2,389 matches
-
Mesia/Hristos cel anunțat de profeți. Și aceasta pentru că El însuși declară că profeția lui Isaia s-a împlinit în El. "16. Și a venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S-a sculat să citească. 17. Și I s-a dat cartea proorocului Isaia. Și, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: 18. "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
se întoarcă să refilmeze totul. Totuși, Dan Alexe are empatia antropologului care tinde să se identifice cu subiectul, să se topească în peisajul acestuia. El s-a împrietenit cu amândoi evreii, care, altfel, se spurcă de câte ori au ocazia în ograda sinagogii pe care o împart. Cumva, Dan Alexe e acceptat de amândoi și le servește de element de legătură. Umanitatea acestui film, de multe ori violent prin capetele de cocoși tăiați în plan apropiat, se resimte puternic mai ales la final
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
CUBLEȘAN Cum trebuie și cum nu trebuie scrisă o istorie a literaturii române Poate niciodată literatura noastră n-a fost mai scindată ca acum (nu atât literatura în sine cât cei care fac literatură) în grupuri de asalt, în bisericuțe, sinagogi, șleahte (iau termenul în sensul în care îl folosea Hasdeu, adică acela de oaste boierească polonă, desigur fără calitatea boierească și fără apartenența națională polonă) etc., care au bunul, respectiv prostul obicei de a-i considera scriitori doar pe cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Când l-ați văzut ultima dată pe Nicu Ceaușescu? D. T.: E o poveste din 1989, când doamna Stanciu, secretar-șef a lui Gafițeanu, m-a chemat: "Tovarășul Tompea, uitați, am auzit o chestie!". Noi, la Politehnică, aveam repartizate lângă sinagogă, unde sunt vilele acelea cu două-trei etaje, două blocuri, două vilișoare din acelea. Și cum era legea, s-au făcut liste pe sindicat. Eu având copil mic, de doi ani și ceva, eram al treilea la rând, pentru apartament cu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a ridicat Isus Hristos la cer (placa de marmură pe care este imprimat piciorul), Via dolorosa, Poarta leilor, satul leproșilor case în fața zidului Sion, Domul Stâncii sau Moscheea lui Omar, construită de arabi. Principala clădire rămasă în vechiul cartier a fost Sinagoga Ben Zakkai, aruncată în aer de iordanieni, când aceștia au preluat Ierusalimul în anul 1948. Capitala Iordaniei concentrează principalele unități industriale ale țării (rafinărie petrol, fabrici de ciment, textile, țigarete, băuturi, morărit ș.a.), are intensă activitate financiară și este cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ce ți s-au atribuit prin decretul ministerial de numire, te vei ocupa și de dosarele care nu au un responsabil desemnat printre colegii tăi de la ambasadă. De exemplu", a adăugat ambasadorul parcă glumind, "cu probleme de religie, rabini și sinagogă, tu însuți fiind fiu de rabin". Dar anecdota pe care vreau s-o povestesc s-a petrecut într-o după-amiază de vară umedă și înăbușitoare, prin anul 1972, când a venit să mă vadă, în vizită de curtoazie, noul secretar
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în ebraică și intitulată Despre Afacerea Lillehammer Note din jurnalul unui participant neimplicat". Din abundența de momente tulburătoare trăite în acea perioadă am ales două episoade pe care le descriu în continuare. Razboiul de Yom Kippur m-a surprins la sinagoga din Oslo, unde mă aflam alături de președintele comunității, asezați în primul rând și cu fața spre public. Era ora două și ceva când, deodată, am remarcat un fenomen curios, și anume că participanții la serviciul divin își șoptesc la ureche
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
secunde pe gânduri înainte de a fi priceput știrea: un nou război a izbucnit în miez de zi, declanșat prin surprindere de Egipt și Siria. Știrea a fost difuzată la radio și recepționată de cineva dintre cei veniți cu întârziere la sinagogă. Am plecat imediat acasă și, din acel moment, nu m-am dezlipit de aparatul de radio transoceanic capabil să recepționeze pe unde scurte emisiunile locale ale Kol Israel 2. Odată cu buletinul de știri anunțând începutul războiului, Kol Israel a transmis
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în acest capăt de lume sau dacă trăiesc acolo evrei. Când am sosit la Așgabat, m-am adresat funcționarei de la postul "Inturist" din hotel, zicând că peste trei zile sărbătorim Anul Nou evreiesc și că aș dori să merg la sinagogă cu această ocazie. "Pot să primesc adresa sinagogii?", am întrebat-o. Funcționara mi-a aruncat o privire în care se amestecau nuanțe de groază și ură, dar mi-a promis să caute și să-mi spună. Am așteptat însă în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acolo evrei. Când am sosit la Așgabat, m-am adresat funcționarei de la postul "Inturist" din hotel, zicând că peste trei zile sărbătorim Anul Nou evreiesc și că aș dori să merg la sinagogă cu această ocazie. "Pot să primesc adresa sinagogii?", am întrebat-o. Funcționara mi-a aruncat o privire în care se amestecau nuanțe de groază și ură, dar mi-a promis să caute și să-mi spună. Am așteptat însă în zadar timp de două zile și, de câte ori drumurile
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la ea în birou, dar nici nu apucasem bine să deschid gura, când aceasta, privindu-mă cu un dispreț otrăvit, s-a răstit la mine pe un ton ridicat, zicând: "La Așgabat nu sunt nici biserici, nici moschei și nici sinagogi! Ați înțeles?". "Da", mi-am zis, "am înțeles" și am ieșit tăcut din biroul ei. Era o zi frumoasă de duminică însorită, (parcă putea să fi fost și altfel în orașul unde nu știam dacă plouă vreodată) și, ca să mai
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
intonat și eu, cântând cu el, melodia răspândită în lumea așkenază, refrenul cel mai cunoscut din liturghia zilei de An Nou. Iată cum am marcat sosirea Anului Nou Evreiesc 5738 la capătul lumii, în Așgabat, orașul unde nu exista o sinagogă, dar unde s-a găsit un evreu ieșit parcă de nicăieri să ne însoțească în ajunul acestei zile memorabile. Legături amuzante cu colegi străini Din subsolurile memoriei am cules un mănunchi de episoade instantanee care, în afara celor două momente inițiale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ceva de kilometri la sud de Budapesta. Am ținut neapărat să trec pe ulițele pe unde mergea tata la yeshiva și, dacă nu voi reuși să localizez clădirea unde a funcționat casa de studii, speram să găsesc în schimb măcar sinagoga unde se ruga și, poate, mormintele unchiului-dascăl și ale mătușii, soția lui. Paks este un orășel care reflecta, prin aspectul său fizic și prin animația străzilor într-o zi însorită de toamnă timpurie, o apreciabilă bunăstare a populației, acesta fiind
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
înzestrat până și cu un Birou de informații turistice situat pe strada mare. Însă tânăra funcționară de serviciu din după-amiaza zilei în care am intrat în biroul ei n-a știut să spună nici unde se află sau se aflase sinagoga pe vremea când trăiau evrei în Paks și nici cum se ajunge la cimitirul evreiesc. Dar șefa biroului cu care am luat legatura prin telefon mi-a explicat cum pot ajunge la cele două locuri căutate. În sfârșit, fosta sinagogă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sinagoga pe vremea când trăiau evrei în Paks și nici cum se ajunge la cimitirul evreiesc. Dar șefa biroului cu care am luat legatura prin telefon mi-a explicat cum pot ajunge la cele două locuri căutate. În sfârșit, fosta sinagogă din Paks, situată la un colț de stradă cu strada mare, este astăzi bibliotecă publică. Numai cine cunoaște stilul construcțiilor sinagogale din această parte a lumii își va da seama care a fost destinația originală a clădirii. Interiorul ei a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
evreiască în plină floare, astăzi nu trăiește niciun evreu? Că singurele mărturii ale unei prezențe evreiești în trecut sunt cimitirul și o placă fixată în 1994, la cincizeci de ani de la deportarea evreilor din Ungaria, pe zidul lateral al fostei sinagogi, pomenind cele aproape opt sute de suflete evreiești exterminate în lagărele morții? Nu am fost surprins că nu am găsit vreo urmă directă a prezenței tatălui meu la Paks, dar am reușit, în schimb, să localizez în cimitirul păzit de o
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cunoscut ca "Vaidaber Moshe", după titlul cărții care i-a consacrat reputația de erudit și analist fin și pătrunzător. Nici la Bonyhád, una din marile comunități evreiești din sudul Ungariei până la Shoah, nu mai trăiesc astăzi evrei. Nici măcar unul singur. Sinagoga, o clădire înaltă și impozantă, construită în stilul familiar privirilor evreiești, este astăzi un depozit de mobilă uzată. Singurul vestigiu care trădează trecutul clădirii este geamul rotund, cu maghen-david24 în centru care, în sinagogile din această parte a lumii, se
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
trăiesc astăzi evrei. Nici măcar unul singur. Sinagoga, o clădire înaltă și impozantă, construită în stilul familiar privirilor evreiești, este astăzi un depozit de mobilă uzată. Singurul vestigiu care trădează trecutul clădirii este geamul rotund, cu maghen-david24 în centru care, în sinagogile din această parte a lumii, se află aproape de acoperiș, pe zidul răsăritean al clădirii, deasupra Arcei Sfinte unde se păstrau sulurile Torei. Cine știe în ce împrejurări au fost sfărâmate sticlele geamului, dar steaua lui David veghează în continuare, de la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
hrăniți de o bucătărie populară, până la eliberare. În Beiușul copilăriei mele trăiau cam două sute de familii evreiești. Ele formau o comunitate care întreținea un rabin, doi hahami, un învățător, un melamed 27 și un contabil. Viața comunitară se desfășura, pe lângă sinagoga mare construită în 1894, într-un complex de clădiri care adăpostea sala de rugăciuni pentru zilele lucrătoare (Bet ha-Midraș), o școală primară (de șapte clase de vreo treizeci de elevi în total, instalați într-o singură încăpere și instruiți de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
face că nu există nicio mărturie a trecutului evreiesc de câteva secole la Beiuș? O placă memorială, cât de modestă, aplicată pe zidul unei clădiri construite pe parcela unde s-a înălțat, timp de zeci de ani, o instituție evreiască? Sinagoga Mare (asaltată de o bandă legionară în noaptea Revelionului din 1941) a fost dărâmată în urmă cu câțiva ani, și în locul clădirii impozante unde tata oficia rugăciunile de Mussaf în zi de sărbătoare și rostea predicile sale încântătoare care au
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
încântătoare care au stârnit admirația auditoriului se ridică acum două vile banale și nu există niciun semn care să amintească trecătorului că, pe locul acesta, a bătut timp de un secol ceea ce a fost inima comunității evreiești din oraș. Dezrădăcinarea sinagogii din peisajul local, precum și schimbarea totală la față a casei unde am trăit timp de aproape douăzeci de ani (din aceeași curte cu sinagoga) m-au întristat enorm! Și pe deasupra nu a rămas nicio urmă, nici din celelalte clădiri, unde
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acesta, a bătut timp de un secol ceea ce a fost inima comunității evreiești din oraș. Dezrădăcinarea sinagogii din peisajul local, precum și schimbarea totală la față a casei unde am trăit timp de aproape douăzeci de ani (din aceeași curte cu sinagoga) m-au întristat enorm! Și pe deasupra nu a rămas nicio urmă, nici din celelalte clădiri, unde pe vremuri palpita viața comunitară școala primară, beit hamidraș, baia rituală și sala de festivități a comunității. Astăzi Beiuș, orașul sau dacă vreți orășelul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a schimbat înfățișarea în așa măsură încât, revenind acum, nu am recunoscut locurile unde mă aflam. Când am ajuns pe strada unde am stat odinioară nu am recunoscut casa în care am locuit timp de aproape douăzeci de ani. Bineînțeles, sinagoga nu mai era, iar casa însăși a suferit schimbări. Dar nu numai din acest motiv, ci și fiindcă toată strada și-a schimbat înfățișarea. A dispărut livada jandarmeriei din fața casei noastre, unde când se coceau prunele, albastre, mari, dulci și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu prospețimea recuperată a cartierelor din zona centrală. În drum spre Beiuș am stat două zile la Cluj și apoi am trecut prin Bistrița, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc. Numai la Cluj, sâmbătă, am întâlnit un minyan de evrei la sinagoga de pe strada Horia. Dacă am face suma vârstelor celor prezenți, am obține între șapte și opt sute de ani. Pe peretele de lângă poarta de intrare principală a sinagogii, o placă de marmurăa amintește trecătorilor că din acest oraș cincisprezece mii de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Câmpulung Moldovenesc. Numai la Cluj, sâmbătă, am întâlnit un minyan de evrei la sinagoga de pe strada Horia. Dacă am face suma vârstelor celor prezenți, am obține între șapte și opt sute de ani. Pe peretele de lângă poarta de intrare principală a sinagogii, o placă de marmurăa amintește trecătorilor că din acest oraș cincisprezece mii de evrei au fost deportați de autoritățile fasciste maghiare în lagărele de exterminare. Alte sinagogi nu mai funcționează la Cluj dar nici nu se simte lipsa unui al
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]