159,175 matches
-
clasa a opta curvia e tot mai inocentă iubiții împrăștie timpul mergând înainte omul e speranța ceaiului de sunătoare și viceversa puneți substantivele la plural bucuria ferestrei nu-i de vânzare mă rog pentru iertarea vorbitorului cu semnul exclamării. LA SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul nostru șef pe un soclu verde repară rânduri albe noi închidem stelele în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de lumea cealaltă din cercul cu geamlâcuri regi și bufoni luptând pentru o coroană smucind
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
avea vreo cinci metri bronz veritabil ar fi putut escalada cu ușurință zidul unde se pîndeau Cain și Abel eu la cei aproape doi ai mei păream un pitic din Albă ca Zăpada povestită copiilor care trebuie să afle în sfîrșit de ce mărul e așa de important în istoria lumii. Tatăl meu dinspre mine - cum îmi place să glumesc cînd nu mă aude nimeni - s-a născut în capitalism și a murit în capitalism dar în țări diferite: Regatul și Republica
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
roșii, reni plini de medalii, hi-hi, se auzea glasul lui Vladimir Ilici din cele un milion de trupuri de bronz, iar ecoul venea din burțile unor kalashnikoave mereu lăsate gravide de neastîmpărul unui mire chinuit de luna de miere fără sfîrșit, balsam pe o rană lăsată deschisă de Dumnezeu ca pe Ivan Turbincă într-o hîrjoană continuă cu moartea, într-un buzunar sterp strivit de degetele degerate de sete ale mutului vorbăreț, dar nu vă jucați voi cu Iosif Visarionovici, niet
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
niciodată învingătoarea învinșilor la poeții ei care și-au lăsat aripile prin biblioteci. cine spune că moscova nu crede în lacrimi, nu-i adevărat. dați-le vodcă și o să-i vedeți plâng ca focile în fața încălzirii globale. estul fierbinte de la sfârșitul anilor ’8O e acum deșert.
the road by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3920_a_5245]
-
ani dar nu prefer să renunț ștergeți voi cum știți mai bine rândurile de mai sus și nu mai deschideți acest iar eu o să continuu să scriu așa cum mă pricep și n-am să vă mai povestesc întâmplările ci numai sfârșitul lor și ce a mai fost puțin după aceea
email întârziat by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/3828_a_5153]
-
a venit pe lume altfel decât copil acum soarele de-atunci pare o pasăre care se-ncurcă în ramurile tăiate de grădinar o conversație telefonică îmi aduce întotdeauna aminte de doi frați care taie cu fierăstrăul o scândură iar la sfârșit șiroindu-le sudoarea pe fețe se iau la bătaie că nu știu cum să-și împartă cele două bucăți inegale cineva pune pe fiecare lucru câte-o culoare și pe fiecare limbă un sunet mâinile-mâinile tale în întuneric ascultă muzică bisericească mai
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
există așa cum nu există întotdeauna un salut înainte de plecare *** mama mă sună din cimitir și-mi spune am numărat morții de anul acesta „n-ai ce face” îi răspund 17 au murit până în noiembrie și mai este o lună până la sfârșitul lumii „n-avem ce face” îi zic sigur că avem ce face mă contrazice eu fac în fiecare zi curățenie la morminte la tata la mama și la mă-sa e înghesuială mare tu să ai grijă pe acolo pe
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
dacă ce-i afară ar intra înăuntru. Ploaie la țară Sprijinite neajutoratele plante de fulgere cum de araci și te uiți cum plouă cum Ochiul din înalturi se lichefiază adapă cu milostenie vegetația oarbă umil prefăcîndu-se și El în orbire. Sfîrșit de an Margine strîmbă de an și-o zăpadă ușoară dintr-odată-nghițită de flacăra lumînării cum o pastilă de-un om gripat. Oboseala Sporește oboseala între crestăturile gerului testate fără tine (geniale?) pleoapele ți se-nchid peste ochii altuia. Semn de
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
prin oraș. Geronax Geronax se învinețea groaznic la față Cînd prietenii lui cîștigau: la loto, la pronosport... Sume mici, dar - oricum - cîștigau. Deschidea gura, ca un pește pe uscat, Iar dinții de aur îi străluceau în soare: Felicitări! Felicitări! În sfârșit! Știam eu... un cîștig meritat...absolut „meritat!” Pampilis Pampilis are gîtul foarte lung, ochelari Și se pricepe-n politică. Țipă mereu La cei placizi, la cei care nu vor să-nțeleagă, În fine, la toți cei care nu-s de
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
Petrovici Basta. Am atins desăvârșirea: locuiesc într-o sferă de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
de-a fi - teribil suspin al zeului nevisat de uriașii din Delphi. Dintre formele vechi, prăfuite, am ales cercul. Ba chiar cercul însuși ne-a ales din pricini numai de el intuite. Alergam, visam ca într-un joc divin, fără sfârșit, dictat de stalactite. Din ce în ce mai singuri alergam, pluteam mai puternici și mai frumoși, se pare, departe de adevăr, dreptate, dintr-o vie stâncă ciopliți printre scoici, alge, pietre ori coloși repatriați în stihie. Pescarul de suflete „Fă un pas înainte. Adu
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
sub cornișe peste care plăsmuirile mele țeseau o boare proaspătă de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută în mădularele manuscriselor din Alexandria până ajunserăm în câmpul cu greieri unde sfârșitul unei plăsmuiri înseamnă începutul alteia fiindcă profesorul... Pe nesimțite căzu seara și când nemărginirea plată fu scrisă în întregul ei printr-un efort considerabil îmi îndreptai demonstrația spre labirintul înstelat P.S. Și fiindcă ochii ei verzi mă ademeneau Irepresibil Vino
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
aducă pe targă aici, igrasia îmi va cuprinde glandele. un fel de ipsos se va forma peste buze. sunt văduva unui crin carbonizat. Sylvia râde și mă decupează. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. Partaj 1 Motto: „sfârșitul e un limbaj. începutul e o voce.” O plimb mereu cu mine. Oriunde mă duc, vine după mine. Îi dau prune uscate, vreau să o ajut să iasă afară. Să se extermine. Ea zbiară ca o apucată. Ea nu pricepe
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
încerca să dezlipească de pe rafturi zâmbetele, cărțile poștale. Eu nu-ți dau sâmburii. Pe ăștia hai să îi lăsăm moștenire. Unei femei sterpe, de exemplu. Cutii cu șoapte de dragoste, cu secretele noastre, cu nasturii căzuți. Cutii cu planuri, cu sfârșiturile lumii. Eu iau tigaia cu ulei încins. O parte din fiecare parte a ta se împarte cu partea mea din ultima parte. Tu ia rama. Partajul e un joc de domino. De la primul la ultimul obiect, căderea nu mai are
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
tot zăpăcit cu valoarea ei presupus colosală și cu lipsa de valoare a ceea ce se tot spune despre ea. Huideo, capodopera! Să anihilăm sâcâitoarea capodoperă care nu este în stare să se anihileze ea însăși pe sine. Să tăbărâm în sfârșit cât mai mulți și să zărim capodopera indiferentă la toate ce se lăbărțează în importanță trans-seculară fără a putea pricepe vreo iotă despre alte capodopere mai puțin capodopere. Că doar n-o să ne uităm noi pre noi - pentru ea anume
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
până și negrul care lăsase în nisip doar urma lui „după aceea”. Catarge sfărâmate, butoaie, parâme aruncate la mal - toate se gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va arăta ca un sfârșit sfâșietor. Familiile, cu
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va arăta ca un sfârșit sfâșietor. Familiile, cu mâinile întortocheate de rugăminți, îi așteaptă noapte de noapte acasă. Doar copiii strălucesc în întuneric ca o așteptare de diamant. Când ai un câine, trebuie să-i povestești totul E toamnă și îngândurata vreme își numără frunzele
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă te lași dus de vise după ani și ani de naufragiu vei ajunge teafăr pe ostrov ca să punem la cale sfîrșitul lumii. dacă te lași dus de vise pe insula aceasta vei uita că 99 % sînt țînțari și restul oameni. nu te-ai gîndit mai bine la red montana? aurora insula asta nu e un corp singular în univers contracțiile și
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
secret în inima și în creierul celor ce stau chiar acum treji în rețea cu puterea visului voi trece pe nevăzute printre popoarele de insomniaci care își venerează zeii și nostalgiile cu un like citesc pe peretele lui Octavian Soviany: „Sfârșitul unei lumi nu este niciodată, și nu poate fi niciodată, altceva decât sfârșitul unei iluzii” (René Guenon, „Domnia cantității și semnele vremurilor”) în bucătărie Dorina prepară ceaiul magic de dimineață cu care voi trece iarăși prin realitate ca într-un
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
rețea cu puterea visului voi trece pe nevăzute printre popoarele de insomniaci care își venerează zeii și nostalgiile cu un like citesc pe peretele lui Octavian Soviany: „Sfârșitul unei lumi nu este niciodată, și nu poate fi niciodată, altceva decât sfârșitul unei iluzii” (René Guenon, „Domnia cantității și semnele vremurilor”) în bucătărie Dorina prepară ceaiul magic de dimineață cu care voi trece iarăși prin realitate ca într-un film fără final și fără prea multe înțelesuri pisica Tsunami stă cuminte la
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
că lumea obiectivă e tot mai multă ademenire acum stau la mese de insomniaci fiecare cu monitorul său în față fiecare cu viața lui visată adulmec în ceaiul verde Old Beauty aburii unei existențe pierdute a doua mea natură e Sfârșitul pe care îl trag în piept cu încetinitorul până când fumul alb din interior mă va transforma în orele invizibile ale unui ceas mare aștept nota de plată pe care să scriu „realitatea aceasta nu e lupta mea! oglinda din care
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
biografie care nu se aude care nu se pipăie „nu pot plăti totul aici și acum!” Scrisoarea a III-a Planul Divin nu are geografie cont pe facebook gândire devoratoare știri care spun cu exactitate când și cum va veni Sfârșitul sparg fereastra de salvare a creierului și o grădină edenică începe să crească în mine cu canale și lagune în care tot ce e suflet îmi dă binețe aici în noul meu creier nimeni nu spintecă pe nimeni aici în
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
Melc ce mă-nghite într-o cochilie spongioasă Mă ridică în aer Aura gîzelor din jurul capului meu Încărcat de aripi străvezii minuscule În oglindă pielea ta palidă și gura aprinsă Un fagure În urcare alerg pe un deal înfrunzit Pe sfîrșitul de vară În cer în ocean În ocean cu mine în brațe Plutești În cer în ocean Visez Focul dealurile Vara Se stinge în patos Furtună fierbinte Seceră în iarba uscată Cu toate aromele verii Mă răpește în constelație Centaurul
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]