1,223 matches
-
numai adevărul. În fața istorie nu vinovăția unuia sau altuia contează, cât mai ales moralitatea. Lacrimile și rușinea de pe obrazul și din sufletul României numai cu adevărul faptelor pot fi spălate, șterse, pentru a ajunge la demnitate. Altminteri, Ion Iliescu și sfetnicii săi Piața Revoluției: În apropiere de statuia lui Corneliu Coposu „țeapă lui Ion Iliescu” lăsată românilor amintire, simbol al lui decembrie ‘89 cre oși sie, rămân să-și râdă În continuare de majoritatea românilor rămași niște naivi În raport cu cei proveniți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
împărat reușește cu multă gre u tate să-și ascundă încântarea. Speră din tot sufletul ca vor bele sale să ajungă la Livia. Inima îi tresaltă la gândul dispe rării care o va cuprinde. Poate că spaima o să-i fie sfetnic mai bun decât în găduința de care a dat dovadă față de ea și de intrigile ei interminabile. Îl depășește pe Fulcinius și trece mai departe. Abia după aceea lasă un suspin adânc să-i umfle pieptul. Casa Imperială nu are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru tace; cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vremea aceea, un astfel de comportament era o mare îndrăzneala, dar nici Laurei nu-i lipsea deloc tupeul. După ce se plimbă aiurea prin cartier, urca într-un autobuz și porni spre casă, cu gândul că noaptea e cel mai bun sfetnic. Acasă, se duse mai întâi la fereastra și se uită la florile din grădina, rămânând așa gânditoare cu capul în mâini. - Bei un ceai, Lăură? Ea se întoarse către bunica și-i zâmbi ușor. - Ceai? Mai bine lapte... - Mă duc
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă. I-a umplut haznaua, i-a dăruit sfetnici potriviți și oșteni credincioși în număr îndestulător. Când s-a întors la Stambul, a găsit pe marele său stăpân mai puțin înclinat să stea cu dânsa de vorbă despre treburile împărăției. Soliman avea din când în când mâhniri posomorâte. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
somnul părintelui său. Robii de la iatac l-ar fi auzit pe sultan, noaptea, grăind cu cineva și tânguindu-se: —Împăratul slăbește... ziceau unii. De aceea împăratul, mai slăbit fiind, se îndemna mai ales să scurteze de căpățână pe unii dintre sfetnicii săi care se aflau încă în putere. „Se apropie plinirea hotărârilor mele...“ gândea doamna Roxelana. Va fi fost Baiazid prea crud la minte, vor fi fost iscoadele neadormite ale împărăției mai istețe, iată că se vădiră la țărmul pontic viclenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de reproșuri. Important era că se îndreptau spre mine, că mă observau. Nerușinarea îmi dădea prilejul să mă simt cineva, nu mai eram un nimic pe stradă. M-am grăbit atunci să văd în Dumnezeu un prieten al tatei, un sfetnic al lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și aveam destul de puțină minte ca să găsesc în asta o ocazie pentru a face pe grozavul, fără să-mi pun câtuși de puțin problema că trecătorii aveau dreptate să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
voi răzbuna pe vrăjmașii Mei. 25. Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îți voi topi zgura, cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. 26. Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară, și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă. 27. Sionul va fi mîntuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiți prin dreptate. 28. Dar pieirea va atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
orice mijloc de trai, orice izvor de pîine, și orice izvor de apă, 2. pe viteaz și pe omul de război, pe judecător și pe prooroc, pe ghicitor și pe bătrîn, 3. pe căpetenia peste cincizeci și pe dregător, pe sfetnic, pe meșteșugarul ales și pe vrăjitorul iscusit. 4. "Le voi da băieți drept căpetenii, zice Domnul, și niște copii vor stăpîni peste ei." 5. Oamenii se vor asupri unii pe alții, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de război tăvălită în sînge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. 6. Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; îl vor numi: "Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii." 7. El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfîrșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi nemîngîiați. 9. Cei ce lucrează inul dărăcit, și cei ce țes țesături albe vor fi acoperiți de rușine, 10. stăpînitorii țării vor fi întristați și toți simbriașii vor fi cu inima amărîtă. 11. În adevăr, voievozii Țoanului au înebunit, sfetnicii înțelepți ai lui Faraon s-au prostit. "Cum îndrăzniți voi să spuneți lui Faraon: Noi suntem fiii înțelepților, fiii străvechilor împărați? 12. Unde sunt înțelepții tăi? Să-ți facă descoperiri dumnezeiești, și să spună ce a hotărît Domnul oștirilor împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
versiunea asiriană) - despre care am mai avut prilejul să vorbesc - zeii intră în panică și amuțesc după ce demonul Zu fură din cer „tăblițele destinului”. [Când] Zu a dispărut [cu tăblițele destinului] și s-a ascuns în muntele său, Tatăl Enlil, sfetnicul zeilor, a rămas fără grai ; Tăcerea s-a instaurat, muțenia a luat loc. Zeul suprem al cerului, Anu, cheamă zeii în sobor : Cine va omorî pe Zu Și-și va face numele mai înalt [în] cenaclu ? (Mitul lui Zu, II
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe marele preot Zalmoxis (și ulterior Deceneu) - retras într-o peșteră -, pentru că acesta era în stare să „vestească vrerile zeilor”. „Acest obicei - continuă Strabon - a dăinuit până în vremea noastră ; după datină, mereu se găsea un astfel de om care ajungea sfetnicul regelui” (Geografia, VII, 3, 5). Această relație de tip special între suveran („cel care poate”) și marele preot („cel care știe”) avea rădăcini adânci în „preistoria indo- europe- nilor”, cum nota Mircea Eliade (86, pp. 69-70). Analog, peste secole, Ștefan
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
meșter „sărac lipit pământului” vrea să taie „un paltin frumos, înalt și drept ca lumina”, dar copacul (daimon-ul care-l locuia) îi cere să-l cruțe. Meșterul nu-l taie și, datorită paltinului, e ales pe rând jude, judecător, sfetnic al împăratului și împărat (67, II, p. 159). Într-o altă variantă, copacul face ca eroul să fie ales vornic, apoi judecător și apoi împărat (67, I, p. 8). Din aceste texte transpar unele sugestii privind un probabil rol arhaic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
descoperit că o dată cu sângele de politician a moștenit și un har care-l deosebește de preoții obișnuiți. Nici chiar în fața naifului sau a shōgunului nu devenea slugarnic și mai știa, de asemenea, că are dibăcia de a intra pe sub pielea sfetnicilor vicleni din Sfatul Bătrânilor și de a-i îndupleca. Din păcate, din cauza presiunii exercitate de Ordinul Sfântul Petru nu i se dăduse încă ocazia să-și etaleze acest har moștenit din familie. Știa foarte bine că iezuiții nu puteau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o singură dată. Când a fost la castelul Edo împreună cu un sol de la Manila a văzut în camera de primire un bătrân ce sta nepăsător pe un scaun îmbrăcat în catifea. Nu rostea nici un cuvânt, ci doar asculta neclintit discuția sfetnicilor săi cu solul și privea cu ochi goliți de expresie darurile neobișnuite aduse de acesta. Însă chipul și ochii săi lipsiți de expresie au rămas în memoria misionarului și după aceea, trezindu-i un sentiment asemănător cu teama. Bătrânul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu teama. Bătrânul acela era naifu, iar chipul său era acela al unui politician, cugetase misionarul. Pe coridor se auziră pași și un foșnet de haine ajunse la urechile misionarului care stătea cu capul plecat. — Senior Velasco. Misionarul ridică privirea. Sfetnicul pentru negoț, Gotō Shōzaburō, pe care misionarul îl cunoștea, stătea așezat pe locul de onoare, iar cei doi slujbași de adineauri, pe podeaua de lemn. Gotō îl măsură un timp cu privirea aceea gravă, tipic japoneză, după care spuse oftând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
printre dinți cu o mină înăsprită: — Tu trăiești la Edo, dar nu ca padre creștin, așa-i? Dacă n-ar fi binevoit un om cu trecere să mijlocească și de data asta pentru tine, nu știu ce ți s-ar fi întâmplat! Sfetnicul pentru negoț făcea aluzie la vizitele tainice ale misionarului pe la creștini. Indiferent cum stăteau lucrurile pe domeniile altor daimyō, în teritoriile aflate sub stăpânirea directă a naifului începând din acel an construirea de biserici și practicarea creștinismului erau strict interzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
van. De aceea mi-ai cruțat viața.” Nu-și dădea seama că în rugăciunea lui se strecura un sentiment de mândrie nedemn de un preot. Trei zile mai târziu, misionarul îl luă cu el pe coreean și plecă spre reședința sfetnicului pentru negoț ca să-și exprime recunoștința pentru eliberarea sa. Nu uită să ia cu sine și câteva sticle de vin din cel pentru slujbe, întrucât japonezilor de rang înalt le plăcea vinul. Sfetnicul pentru negoț tocmai primea un oaspete, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el pe coreean și plecă spre reședința sfetnicului pentru negoț ca să-și exprime recunoștința pentru eliberarea sa. Nu uită să ia cu sine și câteva sticle de vin din cel pentru slujbe, întrucât japonezilor de rang înalt le plăcea vinul. Sfetnicul pentru negoț tocmai primea un oaspete, dar au fost poftiți imediat în camera sa, fără sa mai fie puși să aștepte într-o altă încăpere. Când îl văzu pe misionar, acesta doar încuviință ușor din cap și își continuă nestingherit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încăpere. Când îl văzu pe misionar, acesta doar încuviință ușor din cap și își continuă nestingherit discuția. Era limpede că voia cu tot dinadinsul ca misionarul să audă ce se vorbea. Pe parcursul conversației apărură adesea numele localităților Tsukinoura și Shiogama. Sfetnicul pentru negoț discuta cu un bătrân dolofan remarcând că Tsukinoura ar putea deveni un port care să rivalizeze cu Nagasaki. În timp ce-și plimba nepăsător privirea peste grădina spre care dădea, misionarul ciulea atent urechile la discuție. Datorită cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până atunci să se apropie, naufragiaseră. Din acest motiv, naifu le poruncise să găsească un port unor daimyō puternici din Tōhoku, zonă situată cel mai aproape de Curentul Negru. Tsukinoura și Shiogama erau cele mai bune soluții. „Dar oare de ce vrea sfetnicul pentru negoț ca eu să aud această discuție?”, se întrebă misionarul. Privi pe furiș chipurile celor doi japonezi. Ca și cum ar fi băgat de seamă, Gotō se întoarse către el: — Îl cunoașteți pe seniorul Ishida? Acesta este seniorul Velasco. I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Samuraiul rotofei zâmbi și se înclină ușor: Ați fost vreodată în Tōhoku? Așezat cu mâinile pe genunchi, misionarul dădu din cap. După ani îndelungați, își însușise și el regulile de purtare cuviincioasă. — Domeniul seniorului Ishida nu seamănă cu Edo, zise sfetnicul pentru negoț ușor zeflemitor. Am auzit că prin părțile acelea creștinii nu sunt pedepsiți. Acolo și dumneata, senior Velasco, ai putea face nestingherit tot ce poftești. Desigur, misionarul cunoștea această stare de fapt. Era drept că naifu oprise creștinismul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să nu se răscoale. În plus, trecea cu vederea fuga spre ținuturile de vest și spre Tōhoku a credincioșilor siliți să părăsească Edo. — Senior Velasco, v-au trecut vreodată pe la urechi numele de Shiogama și Tsukinoura? reluă brusc firul discuției sfetnicul pentru negoț pronunțând cele două localități de mai înainte. Sunt amândouă niște golfuri foarte bune din Tōhoku. Măria Voastră dorește să facă din ele niște porturi precum Uraga? Ne gândim și la asta. Poate o să construim acolo și niște corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
construi cumva astfel de vase, în mod sigur nu aveau destulă îndemânare ca să navigheze. Măria Voastră dorește să fie construite de mână japoneză? Poate. Shiogama și Tsukinoura dau spre ocean și pe deasupra au mult lemn bun. Misionarul se întreba de ce sfetnicul pentru negoț vorbea atât de limpede de față cu el despre o astfel de taină. Căută un răspuns cântărind expresiile de pe chipurile celor doi. „Atunci înseamnă că vor folosi echipajul de pe vasul acela.” Cu un an în urmă vasul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]