8,206 matches
-
acaparatoare. Nu vedeam nimic. Își păstra expresia hotărâtă iar ochii lui larg deschiși, sinceri nu lăsau să se vadă nimic. — O doresc pe Antonia, răspunse Palmer, și numai pe Antonia. Și dă-mi voie să-ți spun cu cea mai sinceră și profundă seriozitate că ceea ce ai văzut astăzi s-a petrecut pentru ultima oară. Mă crezi, Martin? — Dar s-a mai petrecut și până acum, am spus. — Asta nu te privește pe tine. — Dar ar putea să o privească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scrisoare onestă posibilă. Trimite-mi, te rog, un bilet ca să confirmi primirea scrisorii mele. Sper că ești bine. Te sărut, M. Am terminat această misivă, care nu era doar nesatisfăcătoare ci, în multe privințe, și lipsită de onestitate, sub privirile sincere, prietenoase ale domnișoarei Seelhaft care, așezată la biroul ei, la celălalt capăt al camerei, copia o listă de prețuri. Mytten plecase să se întâlnească cu un client de rang înalt și cam iubitor de băutură; și se lăsase convins, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pune lucrurile în ordine, așa cum ar fi trebuit să fie de la început, dacă eu aș fi avut mai mult curaj. Și dacă o să fim buni și cuminți, totul o să fie mai bine, mult mai bine, acum că suntem cu adevărat sinceri. Antonia vorbea cu glas moale și în tot acest timp îmi mângâia obrazul, ca și cum mi-ar fi aplicat o pomadă fermecată. I-am dat mâna la o parte și mi-am șters obrazul. — Oricum, e minunat că nu va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iar eu adoptasem un ton frivol și plictisit, ajunsesem la concluzia să împărțim în mod egal între noi planșele de Audubon. Antonia se dovedea a fi plină de o energie debordantă iar compania ei mă obosea îngrozitor. În efortul ei sincer de a păstra pentru ea acele planșe care-mi plăceau cel mai puțin, le luase pe acelea care i se păruseră cele mai neinteresante și care erau de fapt, exact acelea care-mi plăceau cel mai mult: caprimulgul, furtunarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am schițat doar un gest stângaci. Dar a Înțeles ce vreau să spun, nu? Deși mi-era cam jenă de cât de prostesc mă comport, stând ca pe ace, cuprins de palpitații, trebuie să admit că eram doar pe jumătate sincer. Drept să spun, mă bucuram că ziua de vineri Începe să semene cu ce era mai demult: bătăile agitate ale inimii, mâini fierbinți, gândurile pline de dorințe care se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
folosesc numele prietenului meu? Era doar pentru că auzisem În copilărie că spionii Își construiau biografii - „legende“ - apropiate de adevărata lor viață, doar pentru că reduceau riscurile de a comite greșeli fatale? — Dar pe tine? — Dora, răspunse, fixându-mă cu ochi tulburi. Sinceră să fiu, mă gândeam că l-ai inventat. Mulți oaspeți de-ai mei procedează așa. Nu Înțeleg de ce. Nu e ca și când aș dori să-i cunosc, serios. Foarte bine că-ți folosești numele adevărat. Nu suport oamenii care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătarii de la tavernă... Zâmbind - trist, mi se păru - Dora luă scrumiera pe care i-am Întins-o. — Treptat mi-am dat seama că goliciunea Îi șoca pe adulți. Poate că reacția lor mă făcea să mă simt mai puternică. Dar, sinceră să fiu, cred că gestul meu avea de-a face mai degrabă cu nevoia de a mă simți apreciată. Pentru ce, e greu de spus. Poate că Froehlich ar găsi un răspuns potrivit. În orice caz, era de-ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
domnule. Azi n-am timp de integrame! Luând-o precaut pe coridor, am verificat cum arăt. Asta chiar era minunat. Peste câteva minute vom fi iar acolo unde ne-am cunoscut - În camera 202! Fără greșeli, fără neînțelegeri, doar dorința sinceră și disimularea Încântătoare. Dar când am bătut, cu convingere și nerăbdător, la ușă, nu-mi deschise nimeni. Am Încercat din nou. Nu, nimic. Am Încercat iar. Iar nimic. În ciuda intuițiilor, se pare că mă Înșelasem. La dracu’. La dracu’. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-o să te bagi în pat. N-o să-ți dau voie să ieși pe arșița asta și să-mi alergi ca hăbăucul cu gâtul ăsta răcit, nu, nu. Trebuie să-ți iau temperatura. Nu-mi place deloc gâjâitul ăsta. Foarte sinceră să fiu, mă simt depășită de evenimente, că te-ai fâțâit toată ziua pe-afară cu gâtul ăsta roșu și nu i-ai spus o vorbuliță maică-tii. De ce mi-ai ascuns treaba asta? Poliomielita, Alex, habar n-are cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe urmă i-ai dat pilulele mele! — Și ia zi, asta ce vrea să-nsemne? Ce vrei să insinuezi? Știi, una din chestiile care nu prea te caracterizează, Maimuțo, e talentul de-a fi rațională. Ai talentul de-a fi sinceră, da - însă rațională, ioc! — Atunci, lasă-mă-n pace! Ai căpătat ce-ai vrut! Pleacă! — Poate că asta am să și fac! Pentru tine, oricum nu-s decât o altă aia! Te caci atâta pe tine cu vorbele tale mărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o valvă. Fața ei, sinceră și nostimă, modul ei de-a fi, Îndrăzneț și trist, Îi dăinuiră pentru o clipă În minte. — Să vă aduceți aminte de mine! strigă el În urma ei. O să ne vedem din nou Într-o lună sau două. Dar știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zise, ignorând Întrebarea mea. Sigur, am spus. Puteam să o Întreb de Alixe atunci. —Unde? — Hai să stabilim dimineață. Pot să te sun la 11? În dimineața următoare, Lauren m-a sunat la atelier exact la ora 11. Ca să fiu sinceră, punctualitatea ei mi s-a părut surprinzătoare și oarecum Încurajatoare. Poate că, până la urmă, Lauren nu era chiar atât de teribilă cum pretindea. —Dumnezeule, nu am Întârziat, nu? zise ea când am ridicat receptorul. —Nu. Este chiar cu un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să se mărite cu amărâtul ăla. — Ea nu vrea decât o Întâlnire fierbinte, am zis. Hunter habar nu avea ce spunea. În mod sigur oricine preferă să fie căsătorit decât divorțat, ripostă el. — Ești soțul perfect, zisei. Încerca În mod sincer să fie drăguț. — Nu, un sunt. Tu ești soția perfectă. Ei, poate că, până la urmă, eram totuși cuplul Eternity. A doua zi dimineața, s-a dovedit că Marci Klugerson nu se dăduse la fund deloc. Dormise cât cuprinde În timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care mi-au Împărtășit secretele lor și care au cooperat la realizarea acestei cărți, cu un deosebit simț al umorului. Toate cele care m-ați ajutat - iar voi știți cine sunteți -, anonimitatea voastră va rămâne intactă, iar mulțumirile mele sunt sincere. Doresc, de asemenea, să mulțumesc editorului meu din New York, Jonathan Burnham, pentru lectura sa atentă, rând cu rând, fără de care cartea nu ar fi fost la fel de lizibilă. Lui Juliet Annan de la Penguin U.K., multe mulțumiri. Agentului meu, Eric Simonoff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu s-ar putea să mă pripesc din nou, nu? La naiba cu tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest spre fotoliul de lîngă masă, un fotoliu foarte comod, făcut în întregime de el, cu schelet metalic, rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări ale paharului băut. Vine lîngă fotoliu, se lasă pe călcîie și sărută mîna stîngă a femeii, într-un gest sincer, cuceritor: Te rog să-mi ierți comportarea necuviincioasă! Niciodată nu mi-am dorit să mă port urît, să te supăr..., dimpotrivă! Ca un mare pontif, așezat în strană, Maria și-a lăsat mîna stîngă să-i fie sărutată, acoperindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît o dragoste incertă, umbrită de suspiciunea parvenirii rapide sînt totuși fiica lui Săteanu, am și handicapul unei situații materiale... ochioase -, mai bine o prietenie sinceră. Îți mulțumesc pentru telefon! arată spre sacoșa din mîna lui Mihai. Nu știu cum să-ți spun..., dar ce mai contează după toate cîte ți-am spus?!, uneori îmi doream s-o poți cuceri pe mama... La gîndul că, totuși, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se convingă și ea de cele spuse. Știu surîde Mihai, înfiorat de gîndul trist că iar vînează himere. Noi am început ca prieteni și n-o vom sfîrși altfel. Dar mi-a fost dor de tine precizează el -; ești sinceră, iubești teatrul, știi să fii o parteneră ideală în munca artistică; ți-am dorit de multe ori prezența, chiar aseară, la vizionare; prezența și opinia conchide Mihai, sărutînd locul dezgolit. Aura murmură ceva aducînd a rămas bun și se grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
parvenire rapidă. Cred că eu, ca bărbat, dincolo de caracterizarea vulgară că tot ce zboară se mănîncă întrunesc una din condițiile aristotelice necesare eroului tragic: consecvent în inconsecvență. Dar e vorba de inconsecvență? Pentru fiecare din aceste femei am nutrit intenții sincere, născute din speranța întîlnirii pe niște coordonate superioare, nu neapărat pe suprafața patului, sau nu numai pe aceasta. Am deja 28 de ani și nu trebuie să las să ajung la 46, ca nea Toader, pentru a descoperi vidul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o săruți"... Ia în palme mîna Mariei cu delicatețea pe care a deprins-o cu ani în urmă și o sărută "așa cum numai femeilor care ți s-au oferit trebuie s-o faci, să fie gestul modest de omagiu sincer adus clipelor cînd a știut să-și dea întîlnire cu tine pe firul aceleiași dorințe..." Te rog!... tremură Maria ca scuturată de friguri, trăgîndu-și cu părere de rău mîna. Pleacă!... "La mănăstire, du-te; dar repede. Drum bun", că femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură de păr de culoarea ghimbirului îi încadra figura ca un inel saturnian. Se uitase la mine cu o privire sinceră și îndatoritoare, apoi continuase. Trenul s-a oprit doar ca să ia apă - plecați imediat ce reușim să facem abur. Înainte să apuc să-mi dau seama despre ce vorbea, o mână mă trase de poala hainei. — Hai, stai jos! Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
insecte afrodisiace în cana de Gold Blend a lui Dave 2... Fusese cât se poate de ușor. Pentru început, discuția s-a purtat strict pe marginea sentimentelor. Dave 2 nici nu-și închipuise vreodată că ar putea fi atât de sinceră și deschisă. Ce bine era dacă ar fi fost așa mai demult! Câtă plăcere le-ar fi oferit Geenei și lui Dave 2! Iat-o hohotind încet despre frustrările și răceala din mariajul ei cu Dan. Dave 2 nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Uitându-se la fețișoara dolofană, cu obrăjori rotunzi și nări în formă de O, Naomi se gândi deodată că are în față un homuncul micuț și inteligent, o prezență extraterestră. Fetița, în schimb, o privea pe Naomi cu o mirare sinceră și candidă. Era la vârsta aceea (cam paisprezece luni) când orice dimineață este, în primul rând, un triumf datorat Departamentului Continuitate. Bebelușul era siderat să vadă obiecte similare, în culori similare, care ocupau aceleași locuri pe care le ocupaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]