1,505 matches
-
roșcate. Franțuzoaice, magrebine, asiatice... toate delicioase, toate ispititoare. Și deja și-o trăgeau, se cunoștea, da, și-o trăgeau, schimbau băieții, profitau de tinerețe; În fiecare zi treceam prin fața automatului cu prezervative: se serveau de față cu mine, nu se sfiau. Am Început să-mi spun că poate am o șansă - asta a declanșat totul. Erau probabil multe fete cu părinți divorțați, trebuia să găsesc una aflată În căutarea unei imagini paterne. Ar fi putut să meargă; simțeam că poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am știut că l-ai uitat pe Bogdan? Crezi că nu-ți văd tremurul? Oare de Noica și Cioran aveai tu nevoie? Ție îți trebuie o femeie adevărată, așa cum sunt eu, o femeie în carne și oase, care nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume, ce știi tu, o femeie prea înțeleaptă pentru a pune la suflet faptul că ai lăsat-o pentru Andreea, dar nu te teme, l-am chemat pe Bogdan din cochetărie, ca să mă joc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! - în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la el. - Cred și eu că nu este de acord. Cum să scape el o fată așa ca tine, mai ales că acum am auzit că vrea să se facă și popă! Repet: când ai nevoie de ceva, nu te sfii să-mi ceri ajutorul. În timp ce discutau, Alexandru apăru în ușă cu un buchet de flori de câmp pe care îl ținea la spate. - Sărut mâna, Frusina, bună ziua, domnule primar! - Bună ziua domnule doctor, i se adresă primarul. Nu vam mai văzut
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
La asta, Lozie, drept să-ți spun, iată, nici cu gândul n-am gândit. Eu atâta am avut de spus. Atâta? Da. Atâta. Bine. Îți mulțumesc. Și, dacă o să mai ai a-mi spune, câte ceva, te rog să nu te sfiești și să-mi spui. În niște zori, ca niște ochi de căprioară speriată de apropierea lupului, Lozia a dat buzna În dormitorul Dodului. Ce-i?, a tresărit, el. Ea duse un deget pe buze, după care, de foarte aproape de urechea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sântiliești. Îi făcu semn, cu mâna, și-l și invită, verbal. În loc de altceva, el se pomeni că rostește: dar, iar, hram?! Da, iar, hram, clipoci, ea, dulce, din buzele-i senzuale, ca de pe o vestită revistă. Hai. Curaj. Nu te sfii. Deloc. Hai, că, uite, mă apuc și eu, alături de tine, de benchetuială. Și-o să fie, până În cele din urmă, bine. Bine de tot. Și, după o scurtă pauză, continuă: În seara asta, o să și rezolvăm problema. Care problemă? Aia, chestia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fure, să nu ucidă, să nu dorească bunul altuia și să fie convinși că fericirea Îi așteaptă În ceruri? O populație care să nu-i Încurce pe cei care, știind foarte bine că fericirea e aici pe pămînt, nu se sfiesc să profite de bunăvoința și Înțelegerea credincioșilor, pentru a-și construi o viață de huzur pe seama muncii prost plătite a celor care «așteaptă să fie fericiți În Rai»!, convinși că Domnul Îi va arunca pe cei hapsîni și necredincioși În
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
era plăcut. Aerul curat și mirosul proaspăt al florilor și straturilor de iarbă ce străjuiau majoritatea aleilor provocaseră la plimbare mulți oameni. Erau de toate vârstele. Doar băncile erau ocupate, în exclusivitate, de bătrâni și de îndrăgostiți, care nu se sfiau să se strângă în brațe și să se sărute. Tainicele cărări ale iubirii Iuliana a vorbit cu mama ei la telefon, liniștind-o și scuzându-se că va întârzia puțin. A izbucnit în râs când aceasta, parcă intuind că nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atent pe fratele său. Tu o vezi pe frumoasa asta de fetiță, Iustin? Să vă trăiască, doamna Mariana! Ani mulți și fericiți să-i dea bunul Dumnezeu!... Nu credeam că sunteți căsătorită... - Vai, mulțumesc mult! Ea este... Hai, nu te sfii, Dănuța! Domnul dorește să-ți mângâie părul, explică ea copilei, mai mult pentru a evita un răspuns lămuritor despre sine. - Despre ce asemănare vorbeai, Iulia? Te referi la fetiță presupun, dar nu pot distinge bine trăsăturile, preciză Tinu cu tristețe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spus câți ani are... și îmi seamănă perfect, după cum susține Iuliana...... Bucuria mea nu poate fi măsurată..., dar tu nu ai voie să lăcrimezi, dragul meu. Te rog! Mariana, ia repede ceva sterilizat să-i șterg ochii! Iustin nu se sfiia să-și etaleze emoția. Își desfăcu brațul stâng pentru a cuprinde alături de rodul iubirii lor, într-o caldă îmbrățișare, pe femeia care i-a schimbat definitiv viața. ,,Laura, cum a fost, oare, posibil să trecem prin toate acestea? Da, este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dacă ne-am confrunta cu lipsuri materiale, psihologice și spirituale, o atare situație nu ar fi decât rodul alegerii noastre libere. Domnul Isus a experimentat mai mult împărtășirea decât sărăcia. În ciuda câtorva păreri mai pioase, comunitatea primilor ucenici nu se sfia să aibă o «pungă» (In 13,29), fără a mai ține cont de femeile bogate care «îi slujeau cu ceea ce aveau» (Lc 8,3). Ceea ce contează este părtășia, în conformitate cu decizia noastră de a purta un «gol» care, așa cum am mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
întrebîndu-l dacă l-a citit. Acesta negă cu capul, luând cartea ca pe un album de preț și răsfoind-o atent cu degetele ușor apropiate de muchia filelor. Privea mai cu seamă desenele. Trecură câteva zile în care Felix se sfii să se ducă la Aglae nechemat. În acest timp ieșise de câteva ori în oraș, luase G. Călinescu unele informații cu privire la universitate și colindase anticăriile așezate pe cheiul Dâmboviței. La început, ceruse voie lui moș Costache să iasă, obișnuit cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se întîlnește c-un tânăr, mâine cu altul, o fată greșește ușor. În casa lor stă un student de vârsta ei, pentru care se pare că are înclinațiuni... Cumnata mea Aurica a văzut lucruri decisive, dar, ca domnișoară, s-a sfiit să vă comunice, de aceea am luat eu hotărârea să vă scutesc de o decepție. Înțelegeți, un om mai în vârstă, chiar bogat, nu poate lupta cu temperamentul aprins, poate prea aprins, al unei fete de nouăsprezece ani. Pascalopol lovea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mîngîindu-și mustățile terminate în bilă. Apoi se mărturisi la urechea lui Felix: E o fată delicioasă, o fată bună, plină de virtuțile antice. 1Tinere prietene (fr.-n.red.). 2Poți rămâne indiferent la o asemenea frumusețe? (fr.-n.red.). 3Nu te sfii... (fr. - n.red.). - Papa! reproșă Georgeta în glumă. - Zic virtuți, corectă generalul, în sensul de perfecțiune. Efemeia perfectă, totală, nu o matroană, pentru Dumnezeu! - Va să zică, noi suntem matroane, bietele femei măritate! crezu Olimpia că trebuie să obiecteze, pentru întreținerea convorbirii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți fac curte ca orice pretendent, adăugă Pascalopol, galant, sărutîndu-i mâna și pe o parte și pe alta. Acum ești o partidă bună. Dacă nu mă vrei ca pretendent, rămân bunul prieten al dumitale de totdeauna cu care nu te sfiești să faci escapade. Poți fi pupila mea, putem să ne aventurăm în lume, cum am mai făcut. Nu mi-ai datora nimic, fiindcă ai avea atâția bani câți trebuiesc pentru întreținerea grațioasei dumitale persoane. Ești mulțumită? - Bietul papa, zise Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-mi asigur nemurirea prin urmași, să-mi poarte și mie cineva numele Rațiu mai departe. -Ei, și ce vrei tu să facă Olimpia? Ce, este vina ei? Doar a făcut o dată un copil. Ți-aș spune ceva, dar mă sfiesc de tinerii ăștia. - Astea sunt insinuații care nu se prind la mine, protestăStănică. Familia noastră e cea mai prolifică. Nu e altceva decât rea-voință la mijloc. Olimpia căscă, agasată, fără să privească la bărbatu-său, pe ale cărui vorbe nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înciucurate cu sute de inele, și îl ciupi. Pe pielea ciupită cu extrem de puțină milă, apăru, mai întîi, un punct alb, care se preschimbă cu iuțeală, lăbărțîndu-se într-un neliniștitor loc roșu. Pata roșie și antipatică avansa și nu se sfia acum să-și dea silința să-l înfășoare, legîndu-i strâns trupul într-o hartă reproducând fidel golfulețele și fiordurile de hârtie zdrențuită ale Europei. Sfântul Părinte Secund țipa de plăcere ori de câte ori recunoștea, pe ceafa ori pe fesa sa stângă, un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI nemaipomenite, încă înainte ca respectiva să ți se ocupe, cu calm și responsabilitate, de pahar. - Și SIGLA... Cine e SIGLA? se interesă Pink, cu ușurătatea obraznică și plină de farmec a cuiva care nu se sfiește ca, sărind câteva pagini, să ajungă mai aproape de deznodământul romanului polițit. - A, SIGLA!... Bineînțeles, SIGLA! exclamă, spre continua surprindere a invitatului, cu timbru de cucoană tânără, Cocondy. Iată un subiect asupra căruia bunele maniere, nu mă îndoiesc, nu ne dau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îndrepta spre capitală. Ținta lui era Gara de Nord iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut după cum trebuia să facă obligatoriu și în facultate multe materii inutile din programa școlară. Toate însă făceau parte din așa-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
acolo. Două nemțoaice care se cunoșteau bine cu el, îi stăteau agățate de gât pe o banchetă. Gigi știa puțin cât să se descurce însă mai mult vorbeau ele cu taică-său. Erau încântate de tinerețea lor și nu se sfiau să o spună, dar să-i și atingă ușor, ca din întâmplare, cum ar adia peste ei un vânt fugar, răcoritor. În sfârșit ajung la cramă și coboară destul de multe trepte până jos. Din partea viei Murfatlar, un inginer le prezenta
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mahalaua Cațaveiului. 117 Pungașii aveau o inimă cum au oamenii cărora viața le merge din plin... N-au plecat de acolo decât după trei zile. Paraschiv se uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea nu se sfia. Îl privea cu îndrăzneală în ochi, ca și când i-ar fi spus: "Fă-mi ceva dacă poți!" Țigăncii îi plăcea gura ucenicului, tânără și roșie ca o garoafă, înțelesese că lui Paraschiv i se făcuse de cuțit. Și-a început să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-și lovească torționarii, tocmai pentru că vedeau în schingiuirea la care erau supuși o formă de umilire a virilității. După încheierea anchetei, apoi a procesului, și la multă vreme după evenimente (la ceasul mărturiei), câteva foste victime nu s-au sfiit să-și clameze dorința de răzbunare asupra călăilor de odinioară, tocmai fiindcă resimțeau încă trauma anchetei: „Pe tipul ăsta, pe anchetatorul meu, tare mult aș vrea să-l întâlnesc într-o zi, să-i sucesc gâtul”; sau „pe monștrii ăștia
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
marginea patului; hrana era alcătuită din ceai, pâine neagră, marmeladă; stingerea era la ora 10 seara. Revolta brașovenilor luase prin surprindere organele de represiune din România. Pe lângă injuriile cu care au fost copleșiți arestații, unii dintre anchetatori nu s-au sfiit (deși foarte rar) să-și manifeste admirația față de protestul brașovenilor: „Măi băieți, măi, ce-ați făcut voi, noi nu am fi avut curajul niciodată!” (Filichi, 1994, p. 37). Ecouri studențeștitc "Ecouri studențești" La câteva zile după revolta muncitorilor brașoveni, au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
am expus, pe scurt, scopul vizitei și domeniile de interes, în perspectiva stabilirii unor relații de colaborare cu Consiliul Europei și Adunarea sa Parlamentară, președintele s-a arătat dispus să sprijine aceste demersuri și depășirea obstacolelor. El nu s-a sfiit să menționeze că această lucrare este puternic influențată de ceea ce el a numit "planificarea S.U.A." și "planificarea sovietică", dar, spunea el, este nevoie să dăm dovadă de realism și să folosim cultura ca tărâmul cel mai potrivit al dialogului. Venind
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]