1,322 matches
-
o dată, pentru a nu fi nevoit să le repete în fiecare zi, și pentru ca, nemaisăvârșind altele asemănătoare, să-i liniștească pe oameni și să-i câștige de partea lui, făcându-le mult bine. Cel care va proceda altfel, fie din sfială, fie pentru că nu s-a gândit bine, acela va fi întotdeauna nevoit să pună mâna pe cuțit și nu va putea niciodată să aibă încredere în supușii lui, deoarece nedreptățile mereu noi și neîncetate îi vor face pe aceștia să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ori de câte ori va trece pe aici Zâna o vei vedea. O vei saluta. Pe când eu...” M-am așezat pe trunchiul de alături și am rămas multă vreme cu gândurile zburând precum fluturii primăvara. Luna mă privea din bagdadia cerului fără nici o sfială... Abia când am ajuns la chilie mi-am dat seama că e foarte târziu. Nicăiri nu se zărea nici un fir de lumină. Doar lampa din chilia mea, uitată aprinsă, arunca un fuior de lumină în întuneric... Întins în crivat, mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
importanți, mai admirați și mai împodobiți brazi, cum nici zăpada care ne îmbracă acum ramurele cu albeața ei strălucitoare, nu e în stare să o facă! Micul brăduț, care asculta cu interes cele ce se discutau, îndrăzni să spună cu sfială: - Dar pe mine nu mă va lua nimeni? Vreau și eu să fiu împodobit, să mi se cânte „O, brad frumos!” și să aduc bucurie unor copii. - Ha, ha, ha! râseră în cor frații lui, nu te vezi cât ești
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
în sala tronului din palatul voievodal și că actele domnești se găseau la fel cum le-am lăsat noaptea trecută; cele citite într-o parte, celelalte ședeau cuminți pe rafturi în vrafuri colbăite...Am făcut câțiva pași spre masă, fără sfială. Mă simțeam ca acasă. Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când spre ușă. De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama, dar parcă așteptam pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
devotate, dar el nu le lua în serios și nu avea încredere în ele decât pentru treburile femeiești: pentru cârpit, cusut, spălat, călcat și pentru dădăcit fata. Discret și prudent din fire și prin ocupații, avea și un fel de sfială pentru traiul lui mahalagesc. Lică era oarecum ambițios și foarte curat. Totdeauna spălat, pomădat, spilcuit, își curăța și moralul de oarecare mici murdării inevitabile. Avea, e drept, o situație aparte. Certat cu familia fiindcă nu învățase carte, avea neamuri pricopsite
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
merge acolo. In schimb, îi povestea amănunțit tot ce făcea, ca unui camarad. Sia nu purta necaz femeilor pe care Lică i le vindea în detaliu și pricepea pasiunea lor pentru dânsul. Viața nu avea pentru ea nici mister, nici sfială. Lică era în timpul din urmă primul intim la un căpitan de intendență demisionat, însurat cu o femeie drăguță de tot, care cânta din gură și la pian, și era, firește, nebună după Lică. Dar Lică devenise acum mai circumspect în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nici nu observase că e lângă Ada Ma-xențiu, de lângă care Marcian dispăruse. Vocile păreau a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
anotimpul cel mai frumos al copiilor, iarna, pentru că atunci pot prinde în palme fulgii de nea, să-i ascundă-n căuș, chiar dacă vor rămâne puțin triști și dezamăgiți că, în locul lor, vor găsi doar câțiva picuri de rouă. Pătrunzând cu sfială în această lume minunată, îți descoperi dorul de drag, de acel meleag care, de când lumea e lume, se știe, se numește: Copilărie! Și pe acest fundal imaculat se desfășoară povestea autoarei, Darul de la Moș Crăciun, avându-l ca erou pe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
septembrie sunt în formă și o dispoziție excelentă. Încerc să mulțumesc d-lui Ion Popescu-Sireteanu pentru „Cale și drum”, trimis în ultimul timp ca răspuns la volumul recent lansat de mine, pe care i l-am expediat cu o oarecare sfială. Lucrez între orele 9-13 și 16-19, cu intenția ca mâine să definitivez această încercare... Mulțumit în sine, după ora 20 urmăresc „Cerbul de aur” și apoi emisiunea „Nașul”, la care premierul Emil Boc a vorbit despre activitatea guvernului, despre măsurile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nevastă-sa și, Susana Îi spuse că Îl invitau pe părinte la club, fiindcă era un jucător foarte bun. „Spune-i că o să vin și eu, spune-i, spune-i...“ Julius se sătură să mai aștepte și Își vîrÎ fără sfială mîna În buzunarul de la haina nașului său, pentru a scoate darul care se vedea de la distanță; poate că deschizînd cutia o să schimbe subiectul conversației, poate că o să pună capăt vorbăriei. Îți cer iertare, finule. Uitasem complet!... — E un pistol, unchiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-avu Încotro și trebui să-și plece capul rușinat În fața unei asemenea dovezi de superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-te, române la soroc, Din somnul provocat de Boc Să faci într-una ceea ce-i firescu´ Nu ce îți pregătește doar Băsescu. Trezește-te , neam românesc erou, Nu adormi în veac din nou. Să dai de-o parte teama și sfiala, Să-ți faci într-una numai socoteala, Că ești lumina țării carpatine Atât în încercări cât și la bine, Dă-l de pământ pe trădătorul Boc, Iar pe Băsescu să-l stârpești pe loc.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93377]
-
valorează răspunsurile pentru dumneavoastră? Se uită spre Mark, publicul ei, care era acum un balon de încântare. Weber se simți recunoscător pentru destinderea pe care o adusese. Karin făcu prezentările. Barbara Gillespie îi înapoie testele lui Weber, cu o oarecare sfială. Poți s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E cea mai bună aliată a mea în clipa asta. Barbara traversă camera spre Mark, cloncănind dezaprobator la complimentele lui. Weber o privi pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sau sunt într-un continuu și infinit balans ? Ce frumos ar fi însă dacă am așeza în cuvinte și acea candoare a copiilor pe care mulți dintre noi o pierdem pe zi ce trece. Sfântul Antonie cel Mare spune că sfiala înfrumusețează pe oameni cu judecată mai frumos decât ca niște fecioare iar mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumină, care învăluie sufletul. Deci, sfinții ne îndeamnă să devenim lumină pentru cei din jurul nostru, căci „cuvintele frumoase sunt un fagure de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
învață să ne împlinim viața și valorile ei. Protos. Siluan Starețul Sfintei Mănăstiri Cocoș-Tulcea * 25 iunie 1976 Undeva, între brazi, se înalță feciorelnic, dar cu siguranță, căci sunt adăpostite bine, zidurile albe ale unei biserici: este biserica Mănăstirii Secu. Fără sfială - căci de jur împrejur sunt chiliile călugărilor ce o-nconjoară ca un brâu, dând mănăstirii un aer de cetate - ea stă în mijlocul curții inundate de verdeață și de liniște și își trimite solie de pace către cer: turlele (ce vor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mercurului, polițiștii n-au dat semne de furie sau nerăbdare. S-au postat din nou În jurul mortului, așteptînd calm să vină timpul pentru următorul punct din programul lor invariabil. Iar acum, ca și cum s-ar fi rupt barierele tăcerii, reținerii și sfielii, ca și cum, printr-o recunoaștere finală, s-ar fi risipit orice urmă de Îndoială și nedumerire din mintea oamenilor o dată ce cuvîntul „moarte“ fusese rostit, deschis, aceștia Începură să vorbească Între ei lejer și firesc, de parcă erau prieteni sau colaboratori apropiați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind în aer toiegele, ca pe niște baghete uriașe. Fiecare dintre ei scotea alte sunete, numai ale lui, cele mai ciudate sunete pe care le-am auzit vreodată. Simțeam totuși în ele un fel de sfială : se vedea bine că oile nu erau ale lor, ci ale Marelui Stăpân neiertător și invizibil, căruia nu se putea să-i scape nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Brâncoveanului, ca să fie binecuvântare pentru toți cei care trec pragul lăcașului. Oamenii vin s-o roage, care de necazuri, care pentru sănătate, care pentru pricopseală sau pentru copii și stau îngenuncheați, cu privirile plecate, abia de-și apropie buzele cu sfială de poala ei argintie, dar uite că bărbatul stă drept și-o privește ochi în ochi, și nu o clipă, două, ci minute întregi. Cum s-o privești ochi în ochi pe Maica Domnului? Oare la ce s-o fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu avea avere și nu impunea, ca domnul Costache Boerescu, prin simpla lui prezență. Să fi fost ea în locul Agatei Margulis... — E adevărat, acum îmi dau seama că și eu am văzut o trăsură a poliției în preajma lui, vorbi cu sfială o tânără persoană cu fața rotundă și ochi serioși. Le fusese prezentată drept „domnișoara Epiharia Surdu, cea mai bună enoriașă de la biserica Icoanei, care o să dea o mână de ajutor la leagănul de copii, locuiește chiar pe strada Teilor“. — Eu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Își puse butonii cei mai frumoși, primiți de la tatăl lui, și regretă că regula nu admite floare, la frac. Se simțea înflorit pe dinăuntru. De pe 27 decembrie anul acesta, năvăliseră în el și rușine, și bucurie, și pudoare, și o sfială în fața lumii, pe care ar fi jurat că el n-o să le simtă niciodată. Anul Nou, cel puțin acum, nu era decât o noapte gălăgioasă, care risca să-i acopere frăgezimea de gânduri și de trăiri pe care și-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Peppin Mirto, ca să se tragă la sorți ordinea intervențiilor. Pălăria și hazardul au hotărât ca domnul Hristea Livezeanu să fie primul, iar ultimul Dan Crețu. Ceilalți, care cum, dar multă lume uză de dreptul de a se abține, fie din sfială, fie din alte motive, greu de deslușit. Procopiu, care era al doilea, pregătise deja un răspuns vag despre viitorul frumos al gazetei Universul, dar când îl auzi pe Hristea Livezeanu că dorește căderea „doamnei de fier“, altfel spus la tour
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cot și îl întrebă indignată: — De ce nu mă crezi? Eu chiar sunt tornada care vine cu spume și cu ouă de gheață. — Ce spui tu? Chestia asta cu ouăle nu e un simbol femeiesc... Chiar atunci cineva le bătu cu sfială la ușa de la intrare. Veterinara își trase tot roiul de fluturi deasupra ei, în timp ce Omar, care era în cămașă, își puse pe el niște pantaloni. Când deschise, o văzu pe bătrâna care aducea laptele pentru toată casa, ținând în mână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o clanță de cupru, roșiatică și ornamentată, în forma unei labe de leu, și atât, cam ăsta era tot tabloul. Eleonor se-mbulzise prima să-și facă loc, ca acasă, și văzură că ușa nu era încuiată. O urmă cu sfială, fiindcă se simțea ca un hoț care pătrundea într-un spațiu al altcuiva, lăsat vraiște. Se treziră direct într-o încăpere imensă și luminată, ca o sală de bal, și, pentru prima oară în escapadele lor, Omar auzise muzică. Daaa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
und-să-nceapă Căci pe rând și-astupă gura, când și gura se adapă; El o simte-n a lui brațe tânără, rotundă, tare Și ea tremură ca varga de oțel de-a lui strânsoare. Își ascunde fața roșă de iubire și sfială, 520Ochii-n lacrimi îi ascunde-n părul moale de peteală... Și adorm. Somn greu îi varsă plumb în vinele - ostenite. Frații lui când văd cât doarme, ei se pun pe șopotite Și mărunt se sfătuiră ca picioarele să-i taie, Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi pierz pe cel iubit. No. 7 O viață, ce viață! Până când fără dulceață Și-n necazuri să trăiesc, Până când în astă soartă 5Să trăiesc viață moartă Și oftând să viețuiesc. Nu voi viață ce mă-nșală, Ci voi moarte fără sfială, Gata sunt și hotărât. Cei de demult din vechime Li-e frică de-a ei asprime, Eu o strig, o voi să vie, O aștept cu bucurie, Nu voi mai mult să trăiesc. M-au adus nădejdea-n stare Încât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]