3,605 matches
-
mare decât româna, nu am avut niciodată probleme în a citi corect un cuvânt. Să vă explic. - Dilema diftong sau hiat nu există. Diftongii uzuali ia, ie, io, iu sunt litere distincte. În română mulți se întreabă cum desparți în silabe, via-ță sau vi-a-ță, pensionar sau pen-si-o-nar. - Numărul de i, care în română creează mari probleme, e rezolvat prin trei semne diferite. Există pe lângă i normal, un i moale, uzual după consoane (ca în lupi) și un i scurt, folosit după
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
elementul esențial și nu ne-am închipui nici o clipă că am putea trăi fără ea: “Mai lasă lumina să treacă prin tine, / Mai las-o, om -frate, mai las-o, vecine, / Căci numai lumina rămâne din noi, / Un fel de silabă, un fel de altoi - // Mai lasă lumina să treacă prin casă, / Doar ea nu ne-apleacă, doar ea nu ne-apasă, / Mai lasă lumina să treacă pârleazul / Spre lazul pe care n-ajunge necazul - // Mai lasă lumina să guste, ea
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
de foc, Te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi Pe care le-am părăsit în nădejdea întoarcerii. Ai rămas cântecul care mă adoarme noaptea, Vocea care-mi mângâie tristețea, Vântul ce-mi răsfață părul, O ultimă silabă pe care vreau să o rostesc Înainte de a visa... Și primul meu gând... Iartă-mă că n-am putut fi mai bun decât ploaia.. Decât apusul... Decât norii! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine! Am crezut în declarațiile
POEZIA CARE-MI PLACE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359280_a_360609]
-
pradă. Până la a doua venire mai e cale... PĂRINTELE Iartă, părinte, păcatul, Rămân în faza mocirlei, Cu sufletul sugrumat! Dacă biblioteca ar fi o cruce, M-aș răstigni în cuvinte, Aș sta nopțile între cărți, Să le fac zile întru silabe. Clopotele bat, Mă cheamă prin vifor spre mânuire. Iar eu, netrebnicul, Nu am puterea să mă ridic. Doamne, dacă aș ști că suferința-i un dar, Aș răbda săbiile ticăloase, Aș pune mâna pe stele, Te-aș urma în cerul
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
văd totuși nimic, sub ciocnirea miezoasa a norilor colportând zvon de ploaie. M-au durut nădejdile franțe ale salcâmilor înfloriți în ultimul rest de vară. M-au rănit șoptirile porumbului, trudind să răzbească printr-un pământ împietrit. Am despărțit în silabe tristeți vestejite, fără să găsesc rezultatul corect. Și-am învățat că niciun cuvânt nu se macină în văpaia arșiței; după ploaie, rădăcinile se pot frânge mai usor;înainte însă,arareori. Nu e sigur nici măcar atunci dacă împărțirea decurge corect; după
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
de păun cu cozi fantastice de curcubee se-aud foșnind și plopii de ieri încolonați soldați docili doi câte doi pe marginea șoselei plecați să cucerească veșnicia o stare de grație mallarmeeană se-așterne așa în astă noapte legende vii silabe sunătoare ființe ce plutesc prin vidul sec fanatice fanare pe tarabe leneșe consoane ce vând cenușă unui fenix mort cu ochiul fix pe bezna de-ntuneric în camera cu amintiri mai e doar umbra unei harfe prin care umblă pasărea
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
mârțoagă fără șa. Când vin în preajmă, tace poezia și muza nu mai vine pe aleia. Mai dă-ne , Doamne, bucuria când ne contemplăm iarăși femeia. ABATERE DE LA FIRESC Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt Și o rimă rebelă ieșită din lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
miră unde-i sărbătoarea când nu e?! De sub abajurul albastru de cer, maramele de nori albi își întorc fața stată la soare spre ochii pământului ca să-i ningă cu flori de bumbac! A sosit decembrie pe cai de gheață și silabe de încântec, apele poartă cămăși violacee, câmpia doarme sub opal pur, muntele se-acoperă de brazi albi. În zale de globuri și clopoței, împresurați cu fireturi argintii, Pomii de Crăciun, retezați din pădure, își trăiesc propria priveghere sub geamuri luminate
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
bolile sufletului meu. Am să vă las să pătrundeți în toate măruntaile inimii mele, cea fără de minte și fără de crez. Vă voi face părtași neînchipuitelor sentimente. Vă veți cutremura și veți fi martori întru neodihna simțirii. La nașterea și renașterea silabelor veți asista. Nu și la moartea sfiirii. Tăcute fi-vor toate și juruite sub imn de nescris!” Ce urmează să însemne Evanghelia Tăcerii pentru cititor, suntem încredințați: „O imensă grădină va fi Evanghelia Tăcerii. Și slovele- închisori ale gândului nerostit
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
-se straniu Strateg ne-ntrecut în algebre El scoate din pleavă, uraniu Zâmbește când lumea-l reneagă Și-i spune că n-are nevoie de el Dar plânge că lumea-i e totuși, dragă Și ei îi gătește frumosul castel Moare-apoi silabă cu silabă Metafora e fata lui morgana Când simte că puterea e-i slabă, Adânc în piept i se deschide rana Castelul lui visat de-o viață-ntreagă Din inimă și-l trece pe curat Că seamănă când turn cu
FRUMOSUL CASTEL de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360468_a_361797]
-
Strateg ne-ntrecut în algebre El scoate din pleavă, uraniu Zâmbește când lumea-l reneagă Și-i spune că n-are nevoie de el Dar plânge că lumea-i e totuși, dragă Și ei îi gătește frumosul castel Moare-apoi silabă cu silabă Metafora e fata lui morgana Când simte că puterea e-i slabă, Adânc în piept i se deschide rana Castelul lui visat de-o viață-ntreagă Din inimă și-l trece pe curat Că seamănă când turn cu turn se
FRUMOSUL CASTEL de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360468_a_361797]
-
în sfârșit Ca un pește de fildeș duios în oceane de Cer.titudine în ea și în EL ai renăscut minunatule ca o trestie aprigă ca un fluier de soc ce mult zice cu Foc din PreaBlândul soroc ca o silabă de clipă n.eter.minată Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. 11sept. 2013 (A.D.) pe pagina personală https://www.facebook.com/pages/Pavel-Sofian/677211958978138?fref=photo Referință
POEM HIERATIC XXXIX TREZIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360483_a_361812]
-
pradă. Până la a doua venire mai e cale... Părintele Iartă, părinte, păcatul, Rămân în faza mocirlei, Cu sufletul sugrumat! Dacă biblioteca ar fi o cruce, M-aș răstigni în cuvinte, Aș sta nopțile între cărți, Să le fac zile întru silabe. Clopotele bat, Mă cheamă prin vifor spre mânuire. Iar eu, netrebnicul, Nu am puterea să mă ridic. Doamne, dacă aș ști că suferința-i un dar, Aș răbda săbiile ticăloase, Aș pune mâna pe stele, Te-aș urma în cerul
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
iconosonete, dar și cu unele mici sau mai mari abateri de la normele obligatorii ale acestei specii literare care reclamă o formă fixă de creație. Așadar, T.R. realizează un adevărat tur de forță, respectând fără nicio excepție endecasilabul (versul de 11 silabe) sau folosind rima îmbrățișată în catrene, cu deosebirea că, în al doilea catren, rolurile se inversează, versurilor îmbrățișate revenindu-le obligația să îmbrățișeze. In felul acesta, el folosește în chip magistral, cum e și normal, doar două rime în primele
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
dar tu ai trecut pe lângă ea fără să-i dai importanță. fără să știi codul acela tăcut care-ți însuflețește disperarea. numărând din doi în doi îngerii căzuți de-a lungul canalului. MOARTEA VA FI CÂNDVA E bine rostește încet silabele vino spre mine (adormi cu gura pe un tăiș sonor) vei înflori în numele unui destin necunoscut e bine vino spre mine nimic nu durează un pântec cald oricând ne primește ne duce în călătoria de care nici nu știam avem
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
care nici nu știam avem timp pentru gesturi intransigente pentru mărețe căderi în blândeți necalculate vino spre mine aici acolo șirul se va întrerupe odată moartea va fi odată pe un pod strălucitor aici acolo vino spre mine rostește încet silabele du-le departe du-te și tu, fericitule vânt moartea va fi cândva pe un pod strălucitor VEI FI FERICIT Imperfecțiunile lumii la răspântii strălucitoare. Lecția despre îngeri în sălile goale ale nemuririi. Miracolul desuet care ucide dâra de foc
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
meandrele nimicului. Vei visa și vei fi răstignit. Vei spera Și nisipul îți va devora sufletul. Vei privi viața înmiresmată din spatele tău Și vei deveni un stâlp de sare: Vei fi fericit. O ALTĂ MĂSURĂ A LUMII Am fost aproape de silaba atroce, i-am simțit zădărnicia. Prietenii zâmbeau în zodia paharelor. O singură mișcare pornită din elanul pauper al mâinilor care nu mai cunosc singurătatea. Și semnele se arătau vii, ca niște umbre de fier pe cerul neputinței noastre. Am fost
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
i-am simțit zădărnicia. Prietenii zâmbeau în zodia paharelor. O singură mișcare pornită din elanul pauper al mâinilor care nu mai cunosc singurătatea. Și semnele se arătau vii, ca niște umbre de fier pe cerul neputinței noastre. Am fost aproape de silaba atroce, când somnul trecea ca un condor beat peste podișuri. De acolo știam că începe o altă măsură a lumii, mai simplă: acel artificiu cuibărit odată cu iarna în inima lucrurilor. Acea uzurpare de sine ce-aduce cu ea împăcarea... DUMINICILE
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
poveste. PRINTRE FIARELE BLÂNDE Ai vorbit despre măruntele ipocrizii ale zilei de ieri. Un discurs perfect ca lama unui cuțit în zori. Ca o ploaie neagră peste memoria unor zei infideli. Voiai să treci pe malul celălalt, să cunoști nebunia silabei în alveolele timpului: simpla expresie a unei solemnități expirate. Căci nimeni nu mai știe strălucirea rănii, cenușa poemului în inima dimineții. Ai vorbit despre măruntele ipocrizii ale zilei de ieri. Cine te-a trimis printre fiarele blânde ale vieții tale
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
gândim la faptul că prin evaporarea apei se văd pietrele: apa trece, pietrele rămân și astfel ne întoarcem la sensul etimologic al lui Petru “piatra”. Și mai ciudat peter are sensul “penis” în argoul englez, explicat cu probabilitate prin prezența silabei pe în peter și penis. Să nu aibă legătură cu armeamul kar “piatra” si țig. kar ‘penis'? Profesor, Ion Cârstoiu
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
director, eu care voiam să discut cu un funcționar de rang mai mărunt, mă pierd cu firea, în jurul meu liniște că puteai să auzi musca bâzâind, îi și vedeam pe colegi cu receptoarele pe mine, gata să-mi scaneze convorbirea silabă cu silabă și, mă pomenesc dând și eu drumul unei „capodopere” demne de Guiness Book: - Dumnevoastră nu mai produceți cioburi? De parcă ei aveau în plan să producă cioburi ca atare și nu geamuri. Iar acestea rezultau din spargerile inerente la
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359592_a_360921]
-
care voiam să discut cu un funcționar de rang mai mărunt, mă pierd cu firea, în jurul meu liniște că puteai să auzi musca bâzâind, îi și vedeam pe colegi cu receptoarele pe mine, gata să-mi scaneze convorbirea silabă cu silabă și, mă pomenesc dând și eu drumul unei „capodopere” demne de Guiness Book: - Dumnevoastră nu mai produceți cioburi? De parcă ei aveau în plan să producă cioburi ca atare și nu geamuri. Iar acestea rezultau din spargerile inerente la o astfel
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359592_a_360921]
-
și chiar ură. Oare să i se fi părut? Lacrimi stăteau gata să curgă și, în sforțarea de a se abține, înghițindu-si nodul ce parcă-i oprea respirația în gât, nici nu a reușit să articuleze prea bine primele silabe când, aproape șoptit, a reluat ideea încercând să liniștească atmosfera. Repet, asta am dorit, dar felul în care vorbești, mă sperie, dragul meu copil. - Niciun copil! Sunt destul de matur la vârsta mea și știu cum voi proceda să fiu fericit
ISPITA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359599_a_360928]
-
-un spital bolnavele parfume. Cinecitește pe „Amon- Ra” își dă seama că petul s-a maturizat. Aș cita acest poem pentru că aici cuvintele lucrează mai mult ca ideea: Se-ngroapă, iubito, dreptatea-n polen Balcoane cu nuduri în golfuri dispar Silabe de rugă migrează adânc În nervii romanței cu plopii impari Serafic pagode de crini în amor Nutresc-și explozii de cupe în ger Acoper țărâna cu cu mov de parfum Și harfe-n orbită de lună ne cer Bolnavul meu
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
SĂ UIT ȘI NU POT SĂ IERT Oripilat de tot ce s-a întîmplat, Scormonesc cu îndîrjire În munții de cenușă Poate găsi-voi un ochi încă viu, Un creier încă meditînd, o inimă încă bătînd. Caut cu disperare ultimele silabe rostite de Bunicul înainte ca flăcările să-l fi mistuit Scornonesc cu degetele sîngerînde, căutînd Un semn de viață din multele care au trecut pe aici. Răscolesc firele de cenușă În speranța de a găsi o amintire care să mă
AUSCHWITZ (POEME) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359096_a_360425]