iar ea trebuie să lase totul deoparte, să-i ofere sifon cu lămâie și să-i facă conversație, în timp ce în jurul ei ajutoarele slăbesc vizibil ritmul de muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Prințul Firoz dorește să fie primite ferventele, sincerele sale scuze. În mod sigur, maiorul va găsi în inima sa loc pentru iertare și uitare. Noaptea trecută? O aberație. O lamentabilă lipsă de bun-gust. Maiorul mormăie ceva și întinde cadoul unui servitor. Firoz îl părăsește la fel de îndoit cum a venit. Măcar să nu fi băut așa de mult noaptea trecută! Firoz petrece o după-amiază ușor amuzantă, uitându-se peste titlurile noilor filme ale lui Birch: Bărbatul galben și fata, Trei servitoare negre, Calul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Wyndham, este egal ca putere cu orice maharajah. De sus, de la o fereastră, Pran urmărește cum cei doi Braddock sunt scoși din howdah în dreptul Porții Elefantului de la palat. Sunt așteptați de o delegație pe platforma înaltă. Flancat de gărzi și servitori este chiar nababul, îmbrăcat într-un veșmânt albastru cu alb. Este acoperit de șiraguri de perle, purtând însemnele diferitelor Ordine la care este îndreptățit. Turbanul alb de mătase, are un rubin imens, de culoarea sângelui. Diwan-ul este și el într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
cu lumea. Indieni și englezi. Bărbați englezi și doamne. Doamne indiene? Nu. Toți discută adunați în ciorchini, ca o enormă cultură socială de spori, un experiment desfășurat aici pe farfuria pietruită din mijlocul pajiștii bine udate a celor doi Privett-Clampe. Servitori cu mănuși albe poartă niște tăvi de argint. O orchestră de viori cântă muzică clasică lângă noul pavilion din grădină, o inovație arhitecturală a doamnei Privett-Clampe. Într-o parte, se află o masă lungă, cu mâncăruri anglo-indiene, mâncăruri cu sosuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
explicație de la Minty, nici măcar după ce i-a golit poșeta doldora de cutiuțe, brichete, porțigarete și ornamente de fildeș. La palat, nababul a dispărut imediat în zenana, iar sunetele care răzbat de acolo, chicotele, mârâitul și râsul feminin nervos, le dau servitorilor o idee asupra celor ce se petrec acolo. În camera sa de toaletă, prințul Firoz nu se poate decide între jacheta englezească cu centură și haina nemțească de vânătoare, pe care i-a dăruit-o anul trecut Margrave de Stumpfburg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
a dăruit-o anul trecut Margrave de Stumpfburg. O asemenea nehotărâre în privința îmbrăcăminții este un semn de stres pentru Firoz, dar se poate rezolva aruncând ambele veșminte pe fereastră, eventual. Unii vânători au mai multe pregătiri de făcut decât alții. Servitorii domnului Birch ridică grijulii o cutie cu însemnele de atenționare ale Armatei Americane și o pun într-una dintre mașini. Khwaja-sara filtrează ceva verzui și noroios printr-o bucată de muselină. Pran este lăsat să aștepte în alcov, îmbrăcat într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și încercând să-și găsească vreun tovarăș. Unui vânător elegant începe să-i curgă sângele brusc din nas, în timp ce partenerei lui care se pune pe țipat, i se ia arma cu forța. Iată-l și pe Khwaja-sara, conduce discret un servitor cu o tavă de băuturi pe care trebuie să o ofere numai anumitor persoane, nu și altora. Iată și șoferii, ținându-le pasagerilor portierele deschise și alergând apoi în jurul mașinilor să dea drumul la motoare și să pornească în scrâșnet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
e treaba lui. Este a femeii de serviciu. După câteva minute, tânărul consideră că s-a achitat de această sarcină. Aruncă mătura, se îndreaptă de spate și își aprinde o țigară. O ține cu eleganță, trecând brusc de la stadiul de servitor la cel de oaspete la un cocteil. Pentru a completa această imagine, se rezeamă de peretele de lângă el, trecându-și un picior peste celălalt. Ca într-o fotografie de revistă. Un om de lume. Peretele nu are nimic impunător, ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ceva ce arăta a vapor, ceasul lui (cadou de la alt marinar beat) arată opt fără un sfert. La naiba! O rupe la fugă. Doamna Macfarlane este mai greu de păcălit decât soțul ei și va începe să suspecteze că relația servitorului ei cu vecinii misiunii este mai apropiată decât ar trebui. Din seara în care a sosit la misiune, cerând de lucru în schimbul hranei, Bobby s-a schimbat considerabil. Se numea altfel pe atunci și pretindea că este un băiat englez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
unui soldat, care a crescut pe străzi, dar avea trăsături frumoase și era oarecum manierat, așa că l-a hrănit cu orez și dal în salon și după o jumătate de oră, urmărindu-l cum mănâncă, a decis că-i trebuie servitor. Conform obiceiurilor hinduse, a decis să-l numească după luna plină care strălucea prin fereastră, Chandra, și după ce băiatul termină de mâncat, îi spuse că poate să rămână. Chandra se instală în cămăruța de sus și ea descoperi suprinsă sentimentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]