3,720 matches
-
Davai! Ultimul transfug RDG-ist evocă momentul în care soldatul american deschide portbagajul și îl anunță că poate păși în libertate; soția îl întâmpină, în mână cu biletul pe care scrie „Nu te mai întoarce acasă”. Mototolit biletul, zdrobit trecutul, sfâșiate inimile. Oameni reuniți după spaime de moarte. Oamenii palizi, gânditori, pășesc cu teamă prin zidul despicat, cu lacrimi în ochi și cu frică în suflet, atât de cuminți, atât de fericiți. Bat tovărășește cu palma deschisă pe capotele Trabaturilor, care
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
Acasa > Stihuri > Momente > O NENOROCIRE NU VINE SINGURĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dimineață, câinele Bismark se fălește în imperiul său că sfîșie copii, între fălcile colțuroase și largi sparge oase pe caldarâmul de pe străzile pline de gropi. Un ins cu teamă de sine troglodit al mizeriei morale despică părerile și stabilește vinovații pe o navă condusă de șacali. Se consumă pe rând
O NENOROCIRE NU VINE SINGURĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360924_a_362253]
-
liniște apăsătoare. Româncuța gândi că patronul plânge în amintirea prietenului său. Asta o făcu și pe ea să se cutremure. A izbucnit într-un plâns în hohote. De ce? O durea durerea acestui bărbat din fața ei. Dar o durere care-i sfâșia inima. Se gândi la bietul lui prieten care i-a salvat viața, numai el știe cum a fost! Dar să mori departe de țară, departe de părinți, de frați și de surori... Aceste gânduri parcă-i alimentau plânsul, lacrimile se
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
sfărâmate în mii de bucăți și reconfigurate. Poezia nu se oprește la inversarea polilor, ci revalorizează unitatea acestora: [...] În poezia Dumneavoastră se amestecă femininul cu masculinul, când, cum. De exemplu: lupul Dumneavoastră e puternic, superior, masculin; însă nu mușcă, nu sfâșie, nu atacă, nu se apără. Nu e de temut. Se retrage, face o mișcare feminină; în context, asta e soluția cea mai înțeleaptă, deci masculină.[19] De asemenea, cavalerul, războinic, supradeterminat de arme, de conflict, e și trubadur. Sigur că
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
să i se zgâlțâie de frica pe care o simțea că pătrunde în el. S-a aruncat numaidecât la pământ, privind cu teamă în jur și târându-se până în vecinătatea unei tufe de măceș din apropiere. Simți însă că-l sfâșie foamea, iar ca s-o astâmpere, avea obișnuința să-și ducă mâna la traistră, să-și scoată de acolo din merindele agonisite. De data asta însă, traista lui nu se înduplecă să-i ofere nici măcar o fărâmă de pâine. Se
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
adăpost de stări. Se vedea zdrențuros, cu bâta și câinii după el, urcând agale și oprindu-se din când în când. De câte ori nu l-a pomenit pe Tudor Cristache, omul care îi astâmpăra foamea! Își mângâie cu privirea costumul, apoi sfâșie de alte câteva ori coama dealului. Cascada adunase frunze ruginii și părea cufundată în nemișcare. Păstrase același ritm, spuma ochiului din vale era ca o mireasă tomnatică, ușor melancolică. Și pe Ilona acel loc o legăna între prezent și trecut
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
vieții dobândite prin suferință. Știu că în fiecare an de Crăciun în spital sunt mame care plâng, care se roagă, care învață lecția vieții. Știu că și în acest moment un copil pleacă spre nemurire în timp ce mamei lui i se sfâșie sufletul. De fiecare dată când privesc masa plină de Crăciun revăd masa din spital cu o pâine și o sticlă de suc din care nu îmi venea să gust...La fiecare Crăciun gândul îmi zboară spre acel loc în care
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
cât și infirmiera dacă știu ceva despre dispariția lor. I s-a spus că așa a fost adusă cu salvarea. Trebuie să stea de vorbă cu doctorul Țigănuș să afle mai multe de la el. A văzut că și bluza este sfâșiată și murdară în zona nasturilor de la piept și nu credea că în cădere avea de ce să se agațe ca să se rupă. - Domnișoară, așa ați fost adusă. Credeam că nu obișnuiți să purtați. Am mai întâlnit la fetele tinere, mai ales
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
cel mai scurt timp și un plan de informare-educare a noroadelor în privința furnicilor. În școli se preda obligatoriu de cinci ori pe săptămână cursul de supraviețuire în caz de atac al unei furnici, pe toți stâlpii erau fotografii cu micuți sfâșiați de bestii, iar statuia Sfântului Gheorghe nu mai înfigea lancea într-un balaur ci într-o furnică fioroasă cu ochi reci și necruțători. Cert este că, în scurt timp, furnici se găseau tot mai greu. Ultimele cadavre erau depuse la
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
fiarele lui flămânde se trezește. Norocul vine din partea zânei care își calmează lighioanele și pământeanul e îmbiat în palat. Ținutul e un topos edenic utopic: florile nu se ofilesc niciodată, frunzele nu cad, zefirul blând adie învigorator, animalele nu se sfâșie între ele etc. Și ce-i mai important aici este că presiunea timpului a fost definitiv învinsă: „Petrecând vreme uitată/ Într-atâta frumusețe,/ Fața lui, înnobilată/ Scânteia de tinerețe,/ Semn că timpului măsură/ îi găsise...și...dovadă/ Că-n râvnita
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
bătrâne; Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne. În biserici sunt munți de uitări și de sila Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]
-
nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În apa vieții-s val, un oarecare... Mă duc spre mal, dar mă trag înapoi, Viața crudă e neîndurătoare M-azvârle dur de malul cu nevoi. Și colții de necazuri mă sfâșie Mă sparg în lovitura de amar Și mă împrăștii-n stropi de apă vie Ca să mă adun în valuri iar și iar... Mai prind o rază-n coama-mi înspumată Și c-o fi vremea bună m-amăgesc Că pe
SUNT DOAR UN VAL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363268_a_364597]
-
a descoperi „întregul”. „Aliterația timpului - Irina Lucia Mihalca”, volum de poezii on-line, Însemne Culturale, 2012; „Însemnele unei tăceri”- antologie de poezie, Editura Rovimed Publishers, Bacău; Autograf pentru m(â)ine”, Antologie „Însemne culturale”, Adjud, Armonii culturale; Antologia de poezie „Arta sfâșiată” -73 poeți contemporani - coordonator Valentina Becart, Editura ARHIP ART - Sibiu. Publicații în reviste: Armonii culturale; Basarabia literară; Caiete silvane; Cronica; Constelații diamantine: Ex Ponto; Melidonium; Izvoare codrene etc. Volumul de poeme „Dincolo de luntrea visului” a apărut la editura Mușatinia, Roman
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
adesea în zona extazului, zonă unde trasfigurarea este posibilă, poezia căpătând astfel, valențe luminoase, realitatea imediată rămânând pe o treaptă inferioară. Din când în când, se mai auzea „o tristă melodie” care „voia să cârpească viața/ acolo unde sunetul o sfâșiase./ La stânga sunetului era noaptea;/ la dreapta lui era ziua,/ univers presărat cu picături de apă și prezenturi.” (Celălalt trup - o nouă viață). Din păcate, odată ce ai fost „aruncat” în lume și ai fost însemnat cu un destin, nu te mai
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
prin mass-media fiind una dintre cele mai nocive: „În fiecare zi,/ ascult gălăgioasele glasuri/ ascunse în blestematul televizor, / strigătul atâtor nedreptăți,/ asist, fără putință,/ la condamnarea binelui,/ cum oameni, până la cer de nevinovați,/ ne sunt aruncați în ochi,/ să-i sfâșiem cu colții/ unei răzbunări inutile...”(„Cui să spun că mă doare?”). Ca orice creator autentic, Mihai Dor este chinuit de conștiința nimicniciei noastre ca ființe umane și limitate, este chinuit de conștiința propriei noastre mizerii morale, la care suntem condamnați
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul. Ierburile încep să se usuce, porumburile, cu foile sfâșiate de vânturi, foșnesc adormitor, glasuri stinse în depărtările cerului însoțesc zborul lin al aripilor ce ne părăsesc, mierea gălbuie a razelor de soare ne îndulcește întreaga ființă... Simt parcă o chemare ascunsă spre hibernare, spre adormire... O fi vreo ancestrală
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
asemenea zi poate fi numită bună !) Răducu dispăru. După un timp, mai scurt sau mai lung (Dumnezeu mai știe), Remus află cu stupoare - de la un polițist de proximitate cu care se cunoștea bine - că puștiul a fost pur și simplu sfâșiat de doi câini de luptă din rasa Presa Canario (rasă care face parte din topul primilor zece cei mai periculoși câini agresivi din lume), proprietatea unui potent - dar și controversat ! - om de afaceri din micuța localitate montană. Vă veți întreba
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
din lume), proprietatea unui potent - dar și controversat ! - om de afaceri din micuța localitate montană. Vă veți întreba atunci (sunt sigur !), de ce scriu, folosind timpul prezent, de el, adică de Răducu. Foarte simplu. Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt, hrană care le întreține potențialul de agresivitate pentru a-l aduce în prim plan. Iar cetățeanul Remus Fabian, un individ c-un suflet larg, în fiecare
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
care era la rând, asistase la toate celelalte probe, așa încât înainta cu precauție, fără să-și asume nici un risc. Lama era ascuțită și zimțată pe una dintre laturi. Dacă ar fi apucat să mă străpungă, la ieșire mi-ar fi sfâșiat cu totul carnea. Se opri la un pas de mine, căutând un loc cât mai vulnerabil pe trupul meu. Am avut puterea să-i zâmbesc și să-i fac un semn cu mâna dreaptă să se apropie. Se vedea că
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
prinse a se zgudui cu putere. Pasarela se smuci furioasă în legăturile metalice, cuplate în stâlpii solizi cu cleme magnetice, împrăștiind războinicii de pe ea, ca pe niște pietricele de râu. Adăposturile scunde și solide se acoperiră de valurile de ramuri sfâșiate din copacii care se prăbușeau în jur. -- Nimic neobișnuit, spuse vocea vibrantă de lângă mine, un cutremur. Mă protejase de schijele de lemn cu trupul său. Prin platoșa metalică pe care o purta, țepele periculoase prin lungimea și ascuțimea lor, nu
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
culori, doar să nu îl mai simt cum îmi arde privirea. Am rămas cu îmbrățișarea umbrelor tremurate în creștetele pereților, foste amintiri, lăsate de alții de dinaintea mea. Niște răscruci întemnițate în caldarâmuri, care au uitat consistența pașilor. Drumuri, având pântecele sfâșiate de amprenta anilor prabușiți fără încetare. O ploaie de călcâie, care au încetat să își mai curgă înțelegerea celorlalte tălpi petrecute cu mult înaintea celui din urmă răsărit. Sunt doar o magie a unui univers glăsuit pas cu pas în
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
Poate doar „un clown singuratic și trist”, cum l-a descris cu drag Michael Finkenthal: „Iubitul nostru clown, Ionesco”. Aevăratul motiv al depresiei lui Eugène Ionesco este, simplu spus și cu propriile sale cuvinte, „frica de moarte”. El supraviețuiește dilematic, „sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri”. Paradoxal, frica de moarte poate să dea naștere gândurilor suicidare. Este vorba de o spaimă terorizantă în fața misterului morții și o povară strivitoare de a trăi în bezna emanată de
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
ca la Platon și Plotin, dintr-o renunțare la corp, ci dintr-o sublimare a pasiunilor unui corp care-și găsește semnificația sa originară de instrument și transparent al spiritului”. „Cuvântul nu poate să vrea ca viața drepților să fie sfâșiată de un dualism. Ci când zidul răului va fi doborât, sufletul și trupul se vor uni într-o armonie superioară. Dacă Dumnezeirea este simplă, fără compoziție și formă, omul de asemenea trebuie, prin această împăcare în sine, să se întoarcă
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo, conștiința eliberată de aceasta continuă în nesatisfacere „lasă în urmă dorința ... pentru că posedă tot ce speră; ocupată astfel deplin în bucuria de binele obținut, ea
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
vedea, o podidea plânsul din senin. Evita să o vadă mama, devenită absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl caut peste tot, dar nu-l găsesc nicăieri. Unde este, mamă, de ne-a abandonat tocmai acum când aveam nevoie de el? - Unde să fie, mamă? A plecat la noua lui casă și mă așteaptă să merg să
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]