1,780 matches
-
lacrimile ei s-au rătăcit, căci au plecat demult, cu zvon de aripi, acele călăuze care vara mi-au uimit. Scrisorile săpate-n trunchiurile nude păstrează amintirea amorului duios ce soarele-l purtase pădurii despletite în mângâierea blândă a vântului sfios. Când ziua își pierdu măsura, citind și ea povestea cu un final misterios, m-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos. Referință Bibliografică: DE TOAMNĂ... / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]
-
omul se apropie unul de celălalt căutând dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară și în reralitatea de dincolo, dacă ea există... Folosind puterea Cuvântului ca un sacrificiu pentru "viața" de dincolo a poetului sfios îmi adun gândurile pentru a mulțumi acelora care au făcut posibil strângerea în mănunchi a simțămintelor mele de la adolescentul confuz și timid pănă la momentul în care m-am împrietenit cu Viața, cu sentimentul, cu iubirea dar și cu Moartea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
unire, Ce ne leagă pe vecie Pe deplin și-n mod sublim... Ca mireasa de-al ei mire. Cluj Napoca, 16 iulie 2015. Cercetare cerească Bate pleoapa-nlăcrimată Pe obrazul trist al zării... Și așteaptă să deschidă Ușa încuiată a lumii. Cald, sfios, lacrima scrie, Cântec dulce de iubire Sacadat se mai aude O chemare ... și un nume. Și de-aodată se-mpreună Cerul cu pământul tot Și îmbrățișați suspină, Un salvat și-un Salvator. Bate cald la ușa vieții Fiecărui pământean Prințul cerului
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
spre înălțimea ta, Peisajul încă necunoscut până acum. Dar sus în vârful tău, privirea mea, S-a lovit de ceață densă și de fum. Dar oare acea priveliște frumoasă, N-ai dezvelit-o niciodată nimănui? Chiar poate unei priviri mai sfioase, Nu privirii mele, dar oare cui? În vârful strălucirii tale de un minut, Aș fi vrut să admir cerul curat, senin. Să-mi îndrept gândul spre necunoscut, Unde să zboare prin eter cât mai lin. Dar n-am ajuns să
ŞI AM CĂZUT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374983_a_376312]
-
la marea ta ardoare. Iubito, încet ai murmurat, ești marea provocare... Un câmp magnetic ne unea în al iubirii vals și-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zâmbet m-ai îmbrățișat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric și ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoși și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a
IDILA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375014_a_376343]
-
și dau de solzi. Doar sânii tăi îmi sunt accesibili, nu mă ating de ei ca să nu te excit. - Parcă mă doreai cândva. Ce-ți veni așa deodată? Ce nu-ți place la mine. - Că nu mai ești tu Anica, sfioasa țărăncuță. Joci rolul unei orășence încălțate dar nu ți se potrivește. Are și dubla libertate limitele ei. Arăți de parcă, peste noapte ai devenit din fată băiat. Se poartă la oraș. Anica era în dilemă. Oare are în față un orășean
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
păsărica” să nu-i zicem chiloței. Întoarcerea Întors de la baie o întrebă: - Mai poate fundulețul acesta să devină balast? Și o îi dădu o palmă prietenească pe poponeață. - Roșie ca cerul la apus de soare, căci răsăritul nu-l apucaseră, sfioasă se lipi de el și îi șopti la ureche: - Ai simțit-o? - Ce? - Colivia! O voi purta zi și noapte căci simt că mă leagă de tine. - Bine! Apoi șoptind la ureche drăgăstos: Îți voi lua un set în care
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
serait du déjà vu ;s-a mai întâmplat demult, Și -o eclipsă lungă mi-a-ncețoșat viața, O eclipsă lungă cât mii de zile de post... Poate în curând va fi prea târziu... Poate în curând nu va mai fi timp. Priviri sfioase, Vorbe frumoase, Scrisori și regasire, Înțelegere, împlinire În trup și suflet, iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > VALSUL Autor: Anișoara Gurău Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tu, mă inviți la dans, iubite eu mă înclin si-accept sfioasa n-am mai dansat demult un vals, vreau să mă simt...cea mai frumoasă. Vreau să visez, în timp ce tu mă iei de de mijloc să dansăm, și mă conduci că și un rege, de tot și toate să uităm. E
VALSUL de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373904_a_375233]
-
privind doi ochi străini, Obrazul cândva roș ca focul, de tinerețe-mbujorat, Acuma-i palid, fruntea-naltă arată cât e de brăzdat, Nu ne dăm seama că finalul se-apropie vertiginos, Parcă mai ieri rosteam silabe, cu glas timid, cu glas sfios. Și primii pași...nu-mi vine-a crede! Realizăm mult prea târziu, Că viața e un dar ce poate fi colț de rai sau loc pustiu, Desaga ce-o purtăm în spate, adună-n ea bune și rele, Cu cât
ANII VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373944_a_375273]
-
2017 Toate Articolele Autorului Mi-am prins sufletul în spinii lumii, Cănd rătăceam pe dealuri,zbenguind Și căutând făclii,iubind,s-aprind. Mi-am prins gândurile în vârtejul lumii... Am rătăcit privirea în zarea sângerie, Iar macii m-au privit sfios și tremurând. Atunci când mi-a tremurat tristetea-n gând, Am transformat trăirea într-o poezie. Mi-am prins o aripă în norul plumburiu Și-a fulgerat cu zbucium și durere, În ploaia-ntunecata n-am putut a cere Să-mi
MI-AM PRINS SUFLETUL de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375339_a_376668]
-
băi, gabore, să vie ca să stabilim nește chestii să fie, bă, clare dă la început, să n-avem vorbe! - Vaiii, domnooo, dar nici nu se pune problema... Într-adevăr, directorul, om de cuvânt, exact după o jumătate de oră, bătea sfios la ușa celulei iar când intră spuse: - Domnu’ Lingurel este pentru noi o mare onoare să vă avem ca oaspete și am rugămintea să-mi permiteți să vă felicit pentru modul rafinat în care v-ați aranjat încăperea! Într-adevăr
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
Acasa > Poeme > Emotie > LEGENDE Autor: Elisabeta Isanos Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului AMOUR Se întâmplă încet, uriaș de încet, un dezastru sfios și cu sufletul uns, gingășiile lui se-ntrecură cu floarea care moare-n trecut și se surpă-n ascuns, se întâmplă încet, uriaș de încet, deșirat în dantele, un dezastru-poet a schimbat așezarea, parcă lumea s-aprinde, nervii ei se
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți din ancore să scape. AMOUR Se întâmplă încet, uriaș de încet, un dezastru sfios și cu sufletul uns, gingășiile lui se-ntrecură cu floarea care moare-n trecut și se surpă-n ascuns, se întâmplă încet, uriaș de încet, deșirat în dantele, un dezastru-poet a schimbat așezarea, parcă lumea s-aprinde, nervii ei se
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Vino acum, iubite! iubirea mea te cheamă Când inserarea-și deschide ochii de aramă Curând sărutul nopții se asează somnoros, Pe visul ce te aduce dorindu-te sfios. Vino acum, iubite! iubirea mea te cheamă, De ce va fi să vie, azi, nu ne fie teamă, Răgazul ce ne-a fost dat să îl gustăm se cere, De mâine, nu se știe, de nu vom fi tăcere. Vino acum
IUBIREA MEA TE CHEAMĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375515_a_376844]
-
incolore un aer de toamnă ne umple simțirea căci ziua-i mai mică iar noaptea-nflorește pe palmele tale c-un surâs de bostan de aici din Ardeal se umblă pe muchii cu mersul în vânt și umbra pe umeri sfioasă să-mi numeri pașii făcuți prin tine zi înflorită pe praguri de vis 31 AUGUST 2016 cluj Referință Bibliografică: Praguri de vis / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2070, Anul VI, 31 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PRAGURI DE VIS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375532_a_376861]
-
ținea în mână o tavă pe care se aflau două cești de cafea aburindă și câțiva biscuiți. Zâmbi , și spuse cu un aer de om extrem de fericit: - Zeița mea, e tot ce am. Și mii de sărutări! Maria plecă ochii , sfioasă, se temu pentru o clipă că-i ghicise gândurile, însă îi zâmbi cu tot sufletul și îi răspunse la fel de fericită: - Îmi sunt de ajuns numai sărutările! și râseră amândoi ca de o glumă bună. Apoi ,tânăra își aduse aminte de
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
asigurat lui Maugham un binemeritat loc în loja de onoare a culturii universale, ci și prin inalterabila frumusețe moral-metaforică a concepției sale despre fericire. Greu încercat de viață încă din copilărie (rămâne singur pe lume la o vârstă fragedă), apoi sfios, înstrăinat și inhibat ca student și tânăr, firește că punctul său de vedere despre fericire trebuia să fie diferit, chiar diametral opus față de rețeta fericirii admisă de oamenii bogați. Motiv pentru care scriitorul nu și-a cruțat semenii, îndeosebi pe
FERICIREA-N BANI SCĂLDATĂ E-N ESENŢA EI RATATĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375554_a_376883]
-
În clipa când inelul pe deget mi l-ai pus, Dar vocea ta blajină și cu tendință gravă A risipit toți norii, din est pân` la apus. Pe cerul minții mele, înveșmântat în gânduri, Stă binecunoscutul răspuns multașteptat. Te tachinez, sfioasă, rostindu-l printre rânduri, Contemplu, amuzată, surâsu-ți vinovat... (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: INELUL / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate
INELUL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375605_a_376934]
-
Acasa > Literatura > Copii > VESTITORII PRIMĂVERII Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Stratul moale de zăpadă Lasă-ncet să se-ntrevadă Vestitorul cel frumos, Ivit domol, cam sfios. Frigul este încă mare, Covorașul nu dispare, Dar plăpândul ghiocel Iese ca un clopoțel. Este firav, curajos, Foarte mândru, bucuros, Este primul vestitor Și al primăverii sol. Își dorește cu ardoare Raze calde și mult soare, Pentru că el știe bine
VESTITORII PRIMĂVERII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375613_a_376942]
-
Articolele Autorului PRIMĂVARA-I TRECĂTOARE Toporaș și Ghiocel, Doi flăcăi cu „vino-ncoa” S-au îndrăgostit nițel De gingașa Viorea. Ei se-ntrec, care de care Serenade-ai dedica Și îi jură fiecare Luna de pe cer să-i dea! Dar, sfioasa Viorică N-are ochi pentru niciunul, Ochii umezi și-i ridică La Luceafărul, nebunul. Sub salcia curgătoare Și cu glasu-i numai miere Îi cânt-o privighetoare, Ea suspină în tăcere. Nu o lasă suferind Nici căldura de la soare. Cad petalele
PRIMĂVARA-I TRECĂTOARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375619_a_376948]
-
Acasa > Versuri > Visare > PE RAMUL MAGNOLIEI Autor: Coca Ecaterina Soare Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Pe ramul magnoliei , Păsări ciripesc voioase Și ascund cu eleganță , Trupurile lor sfioase . Mai în jos pe liliac , Alte păsări ciripesc , Gângurind de pe copac , Dintr-o floare se hrănesc . Altă frunză și-altă floare, Loc de joacă le servește Cu mirosul, care-mbată , Fiecare o iubește . AUTOR-COCA ECATERINA SOARE -MEMBRU AL LIGII SCRIITORILOR-FILIALA
PE RAMUL MAGNOLIEI de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371790_a_373119]
-
am decis să mai așteptăm sau le spunem că tatăl tău nu este de acord, a sugerat Ovidiu fără urmă de regret. - Adică să mințim? Să-ți minți părinții? am întrebat eu fâstâcită. - Îi mint dacă trebuie! a răspuns el sfios. Eram contrariată pentru că era dispus să-și mintă părinții și apoi pentru că minciuna aceasta atrăgea după ea amânarea nunții. Și cu ce preț? Merita? Părea să nu mai aibă simțul răspunderii, cel puțin nu în momentul acela. - Asta mă întreb
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
grele toamnele îmi par Mă pierd prin codrii de cleștar, Ninsorile de crin sărută tâmpla, Feciori voioși cutreieră iar lunca. Copacii dezgoliți sfidează zarea În iarnă își semnează resemnarea, Un bucium cântă de plecare Tristețea mușcă iar din fiecare. Iarna sfioasă colindă printre brazi, În fiecare bucurie tu să arzi Lumini aprinse la geamul înserării Poteci să legi la porțile iertării. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Înserare / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1430, Anul IV, 30 noiembrie
ÎNSERARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371950_a_373279]
-
de mere coapte, Amândoi apoi, de mână, Se tot duc pe câmp în noapte. Rătăcesc așa-n neștire Sub a cerului răcoare, Își spun vorbe de iubire, Pân’ ce luna-n dealuri moare. După vreme-ndelungată Se întorc, iar ea, sfioasă, Îl mai strânge-n brațe-o dată, Apoi se strecoară-n casă. El, în zori, pe deal gonește, Fericit, pe cal, spre stână; Câte-o stea abia clipește, Iar luminile se-ngână. Ea, pe jumătate trează, Vrea un pui de
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]