2,521 matches
-
apropierea de „negativismul” și „pesimismul” lui La Rochefoucauld. Despre monografia lui Balotă, Marin Nițescu va afirma - cu maliție - următoarele considerațiuni: „pornind de la indicații embrionare și vagi punctuații urmuziene, el ridică, pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a prozei „Algazy & Grümmer”, Dan Cristea speculează, într-un mic eseu intitulat „Urmuz — adecvări și corespondențe” (România literară, IV, 47, 22 noiembrie 1973, reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discurs de legitimare și autoritate critică. Primul îl folosește în sens „textualist”, dincolo de convențiile clasice de specie și gen: pentru Marin Mincu, textul urmuzian nu e a fi nici roman, nici schiță, nici nuvelă, nici poem, nici basm, chiar dacă poate simula aceste formule. E Text. În schimb, N. Manolescu subsumează textualizarea categoriei tipologice a romanului „corintic”, propulsîndu-l pe Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
te holba la el, Umezaki! porunci Endō în șoaptă. Nu închide radioul! Umezaki a făcut ce i s-a spus. Se prefăcea că citește ziarul și ascultă jazz la radio. Endō stătea cu un cot rezemat de geam, căscând și simulând plictiseala. Valul de lume se scurgea în ambele direcții pe Ginza. Gaston nu avea de unde să știe care era ținta lui Endō. — S-a oprit! Gaston zări un japonez chel deschizând ușa cafenelei din fața lor. Era scund și gras. Bondocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la Pavia. Fără să mai dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un sunet slab. Suspinele ei se Întețiră, respirația Îi era sacadată. Lacrimi mari Îi șiroiau pe ciorap - pentru o clipă străluceau pe nailon-ul Întins, apoi se stingeau. Șeful fusese instruit să gestioneze resurse umane, Învățase cuvinte și comportamente utile, simulase diferite situații critice, dar nu i se Întâmplase un astfel de caz, și nu-și amintea instrucțiunile. Nici Emmei Tempesta nu-i păsa acum de el. Plângea În tăcere, ca și cum el n-ar fi existat. Și bineînțeles că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
găsim altă chestie, ceva care merge la sigur, și atunci Szabi a zis că am dreptate, cel mai bine-ar fi dacă ne-am rupe piciorul, și eu i-am zis că-i un cretin, o fractură nu se poate simula, la care el a zis că sigur că nu, însă nici pneumonia n-am vrut s-o simulăm, iar dacă vrem într-adevăr să scăpăm basma curată din povestea asta cu banii, atunci simularea nu duce la nimic, cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bine-ar fi dacă ne-am rupe piciorul, și eu i-am zis că-i un cretin, o fractură nu se poate simula, la care el a zis că sigur că nu, însă nici pneumonia n-am vrut s-o simulăm, iar dacă vrem într-adevăr să scăpăm basma curată din povestea asta cu banii, atunci simularea nu duce la nimic, cum nici faza cu creta n-a dus la nimic, să mergem mai bine pe șantierul abandonat de lângă pădure, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trageți concluzia care se impune. Lucas Îl privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat. Vorbesc de Ryan, preciză Lucas. Dacă n-a vrut ca familia lui să știe cine este, asta Înseamnă că Încă n-a terminat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc fâlfâindu-și brațele În toate direcțiile. De fapt, era vorba de dansuri ale recoltei, Învățate la atelierele de dansuri africane; de regulă, după câteva ore, unii participanți trăiau sau simulau o stare de transă. Într-un sens literar sau Învechit, transa desemnează o neliniște extrem de vie, o teamă legată de ideea unui pericol iminent. „Prefer să-mi iau lumea-n cap, decât să mai trăiesc asemenea transe” (Émile Zola). Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
filozofice noi, dimpotrivă, avea să-i discrediteze pe toți intelectualii aparținând „științelor umaniste”; acapararea de către oamenii de știință a tuturor domeniilor gândirii devenise inevitabilă. Interesul ocazional, contradictoriu și fluctuant pe care, din când În când, simpatizanții mișcării New Age Îl simulau pentru câte-o credință născută din „vechile tradiții spirituale” nu trăda decât o stare de confuzie patetică, vecină cu schizofrenia. În realitate, ca toți ceilalți membri ai societății și poate mai mult decât ei, adepții New Age aveau Încredere doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asta și nu știu despre ce este vorba în ea. VIZITATORUL: Domnișoară... (Încercând s-o calmeze.) Știu, e dureros... (Din acest moment va începe să-i facă ochi dulci FETIȘCANĂ; atenția sa se va concentra asupra fetei și doar va simula interesul pentru reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) Dar, o fată ca dumneata, nu-i așa, cu posibilitățile... BRUNO: Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur că da! Să vină! VIZITATORUL (Fals.): Sa vină și să lămurim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jucam aici și ne prosteam în toate felurile, groapa a devenit reală. Pentru câteva minute numai, poate doar pentru jumătate de minut... Sau poate pentru câteva secunde... Înțelegeți? BRUNO: Când? MAJORDOMUL: Nu-mi dau seama precis. Dar nu atunci când am simulat noi că e reală. Nu atunci când erai să cazi tu în groapă. Mai târziu. BRUNO: Când mai târziu? Vreau să știu! MAJORDOMUL: Mai târziu. Nu știu când, dar mai târziu... Într-un moment când nimeni nu-i dădea nici o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ascundă gândul.): A, da, ploaia... sigur... Ploaia... CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (El însuși perfid, simulând nepăsarea în fața unui gând care îl chinuie.): Ar trebui, nu, să plouă... HAMAUL: Așa, așa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe aici... ploaia... vreau să spun, cum arată ploaia, cum anume plouă... Cât de des plouă? CASIERUL: A, da, aici, ploaia... HAMALUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să înțeleg că el credea că o să facă un atac de cord sau doar o crise de nerves generală, dar am preferat să nu întreb, de teamă să nu-mi povestească toate simptomele. Acum își bătea cu pumnul în piept, simulând niște palpitații. Nu fi prost, Sally, zisei pe un ton ferm. Nu se putea ca aia să fi fost Violet. Crede-mă. —Ești sigură? fixându-mă cu ochii săi cei mari, de cățeluș, care cer milă. — Apropo, era umflat, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiecărui copac și boala zbura în fiecare țânțar, dar, pentru prima dată, încerca senzația că nu se confruntă cu propria lui natură, ci doar cu Natura. Și era liber; îndeajuns de liber ca să nu trebuiască să-și iubească patria, să simuleze curajul sau să se vadă obligat să se fălească cu virilitatea. Libertatea lui mergea dincolo de faptul că se trezea la ora când avea chef, că își petrecea ziua tolănit într-un hamac și că mânca atunci când avea poftă. Libertatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de tatonare, Începuse chiar pe drum. Este dusă nu numai pe jos, ci și cu un autobuz, golit cu forța de călători și rechiziționat de polițiști. Relevant este faptul că șoferul acelui autovehicul, nemulțumit de procedeul abuziv al copoilor, va simula, după câteva minute, defectarea motorului și va fugi În pădure, făcându-se nevăzut În bezna nopții și a codrului. Însă ancheta dură, constând În torturi dintre cele mai Înfricoșătoare i se va face lui Pazi abia la Siguranța Județeană din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Cine se credea? Plăcerea; pofta; pofta de orice fel avea ceva irațional: cum ar fi putut cei doi, Thomas și Ann, despuiați, prinși În spațiul acela strîmt, să se arate Înțelepți? Bărbatul făcuse un pas, Încercînd să se retragă, doar simulase, poate. Ar fi putut să o apuce pe Ann de subțiori, era un atlet, și, ridicînd-o, aproape fără efort, să o ducă În camera ei, chiar să o Încuie acolo, pînă cînd el ar fi plecat pentru totdeauna din casa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca ei, ea pe sanie și el pe schiuri. Laura își însușise foarte repede tehnica mânuirii săniei Tainicele cărări ale iubirii și era chiar mândră de acest lucru, nu de puține ori tăindu-i lui calea ori frânând brusc și simulând căderea doar de plăcerea ca el să o ajute să se ridice. Se făcea că nu observă cât de mult se bucura el să intervină și era fericită să observe cât de grijuliu este, cât de atent o sprijină, fără
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la vale, pe pârtie, singură. A văzut cu ochii minții și momentul în care unul dintre cei doi bărbați care o ajutau pe Laura să se ridice, făcea fotografii. Apoi, l-a identificat pe cel care o prinsese pe după umeri, simulând că o ridică: era exact acela care arăta fotografia pe telefonul mobil, la restaurant, lăudându-se că a făcut dragoste cu femeia din poză. „Doamne, ce prost am fost! Cum m-am lăsat prostit din cauza geloziei?... I-am vorbit urât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
N-are pe nimeni. Într-adevăr, mai târziu, când toți erau strânși în salon (afară plouase) și Simion își broda perna în semiântuneric, ușa se deschise, și un bărbat și o femeie, tineri amândoi, apărură. Aglae și Aurica întoarseră capul, simulând surpriza. - Olimpia! tu ești? exclamă Aglae cu o solicitudine încare voia să pună totuși o ușoară supărare. G. Călinescu Olimpia se lăsă sărutată de Aglae pe amândoi obrajii, în vreme ce mâna acesteia era sărutată cu un respect afectat de Stănică. Cei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Marina. Acesteia însă îi cerea o cotă mai mică: - "Tanti" Marina! dă-mi doi lei. - N-am, fugi de-aici, n-am decât o băncuță.Îl prinse într-o zi chiar pe Felix, singur acasă. - Nu-i nimeni? întrebă el, simulând desperarea. - Nimeni! - Ce ghinion! Soția mea e grav bolnavă, și n-am un ban încasă. Mă-mpușc. N-ai dumneata măcar cinci lei? Însă victima de predilecție a lui Stănică era Aurica (în onoarea ei își numise copilul Aurel), admiratoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ascultând cursul blajinului profesor, Felix se refăcu. Nu se poate să nu existe reputația, de vreme ce el stimează pe profesor ca pe o ființă deasupra comunului. De altfel, și ceilalți arătau cel puțin deferență pentru maestru. Prin urmare, indiferența colegilor e simulată, e mai mult de formă, de invidie. Felix își strânse pumnii pe ascuns. Jură să lucreze și să studieze atât, încît la vârsta când unii își dau doctoratul el să aibă îndărătul lui o activitate publicistică remarcabilă. Și se hotărî
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu broderie. Părul fetei, înfoiat în chip florentin pe umeri, își arunca unele fire pe obrazul lui Stănică, gâdilat în mod plăcut. La început, Stănică strânse talia fetei automatic, indiferent, acum începu s-o palpeze mai atent cu vârfurile degetelor, simulând jocul barabanei. " O fetiță, o scârbă, gândi el, și ce șolduri, ce talie! Domnișoară de măritat în regulă. Serie nouă. Așa e când huzurești. Hrănite bine, plimbate, cum să nu crească?" - Câți ani ai tu, Lili? întrebă el tare, strîngînd-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te simți tu, Costache, să stau aici să-ți ajut? Trebuie să te îngrijești, Marina asta nu se pricepe la nimic. Moș Costache răspunse posac: - N-am nevoie de nimic, las', că are cine sa vadă de casă!Stănică, dezamăgit, simulă entuziasmul: - Bravo, moș Costache, ura, să îngropi toți doctorii, carenu știu nimic. Doctorii mi-au omorât pe îngerașul meu! Dumneata și bolnav! A fost acolo o oboseală, un pic de insolație. Aș da tot să am eu sănătatea dumitale! În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos. Nu e așa, cocoană Aglae? - Vorbește și Aurica din capul ei, observă Aglae. - Ei, mamă, vorbesc și eu ce văd, spuse Aurica, plină deparapon, dar simulând gingășia. Pe mine nu m-ai luat nici la moșie, nici la Paris. N-am nici o pretenție, eu nu mai cer nimic de la viață, atâta zic, că numai din prietenie nu face un bărbat atâtea sacrificii. Din partea dumitale e frumos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]