89,574 matches
-
îl regăsim, cu iluzia că ne răsună în auz vocea sa, inconfundabilă, așa cum ne-au păstrat-o fonotecile. Dar părinteștii pași pe scări nu-i vom mai auzi niciodată”... (Șerban Cioculescu. Omul și cărturarul” - Caiete critice, 2002) Mai mult decît simple reverii, evocările lui Barbu Cioculescu sînt documente de istorie literară, confesiuni melancolic-ironice ale unui eseist, rafinat, cu un condei subțire care ne arată, celor ce mai putem să fim atenți, un lexic al limbii române mult mai bogat și mai
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
doua jumătate a secolului al XX-lea și, mai ales, pentru primii ani de după instalarea „puterii populare”. Practic, nu există nici un studiu critic demn de luat în considerare, referitor la această perioadă. Explicațiile acestei situații sînt cît se poate de simple. Spre sfîrșitul perioadei comuniste criticii aveau toate motivele să evite în marile sinteze referirile la perioada proletcultismului frenetic de la începutul anilor ’50. Pe de o parte, nu era nimic de recuperat din punct de vedere artistic, toate produsele acelui moment
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
epoca internetului, în cultura europeană. Imediat după înfăptuirea asasinatului conjurații au proclamat restaurarea Constituției republicane. Iulius Caesar anulase în fapt instituțiile și magistraturile tradiționale, golindu-le de conținut: consulatul, de pildă, din cea mai importantă magistratură executivă a devenit un simplu titlu onorific: și, pentru a da satisfacție la cât mai mulți din partizanii săi, Caesar a creat consuli suffecți, adică supleanți, al căror număr era nelimitat. El însuși și-a spus dictator. Trebuie însă amintit că în Roma republicană dictatura
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
imaginea de mai jos pentru a te înregistra” (webtomoney.home.ro). În fond, în ciuda impresiei de masivă influență străină și de modificare profundă a limbii, și în acest caz tendințele mai vechi rămîn puternice și victorioase: locuțiunile sînt preferate verbului simplu, iar baza lor predilectă este a da (urmat, la mică distanță, de a face). Comparînd construcții similare, se observă că ponderea exemplelor este clar în favoarea lui a da: căutarea pe Internet oferă 4.160 de atestări pentru dați click și
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
de creație a Alexandrinului. Ample pasaje din jurnalele, dar și din corespondența lui Kavafis (un aspect necercetat pînă acum), opiniile sale față de destinul uman, față de dragoste și de moarte, mărturiile culese de la personalități grecești și străine, dar și de la oameni simpli care l-au cunoscut pe Kavafis recompun biografia acestui artist al cuvîntului conștient de valoarea operei sale la a cărei nemurire a rîvnit ca nimeni altul. Bogata iconografie (fotografii, schițe, caricaturi, manuscrise) are darul de a reconstitui climatul uneia dintre
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
mare de momentul când au fost scrise? Și după ce și-a anunțat retragerea de la festinul poeziei. Acest volum de sonete a apărut concomitent cu antologia Plurivers de la Humanitas și are, evident, (și) o altă semnificație, nu doar în sensul unei simple recuperări nostalgice a unei vârste poetice trecute. În Dragostea (1992), subintitulat poeme 1984-1987, volum cumva bilanțier, adunând restul de poeme de până la scrierea Levantului, există un poem, Rana, de care mi-am amintit citind aceste sonete: „o să suport condescendența tinerilor
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
în glumă, că excesul, fie și în cunoaștere, strică... Dar nici ignoranța tembelă de care ne lovim azi la tot pasul... Ce mă încântă la Dody, sunt paradoxurile lui rostite cu toată sinceritatea, cu tot firescul. De exemplu, citez: Omul simplu trăiește numai în trecut, numai artiștii, scriitorii mari, intelectualii de vază trăiesc în prezent, înțeleg prezentul. E vorba, spune el, de o formă de râcă, de pizmă, tipică oamenilor de rând care, fiind leneși ori chiulangii, lipsiți de prea multă
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
face cu o carte care, dincolo de aspectele factuale, dă cititorului posibilitatea de a înțelege personalitatea scriitoricească a lui Constantin Țoiu, modul în care acesta privește și înțelege lumea contemporană și felul în care transformă în literatură unele componente ale acesteia. Simpla selecție a faptelor, ideilor, fragmentelor din scrierile unor autori mai mult sau mai puțin clasici, întrebările pe care și le pune, bucuriile și dezamăgirile sale, creionează, cum nu se poate mai bine portretul spiritual al lui Constantin Țoiu și sugerează
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un comunism moale, cu simple și necostisitoare aparențe de democrație.” Cu codicilul: „Astă seară mă înec în pesimismul integral.” Iar pe 4 martie 1990: „Ieri la București s-au străduit toată ziua să demonteze statuia lui Lenin din fața Scânteii, neizbutind. Cum să «plece» el când
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Amărîții ăștia vin și ei la spartul tîrgului să aibă la ce spera pînă deseară! Și o întoarce, rece, dumneaei, să mă amuțească: „Îi prefer pe cei care se duc la coadă în Ghencea, la mormîntul lui Ceaușescu!” Pelerinajele oamenilor simpli în Ghencea, cîți se duc acolo, nu mi se mai par o sfidare. Dacă în mintea lor, Ceaușescu merită comemorat de ziua lui, n-au decît să-l comemoreze. Asta e modesta lor contribuție la democrația autohtonă. Sub Ceaușescu n-
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
acest sens sînt ironice: “Toți sînt niște fraieri, dar trebuie bifat și dreptul lor de a-și da cu părerea” (Evenimentul zilei, 3345, 2003, 1). În discursul politic și jurnalistic, apar adesea acuzații pentru ceea ce se consideră a fi o simplă bifare: reformele „sunt făcute pe jumătate, pentru a se mai bifa un articol de pe listă” (urr.ro). Bifatul e periculos în măsura în care substituie acțiuni mai substanțiale: „Acest stil de a bifa acțiuni de cercetare și tehnologizare, pentru care s-au primit
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
teatru pornind “de la acest punct zero pe care îl constituie un grup de oameni dispuși în cerc”. Cercul favorizează concentrarea acțiunii dramatice, el reduce lumea pentru a o elibera apoi. Teatrul lui Brook vrea să fie simplu “în măsura în care cercul este simplu fiind în același timp simbolul cel mai încărcat de sens”. Oare un maestru - caligraf nu-și demonstrează, în interiorul unei mînăstiri japoneze, perfecțiunea desenînd cercul perfect? La Grotowski, dimpotrivă, cu timpul, s-a impus un anume dezinteres pentru concentrare în favoarea unei
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
cu tine și îți promite că te mai caută. Deunăzi, îi telefonez la Bacău lui Sergiu Adam, să-l întreb cum se mai simte după infarct. Sergiu e un om de o seninătate uneori enervantă. Infarctul? “Un semn, bătrîne, un simplu semn!” Trecem la ale literaturii. Cu optimismul păgubos al moldovenilor pățiți, îmi spune că a mai publicat și el o carte. N-a luat nimic pe ea, dar nici n-a trebuit să plătească să-i apară... Sergiu are popi
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
rotunde care plutesc pe fondul în culori aprinse, monștri cu mai multe capete, capete cu mai mulți ochi, cruci, figuri geometrice, broaște valsând, insecte văzute la lupă, plante anemice, pictează orice. Omuleții aceștia diformi, viu colorați (sau reduși la o simplă silueta neagră) dansează, jonglează, se plimbă cu familia, se luptă (fără scop), merg la scoala, iată-i chiar la ora de sport, aleargă, se lasă dominați de un “maître d’école” tiranic, cu chipul triunghiular de pasăre de pradă, sau
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Din fericire, Ionesco n-a fost un pictor profesionist și cu atât mai puțin pictor academic. Naivitatea lui, ca pictor, temperează infernul generat de o imaginație demnă de un Bosch. Lumea infernala a pictorului naiv Ionesco e lumea pur și simplu, lumea de pe stradă, lumea de aiurea. Lumea așa cum o vede oricine: plină de umor, de tandrețe, de cruzime, dezolanta, sumbră, colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
de surpasser mes rivaux. Et c’est là, la faillite, le naufrage spirituel. A la place de Dieu, ce qui me préocupe, ce qui me tient trop à cœur, c’est la gloire littéraire, ou maintenant la recherche d’une simple maîtrise des formes, des couleurs, du dessin s...ț.”6 În stăruința să de a ajunge să stăpânească formele și culorile, Ionesco merge chiar până la a scrie despre ele. În Fragment dintr-un tratat pentru pictorii autodidacți putem citi: “Ainsi
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
gherghef.” (p. 23) ...anteannuae nives?, partea a doua a acestei incursiuni cu aer de arheologie lirica, se ocupă de jumătatea secundă a refrenului villonesc. Spune Șerban Foarță: „Inovația, aparent modestă, adusă de François Villon vechiului topos ubi sunt constă în simplă (și genială) substituție a unuia din termenii figurii: acela unanim reprezentat prin numele mărimilor apuse ale acestei schimbătoare lumi, cu meteorica și perisabila zăpadă.” (p. 29) Apoi face etimologia lui „antan” și urmărește carieră „zăpezii”. Sigur, Șerban Foarță nu are
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
definiție, structura formală a unui inventar, catalogul e enumerativ și presupune ghilimelele reproducerii. Catalogul e un citat. Prin urmare, catalogul nu poate fi scris/alcătuit decât de un... Pierre Menard - despre care Genette spunea că este „tlönian prin excelență” 4). Simpla reproducere presupune (re)citirea, citatul e o rescriere, căci orice cititor devine astfel autor. Respectarea literei e însoțită prin rescriere de o torsionare completă a spiritului textului datorită diferenței timpului istoric scurs invariabil între cele două acte scripturale. Catalogul nu
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
însumează conținuturi, structura ei e în sens. Catalogul doar însumează titluri, structurarea lui alfabetică e în literă. Dacă Biblioteca e memorie, catalogul e virtualizare. Așadar, catalogul nu este imaginea unei lumi finite și totale, ci parte integrantă din aceasta prin simplul fapt că deși reproduce toate cărțile nu seamănă cu nici una, cu atât mai puțin cu Biblioteca însăși care conține toate cărțile. Inclusiv catalogul. Lefèbre ignoră, în sfârșit, cel mai important postulat: „este de-ajuns ca o carte să fie posibilă
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
ca el. Obsesiile și credințele lui pot fi urmărite pe degetele celor două mâini. În spațiul utopiei litarare pe care o scrie de la prima povestire la ultimul interviu, Borges a așezat temeinic ideile cu care a jonglat permanent fie ca simple aluzii fie ca adevărate metafore epistemologice: cantitatea limitată a metaforelor sau legendelor de care e capabilă imaginația umană, totala depersonalizare a autorului și iluzia oricărei paternități literare, varietatea infinită a sensurilor prin lecturi succesive, crearea precursorilor cu ajutorul cititorului, neîncetata metamorfoză
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
în sens literar) nu există, el este doar un Spirit proteic care împrumută constant câte una din atât de înșelătoarele măști cu care ne-a obișnuit cultura. Creatorul e un intermediar care nu poate decât să regrupeze, ca într-un simplu joc, frânturi de interpretări ale realității pentru a forma lumi ideale, posibile în condiția lor de substitute. Creatorul există doar din necesitatea de a demistifica credința în real sau de a mărturisi realitatea artificiului. Anarhist și arhitect în același timp
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
priveliștii lingvistive a diferitelor timpuri care formează scenografia fabuloasă a romanului. Prefața, semnată de Liviu Franga, intervine cu o anvergură poetică în ambianța de date, de obsedante lumini de care au nevoie oamenii, locurile, timpul în schimbare și peisajele, deopotrivă simple și inepuizabil aceleași, pentru a fi înțelese. Tot el răspunde întrebării: cine este autorul, după atâția ani de când acesta s-a tot îndepărtat din sfera atenției lumii literare. Alexandru Lascarov-Moldoveanu, autor de romane, de proze scurte, de mărturii cu tentă
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
într-un sensibil reflux. În rest, în cam vreo 345 de pagini... ,,o amestecătură informă de poezii, eseuri, filozofie ceva mai sistematică, alteori doar pure-amintiri, proză poetică, teatru, simplenote ș...ț. Tot ce am făcut până la urmă a fost un simplu lirism de abstracțiuni, doar afirmații simple, gândul nediferențiat care n-a ajuns la rigoarea esențială a gândirii.” Dacă ,,lirismul de abstracțiuni” n-are ancore prea adânc înfipte în contingent atunci măcar opțiunea unei intimități întru spirit cu autorul să rămână
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
în cam vreo 345 de pagini... ,,o amestecătură informă de poezii, eseuri, filozofie ceva mai sistematică, alteori doar pure-amintiri, proză poetică, teatru, simplenote ș...ț. Tot ce am făcut până la urmă a fost un simplu lirism de abstracțiuni, doar afirmații simple, gândul nediferențiat care n-a ajuns la rigoarea esențială a gândirii.” Dacă ,,lirismul de abstracțiuni” n-are ancore prea adânc înfipte în contingent atunci măcar opțiunea unei intimități întru spirit cu autorul să rămână viabilă. Acest drum l-am găsit
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
justifica într-adevăr gestul lui de pionierat, la sfîrșit de secol al XVII-lea, de a așterne pe hîrtie, de a da o formă scrisă și cultă poveștilor istorisite de către doici și babe, îmbunătățind și înfrumusețînd povestea cam “seacă și simplă” cu ceva “agremente” și “ornamente”, îmbrăcînd “morala lăudabilă” într-o “povestire jucăușă, poznașă” (Charles Perrault, Histoires ou Contes du temps passé avec des moralités, Claude Barbin, Paris, 1697). Această operă de pionierat de a transforma povestea orală, populară, într-una
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]