1,042 matches
-
fost un "Generalfeldmarschall" al Wehrmachtului care a comandat Grupul de Armate Centru în timpul atacului împotriva Uniunii Sovietice din 1941. Von Bock era considerat un general care acționa „conform regulamentelor”, fiind unul dintre ofițerii superiori neimplicați în politică, dar fără a simpatizat cu cei care s-au opus lui Adolf Hitler. S-a născut în Küstrin, Germania. A studiat la o academie militară și a intrat în seriviciul militar activ în 1897. A participat la luptele din Primul Război Mondial, fiind avansat
Fedor von Bock () [Corola-website/Science/307262_a_308591]
-
sensibil la aspectele vieții prin care a trecut, Ludo și-a circumscris opera necesităților de moment ale acesteia. În anii regimului comunist a adoptat poziții conformiste în raport cu linia politică oficială, inclusiv atitudinea ostilă față de mișcarea națională evreiască, pe care o simpatizase în tinerețe („Scrisoare lui Ben Gurion”, etc.), și aceasta în plină perioadă de represiune a sionismului in România. Ludo a publicat, de asemenea, traduceri în limba română din scriitorul de limbă idiș Șalom Alechem, precum și din scriitorii ruși Mihail Saltîkov-Șcedrin
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
și a obținut titlul de doctor în Madrid, în 1894, cu teza „"Durerea, studiu psihofizic"”. Nu a fost un student bun, datorită lipsei de interes, fiind catalogat încă de pe atunci cu un caracter morocănos, ursuz și veșnic nemulțumit; nu a simpatizat nici un profesor și era hipercritic în toate privințele; nu îl atrăgea nici o profesie, în schimb scrisul nu îi displăcea. Timid și retras în același timp, nu s-a căsătorit niciodată. După ce și-a prezentat teza, a plecat în același an
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
pe care mătușa lor le-o lăsase moștenire; Ricardo i-a scris lui Pío că nu mi suporta, iar acesta s-a decis să se ocupe de brutărie. Stabilit în Madrid, a început să colaboreze la diverse ziare și reviste, simpatizând cu doctrinele sociale anarhiste, dar fără a milita pentru ele. Precum contemporanul său Miguel de Unamuno, nu putea suporta naționalismul basc, împotriva căruia a scris satira „"Momentum catastrophicum"”. În 1900 a publicat prima sa carte, o culegere de povești intitulată
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
după publicarea „Ființă și Timp”) atât Heidegger, cât și Ortega y Gasset, au afirmat că toți filozofii secolului XX îi sunt îndatorați lui Scheler. A fost profesor la universitățile din Jena, München și Köln. Discipol a lui Rudolf Eucken, a simpatizat teoriile vitaliste ale lui Bergson, și este, alături de Heidegger, unul dintre primii fenomenologi care au supus criticii metoda lui Husserl. Scheler a utilizat fenomenologia pentru a studia fenomenele emoționale și intenționalitatea lor respectivă (valorile). Scheler distinge trei modalități de cunoaștere
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
s-a aflat sub controlul american pe toată perioada războiului. Canalul Panama asigura Statelor Unite capacitatea de a transfera rapid trupe șî materiale de război între teatrele de luptă Oceanul Pacific și European. Guvernul autoritarist al Paraguayului sub președinția lui Higinio Morínigo simpatiza cu Puterile Axei. Comunitatea germană foarte numeroasă era la rândul ei înclinată spre sprijinirea lui Hitler. Președintele american Franklin D. Roosevelt a reușit să evite alierea Paraguaiului cu Axa făcând presiuni politice și oferind ajutoare financiare și militare. În ciuda acestor
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
A participat la alegerile legislative din anul 1920 pe poziția a patra pe lista Partidului Socialist la Iași. Lista partidului era condusă de Leon Ghelerter și din care mai făcea parte și Gheorghe Grigorovici. Spre sfârșitul vieții sale el a simpatizat cu comunismul dar nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist din România. În anul 1940, pictorul Băncilă s-a mutat cu familia la București pe strada Știrbei Vodă, nr. 111, într-o casă veche cu curte și copaci. Pereții
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Aviv atrag în cele din urmă represalii din partea mișcărilor combatante evreiești, mai ales a militanților radicali din ETzeL si LeHi. Locuitorii Yaffei erau divizați - o parte susțineau partida muftiului Hadj Amin al Husseini condusă de shekh Hassan Salame , iar alții simpatizau cu partida mai moderată. Din punct de vedere militar arabii din Yaffa se aflau în inferioritate deoarece drumurile de acces spre oraș erau controlate de evrei, care puteau să-l blocheze și să-l înfometeze. Nu aveau un comandament militar
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
-l pe Vladislav unicul conducător al Regatului Poloniei, fără moștenitor și fără prea multă legitimitate pentru a conduce regatul. Moartea Hedvigai a subminat dreptul lui Vladislav la tron și ca urmare, vechile conflicte dintre nobilii din Polonia Mică, care îl simpatizau pe Vladislav, și nobilii din Polonia Mare, au început să ia amploare. În 1402, Vladislav s-a căsătorit cu Ana de Celje, o nepoată a lui Cazimir al III-lea al Poloniei, aceasta fiind o combinație politică care îi legimita
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
care s-a opus ordinelor directe, atunci când acestea încălcau codul onoarei militare și al onoarei umane. Poziția lui Rommel în raport cu național-socialismul (nazismul) german este controversată, dacă se ia în considerație și prietenia lui cu Goebbels șeful propagandei naziste, care-l simpatiza. Rommel a fost considerat de unii, fără dovezi clare, ca făcând posibil parte din grupul de conspiratori care a intenționat să-l asasineze pe Hitler în încercarea de insurecție antinazistă sub numele de cod „operațiunea Valkiria”. Rommel s-a născut
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
pusă în practică sistematic aducând mari pagube și înfrângeri din punct de vedere uman pentru hutu. Au fost alcătuite liste pe care au fost trecuți toți posibilii dușmani ai regimului, bărbați, femei sau copii. Au fost urmăriți aceia care fie simpatizau cu rebeli fie au luat parte la rebeliune. Cei ce se găseau pe liste au fost căutați peste tot și uciși de către soldați, inclusiv copiii din școli. Se estimează cau au pierit cu această ocazie peste 200 000 de hutu
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
În ianuarie 1862, după mai multe plângeri privind ineficiența și specula din Departamentul de Război, Lincoln l-a înlocuit pe cu în funcția de secretar de război. Stanton era un unionist convins, democrat conservator susținător al mediului de afaceri, care simpatiza cu facțiunea republicanilor radicali. Cu toate acestea, el a colaborat cu Lincoln mai des și mai strâns decât orice alt oficial. „Stanton și Lincoln au dus practic singuri războiul”, scriau Thomas și Hyman. În termenii strategiei de război, Lincoln a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Premiului Nobel, începând cu anii 50, Academia Suedeză nu îl premiază niciodată, preferând uneori autori mai puțin cunoscuți. Unele voci insistente au spus că justificarea ar fi în ideile politice ale marelui scriitor, care fără a fi un activist, a simpatizat cu Juan Peron; există elemente care neagă existența acestor simpatii: Traduceri și note de: Irina Dogaru, Cristina Hăulica și Andrei Ionescu - Editura Polirom, 2006 Traducatori: Cristina Hăulică, Andrei Ionescu - Editura Polirom, 2006 Traducere, postfață și note de Ileana Scipione - Editura
Jorge Luis Borges () [Corola-website/Science/302356_a_303685]
-
care s-au purtat de-a lungul anilor 1930, Japonia a lansat o invazie pe scară largă asupra Chinei, în 7 iulie 1937. Pe 12 septembrie, reprezentantul chinez, Wellington Koo a cerut Societății Națiunilor o intervenție internațională. Țările occidentale îi simpatizau pe chinezi pentru lupta lor, în special în Bătălia de la Shanghai, un oraș cu mulți străini. Cu toate acestea, Societatea nu a putut asigura nicio măsură practică; pe 4 octombrie, cazul a fost predat către Tratatul Celor Nouă Puteri. Articolul
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
vorbit în public, inclusiv răspunsuri la întrebările uneori ostile din partea publicului din New York care ticmai vizualizaseră jurnale de știri pro-Willkie, o experiență care i-a plăcut foarte mult. Această activitate a adus-o și în contact cu alti intelectuali ce simpatizau cu capitalismul cu piața liberă. Ea s-a împrietenit cu jurnalistul și cu soția lui, iar Hazlitt i-a prezentat-o economistului de Școală Austriacă Ludwig von Mises. În ciuda diferențelor de viziune filozofica între ei, Rând a sprijinit puternic, de-
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Pericle . El n-a reușit să se adapteze tuturor meandrelor vieții politice a Atenei și să-și găsească un loc stabil în evoluția conflictului dintre democrația sclavagistă și grupurile aristocratice conservatoare. În tinerețe, Sofocle a înclinat spre acestea din urmă, simpatizând cu gruparea reacționară a lui Cimon, ca apoi să adere la politica lui Pericle. Spre sfârșitul vieții sale Sofocle a oscilat din nou, ajungând să participe chiar la un complot (în anul 411 i.Hr.) urzit în scopul răsturnării guvernării democratice
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
și să frâneze expansiunea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia, Ferdinand înăbușă o revoltă a protestanților, în bătălia de la Mühlberg (1547). Mai târziu fiul lui Ferdinand, Maximilian, simpatizează cu protestanții, ceea ce atrage după sine o serie de neînțelegeri. În 1556 Carol Quintul, Împărat al Sfântului Imperiu Roman renunță la tron, astfel că Ferdinand devine împărat. Cu toate că este un catolic convins, recunoaște din timp influența tot mai puternică a
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
politică, îndeplinind funcții strict protocolare. Importanța sa a crescut după 1938, odată cu anexarea primelor teritorii primite de la Hitler. Își făcea intrarea în orașele importante ale acestor provincii călare pe un cal alb. Având o orientare conservativă, Horthy a început să simpatizeze cu fascismul, dar mai mult pentru a se menține la putere. Personal nu a agreat mișcarea fascistă "hungaristă" din Ungaria, mai precis Partidul Crucilor cu Săgeți, liderul acestei organizații, Ferenc Szálasi, fiind întemnițat din ordinul lui Horthy. Guvernarea horthystă a
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
mai apoi. A legat relații intime cu familia regală a Prusiei, totuși nu a avut niciodata legături de prietenie cu Bismark, conducătorul politic al Prusiei (cancelarul i-a purtat chiar dușmănie principelui pentru ca pe vremea războiului franco - prusac acesta a simpatizat cu Franța). Prin 1863 se părea că viitorul său se va decide înspre Franța, Napoleon poftindu-l sa stea la el și era cât pe ce să-i aranjeze o căsătorie cu o rudă, dar pentru ca regele Wilhelm nu și-
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
principal al fiecărei clădiri, apare figura lui Emmanuel Goldstein, inamicul numărul unu al Partidului (al statului Oceania), iar cei care asistă se exteriorizează vehement, stăpâniți de sentimente care alunecă dinspre frică spre mânie, apoi ură. Chiar și Winston - care îl simpatizează în secret pe Goldstein - doar mimând inițial aceeași adversitate împărtășită de ceilalți, se lasă dus de val (sau poate e vorba de hipnoză în masă), surprinzându-se în final că strigă cu ură și gesticulează furios spre figura de pe tele-ecran
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
Samborski, cel pe care bunica lui Alexandru îl alesese pentru educația sa religioasă, era un preot ortodox atipic, care trăise mult timp în Anglia și care îi învățase pe Alexandru și pe fratele său, Constantin, foarte multă engleză. Tânărul Alexandru simpatiza cu revoluționarii francezi și polonezi, totuși, tatăl său părea că-i insuflase o iubire teoretică pentru rasa umană, odată cu un dispreț pentru om. Aceste tendințe contradictorii l-au însoțit pe tot parcursul vieții și s-au remarcat prin dualismul lui
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
politică externă ale lui Truman, și l-a ajutat mult în campania pentru realegere din 1948. Truman se interesase de multă vreme de istoria Orientului Mijlociu și citise multe cărți de istorie antică și despre evenimentele relatate în Biblie. El simpatiza cu cei ce doreau o țară a evreilor în Palestina Mandatară. Ca senator, el îi asigurase pe liderii evrei de susținerea sa pentru sionism, și la un miting din Chicago din 1943, el ceruse o țară pentru acei evrei care
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
după 37 de ani ca rege și avea să fie amintit ca cel mai mare Pontif al Romei. Lucius Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege al Romei, dar și primul născut etrusc. După imigrarea în Roma, l-a simpatizat pe Ancus Marcius, care l-a adoptat mai târziu ca pe fiul său. La urcarea la tron, a condus războaie împotriva sabinilor și etruscilor, ceea ce a dublat mărimea Romei și a adus mari bogății orașului. Printre primele sale reforme se
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
trei volume, "Istoria Galiei sub administrație romană" și a lansat, în 1850, teza originii celtice a francezilor, romanii fiind descriși ca niște cuceritori străini. Adolphe Thiers (1797-1873), care a fost premier și președinte al Franței, a scris "Istoria Revoluție Franceze", simpatizându-l pe Napoleon. A mai scris "Istoria Consulatului și a Imperiului", creând mitul lui Napoleon. Edgar Quinet (1803-1875), reputat istoric, scriitor și om politic, profesor la College de France, a scris: "Geniul Religiilor;" "Revoluțiile din Italia"; "Revoluția Franceză"; "Istoria campaniei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
președintele Louis Napoléon, viitorul împărat Napoleon al III-lea. Muzicianul a primit apoi, în primăvara anului 1850, în mod nesperat, oferta de a reorganiza și dirija neînsemnata orchestră de la "Théâtre français". Noul director al acestei instituții, un bonvivant bogat, îl simpatiza probabil pe glumețul Offenbach și avea nevoie de un aliat pentru reorganizarea teatrului de comedie. Offenbach a acceptat, bucuros să scape de existența nesigură de muzician al saloanelor și s-a străduit cu succes să ridice nivelul foarte scăzut al
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]