7,518 matches
-
aceea a «revoluției», iar vreo douăzeci la sută n-au nici un fel de părere. [...] România este în continuare o țară fără busolă. Înfruntarea pe viață și moarte între două grupuri politice lipsite de orice viziune politică, dar puternic motivate de setea de înavuțire, au făcut dintr-una din cele mai prospere țări din Balcani o adevărată rușine a Europei. Există o perfectă coerență între actele de vandalism social și mituirea pe scară largă a populației, din primii ani ai regimului Iliescian
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mulțimea ascultă totdeauna de omul înzestrat cu o voință puternică. Indivizii reuniți în mulțime, pierzându-și orice voință, ei se îndreaptă din instinct spre acela care are una. Nu nevoia de libertate, ci aceea de servitute domină întotdeauna sufletul mulțimilor. Setea lor de supunere le face să asculte din instinct de acela care se declară stăpânitorul lor. Mai putem observa că „prestigiul dispare întotdeauna o dată cu succesul. Eroul pe care mulțimea îl aclama în ajun, este huiduit de a doua zi, dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cei străini. Dacă domnul Ion Iliescu a pedalat în campania electorală pe situația dramatică a românilor (de care se face vinovată, în opinia lui fosta guvernare Constantinescu), d-l Corneliu Vadim Tudor a reușit să exploateze sentimentele de revoltă și setea de dreptate a multor cetățeni. Pe viitor însă trebuie să învingă cunoașterea și rațiunea. Cum au fost posibile aceste cuvinte ale președintelui Partidului România Mare: «A devenit limpede faptul că dezastrul în care se află țara este atât de evident
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nou pe, de-acum, soția prietenului meu... Eram un porc de câine. Sau, mai bine zis, încercarea mea de a fi toată viața pe placul tuturor eșuase zadarnic în cazul Ancăi. Am înghițit în sec, mai mult pentru că îmi era sete, și am luat-o la dreapta către Snagov. Petrecerea avea loc într-o vilă situată pe malul lacului, cum am mai spus. Nu știu a cui fusese ideea, pentru că atât părinții lui Yves, cât și cei ai Ancăi aveau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
n-am mâinile unsuroase, zise domnul J.L.B. Matekoni. Lucram la pompă. Fetița dădu din cap. — V-am adus niște apă, Rra. Mma Potokwane mi-a spus că ați venit aici fără nimic de băut și că v-ar putea fi sete. Băgă mâna în sacoșa care atârna sub scaun și scoase o sticlă. Domnul J.L.B. Matekoni primi apa bucuros. Chiar începuse să i se facă sete și regreta că nu luase apă cu sine. Bău cu sete și, între timp, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spus că ați venit aici fără nimic de băut și că v-ar putea fi sete. Băgă mâna în sacoșa care atârna sub scaun și scoase o sticlă. Domnul J.L.B. Matekoni primi apa bucuros. Chiar începuse să i se facă sete și regreta că nu luase apă cu sine. Bău cu sete și, între timp, o privi pe fetiță. Era încă mică - să fi avut vreo unsprezece, doisprezece ani - și avea un chip plăcut, sincer. Avea părul împletit în codițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
v-ar putea fi sete. Băgă mâna în sacoșa care atârna sub scaun și scoase o sticlă. Domnul J.L.B. Matekoni primi apa bucuros. Chiar începuse să i se facă sete și regreta că nu luase apă cu sine. Bău cu sete și, între timp, o privi pe fetiță. Era încă mică - să fi avut vreo unsprezece, doisprezece ani - și avea un chip plăcut, sincer. Avea părul împletit în codițe de care erau prinse mărgeluțe. Purta o rochie albastru-decolorat, aproape albită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est se îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mă abțin să-l întreb dacă și i-a mai schimbat de-atunci, slavă cerului, am sinusurile ușor infectate, în plămâni se scurge, ca printr-o supapă, numai un firicel de aer. Aprind o țigară și trag din ea. Cu sete. - Ei? - De... îmmm... ăăă... eu... păi... caut eu să fiu evaziv. - Da, vezi că-ți stau și ție cuvintele-n gât... N-ai pornire, n-ai aprindere... Te-ai înverzit nițeluș... Cool junioru’! Ne taie pe toți, ce mai! - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gri. Începe să tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu sete. Poposește și puloverul în dungi, din mohair sută la sută sintetic, pe creștetul lu’ Ceaunu’. - Și, băi, și... și...și-ai cu mini... Modelul se dezvăluie în toată splendoarea și-și oferă cu generozitate bustul și coapsele pentru experiment. Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Mi se pare o poziție potrivită pentru vremurile pe care le trăim, nu crezi? Dominique Lassa, născut În Sète, educat În Marsilia și Paris, al doilea fiu al unei familii străvechi și care alesese marea ca portiță de scăpare pentru setea lui de aventuri și dorința lui fierbinte de a cunoaște lumea și oamenii, nu a știut, sau nu a vrut, să caute argumente prin care să Înfrunte ceea ce socotea a fi niște teorii trecătoare ale răpitorului său. Alergase mult; cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a fi și de a gîndi, admitea cu oarece rezerve fatalismul orientalilor și indiferența cu care Își Înfruntau destinul sau moartea. Îi putea Înțelege, În pofida faptului că ideea lor despre onoare, relațiile cu femeile și copiii, precum și cultul bătrînilor sau setea lor sălbatică de sînge În vreme de război Îl descumpăneau. Dar bărbatul care stătea așezat Înaintea lui, Iguana Oberlus, reprezenta un fapt izolat, o ființă unică - unică și irepetabilă - și refuza să Îl accepte. Logic vorbind, nu ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
solitare, grav rănit și sîngerînd din belșug, rănit În amorul propriu și lipsit de tot ce avea mai de preț. Ei erau, și după toate astea Își mai Îngăduiau și obrăznicia de a-l lua peste picior, bătîndu-și joc de setea lui de răzbunare, prin simplul fapt de a-l lăsa să aștepte pe uscat ca un imbecil, În timp ce ei se retrăgeau, liniștiți, să doarmă. Își imagina comentariile lor din cele clipe pe puntea-platformă, Însuflețiți la gîndul de a se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stelele Înaintau pe un cer fără nori, și a fost un moment În care era cît pe-aci să izbucnească și să strige În noapte, scuipîndu-le furia lui, dar nu a făcut-o, ci a așteptat tăcînd mîlc, rumegîndu-și surd setea de răzbunare. CÎnd În sfîrșit se ridică În picioare, luase deja o hotărîre. Lăsă deoparte armele, păstrîndu-și numai maceta lungă și ascuțită, aceeași care Îl decapitase pe francez, și alunecă În tăcere, intrînd În apele ansei liniștite silențios ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lăsă orele Însorite să se scurgă lent. Douăsprezece. Nici mai mult, nici mai puțin, minut cu minut și, cu toate că Încercă prin toate mijloacele să-și bea cu chibzuință apa potabilă, dușmanul de care se temea cel mai mult pînă atunci, setea, Îl asaltă În cele din urmă, din pricina căldurii Înăbușitoare și a apei sărate. MÎinile, complet jupuite, Îl ardeau cu o durere surdă, pulsatilă și insuportabilă și scotea un geamăt de fiecare dată cînd avea nevoie să apuce ceva sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău care ai știut cîndva să trezești În mine un vulcan pe care nimeni, niciodată, nu-l va mai stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de soare, de sete și de zilele În care nu văzuse altceva decît linia orizontului și nu ascultase decît repetatele lovituri ale vîslelor, atingînd apa una cîte una. PÎnă cînd? De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea nu se ridica, agitîndu-se ca toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte amuzant, de vreme ce din cînd În cînd izbucnea În rîs, agitîndu-și scandalos, cu gesturi mari, brațele. În cele din urmă, azvîrli vîsla În apă și, cu toate că Oberlus Îl lovi cu furie, o aruncă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
niciodată, nicăieri, nu cunoscuse și nici nu credea că va mai cunoaște o asemenea ființă, care să Închidă Într-un singur trup, diform, În același timp atîta mizerie și atîta grandoare. Revenindu-și În urma unor coșmaruri provocate În parte de sete și de foame; simțindu-se așa cum se simțea, reconfortată de convingerea că În sfîrșit aveau să ajungă acolo, Își petrecu acele ceasuri vîslind Încet și gîndindu-se la bărbatul care dormea și de care era Încredințată că avea să se despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
albia lor un diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea, foamea de neobișnuit. Doi-trei morți acolo, pe prima pagină, rînjetul unuia dintre oamenii lui Cocoș, ori privirea "magnetică" a banditului deveneau o normă a obișnuitului. Fără asta zilele ar fi trecut mai greu ori n-ar fi trecut deloc. "Escrocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am plătit covoarele, domnule." A căutat cu privirea, nici urmă de covoare, niște țoale de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mehmet dacă ar putea tocmi o căruță care să-l ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic de apă în jur. O să moară calul de sete și așa o să fie și paguba proprietarului, nu, doar a dumneavoastră." Nu știa ce să facă, să rîdă ori să-l înjure, cum adică, dacă murea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic de apă în jur. O să moară calul de sete și așa o să fie și paguba proprietarului, nu, doar a dumneavoastră." Nu știa ce să facă, să rîdă ori să-l înjure, cum adică, dacă murea era paguba lui. Ali Mehmet era binevoitor, dar parcă vorbea în glumă. ,,Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar putea să te facă să suferi mai tarziu,îl certă Maiana, așezându-se pe nisip și privindu-l în ochi. Palmierii cei mai înalți dau de obicei fructe amare. — Da, dar laptele nucilor amare ține cel mai bine de sete, replică el. Eu nu tânjesc după nuci dulci și nici după munci ușoare.Eu visez să devin Mare Navigator și să descopăr ce se gaseste dincolo de Al Patrulea Cerc. —O sa ma mărit cu tine, îi șopti dulce față, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea folosi nimic din ea, decat lemnul, iar ochii oamenilor de pe Marara se întoarseră iarăși spre cei care țipau pe țărm, agitându-și mâinile cu disperare, strigând cuvinte de neînțeles și arătându-le, cu gesturi inechivoce, că sunt morți de sete. Rău lucru mai e și setea asta! spuse în cele din urmă Miti Matái. Cred c-ar trebui să-i ajutăm. Ar putea fi periculos, remarcă RoonuíRoonuí, nu foarte convins de propriile lui cuvinte. Amintește-ți că singurul lucru important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]