6,584 matches
-
Ascuns de noaptea fără de stele, Cambrat pe sufletu-mi fad... Ador ritmul din streșini, Numărând clipele arbitrar... Și calmul din gânduri hoinare, Criptat în lumini de felinar. Ador șoaptele frunzelor Când ploaia le sărută pasional... Ador răcoarea nopților, Compun adiacentul singular... Blue Mireille, 05.06.2014 Referință Bibliografică: Ador / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ADOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360952_a_362281]
-
în Cartea Albă a Securității, vol. II, p. 172, în care Patriarhul își exprima credința că comunismul nu va dura mai mult de 50 de ani. Numai pe acest document s-ar putea interpreta că aceasta a fost o răbufnire singulară a „patriarhului roșu”. Iată câteva documente care arată conștiința ierarhilor ortodocși în fața situației care se aflau și atitudinea patriarhului Justinian în fața încercărilor puterii comuniste de a modifica statu-quo-ul și de a impune Bisericii noi cedări. Un exemplu deosebit este dat
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor interioare, dobândește conotații singulare. Complexele structuri axiologice sunt mediate prin cele estetice și, e cazul, cei în drept să descopere, prin actul critic, recunoașterea valorii! „Poeți, credeți-mă, el este totul:/ Pare un demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică la Gellu Naum). Evanghelia Cerului - Zodii de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor interioare, dobândește conotații singulare. Complexele structuri axiologice sunt mediate prin cele estetice și, e cazul, cei în drept să descopere, prin actul critic, recunoașterea valorii! „Poeți, credeți-mă, el este totul:/ Pare un demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Saramago, în timp ce ultimul (dar, cronologic, anterior) a fost botezat, prin contrast, retrospectiv. Să fie vorba de o preluare (omagială), motivată de fascinație, de o „coincidență” apăsată de intenții comune sau de o simplă criză de imaginație? Răspunsul nu este nici singular și nici limpede. Reflectând mai stăruitor, am înțeles că eseul este, la Niram, însăși structura creatoare a operei. Și asta pentru că artistul insistă asupra lui atât denominativ cât și procesual ― e „atelierul” imaginarului său, dacă mă pot exprima așa. Culturalicește
ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364233_a_365562]
-
lor la rezolvarea problemelor ce țin de teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale. Una din problemele faimoase ale teoriei calitative este Problema Centrului și Focarului, formulată de Henri Poincaré. Ea constă în determinarea invarianților care deosebesc centrul (traiectoriile, ce înconjoară punctul singular din originea de coordonate, sunt închise) de focar (traiectoriile, ce înconjoară același punct singular, sunt în formă de spirală) a sistemelor de ecuații diferențiale polinomiale cu omogenități neliniare. Teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale a fost creată de Poincaré în anii
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
problemele faimoase ale teoriei calitative este Problema Centrului și Focarului, formulată de Henri Poincaré. Ea constă în determinarea invarianților care deosebesc centrul (traiectoriile, ce înconjoară punctul singular din originea de coordonate, sunt închise) de focar (traiectoriile, ce înconjoară același punct singular, sunt în formă de spirală) a sistemelor de ecuații diferențiale polinomiale cu omogenități neliniare. Teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale a fost creată de Poincaré în anii 1880-1882. Savantul a arătat că și în cazul când ecuația diferențială nu se rezolvă
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
ecuațiilor diferențiale a fost creată de Poincaré în anii 1880-1882. Savantul a arătat că și în cazul când ecuația diferențială nu se rezolvă explicit, se poate de determinat caracterul comportării soluțiilor (curbelor integrale) și a propus o clasificare a punctelor singulare ale soluțiilor: șa, focar, centru, nod. Dar problema deosebirii acestora, fără cunoașterea explicită a soluțiilor s-a dovedit a fi foarte complicată. Amintindu-și de acele vremuri, prof. Mihail Popa a mărturisit: „N-am crezut niciodată că mă voi ocupa
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
sec. XIII și în Bosnia. Acestea s-au menținut și după cucerirea lor de către regatul maghiar, fiind similare, ca și Banatul de Severin, mărcilor militare de graniță de tip carolingian 9. Înființarea Banatului de Severin nu constituia însă o inițiativă singulară, ci se încadra într-o politică și strategie mai largă, pentru că ulterior regatul maghiar a mai înființat Banatul de Macva (1254), Banatul de Cucevo și Branicevo (1272), Banatul de Vidin (1365-1369) 10. Aceste formațiuni politico-militare și administrative aveau o deosebită
BANATUL DE SEVERIN ÎNAINTE DE POSADA de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368312_a_369641]
-
gândi eventual la o subîmpărțire a versurilor, strofele căpătând astfel formă de catrene. Cel care cântă imnul de slavă se adresează îngerilor în mod direct la persoana a doua plural, iar lui Dumnezeu în mod indirect, la persoana a treia singular, El fiind slăvit. După aceste patru strofe urmează încă una, suplimentară, în care lipsește versificația prin rimă. Cele două versuri sunt fraze din cartea biblică Tehilym (Psalmii), primul din Psalmul 91, iar cel de al doilea din Psalmul 121. Fără
ŞALOM ALEIKHEM de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368418_a_369747]
-
Editura SemnE, 2014, glasul său tunător, îndeamnă la trezire, la acțiune, la luptă, la scuturarea de prejudecățile veacului, la căutarea adevărului și a dreptății sociale. Pare că nimic și nimeni nu-l poate opri să-și declame nemulțumirile. Un destin singular, scufundat într-un destin colectiv. Imaginea acestui poet nonconformist este dublă, ca într-o oglindă cu două fețe, aceea a unui om drept, corect, demn, care caută adevărul, demască minciuna și corupția și luptă împotriva lor și imaginea unui autor
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
admirat gândirea fără pravili/ Ce-nfruntă secolul dezlănțuit”. (De admirat). În viziunea lui Virgil Ciucă, lumea este iadul, care „se hrănește cu toteme”, condusă de „imbecilii generali” și de șarlatani care „Au vândut brazde de ogor”, pe câtă vreme „Destinele nu sfârșesc singulare,/ Căci au ecou în hău de frământări/ Cât soarele pe ceruri mai răsare/ Ne amăgim cu false dezmierdări.” (N-am să rechem). Gândurile sunt „cu blesteme” și „Greu vor străjui oftatul/ Adunate-n anateme/ Ne hrănesc apostolatul” (De-ai să
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
care te introduce în ceea ce am numi universul sufletului uman, îți dai seama că te găsești în fața unui scriitor din categoria filozofilor, venind din stirpea lui Dostoievski. Romanul d-lui Berthod Aberman, Deziluzii”, căci un roman este, e o carte singulară în literatura română. Spunem literatura română pentru că dl Aberman și-a scris cărțile în graiul românesc pe care l-a asimilat de cum a deschis ochii, ca și celălalt mare scriitor evreu-român din perioada interbelică Max Blecher, cu care se aseamănă
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
de mir așa încât șase dintre ei sunt astăzi ierarhi de vază și membri marcanți ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar alții sunt stareți vestiți sau preoți parohi renumiți - realizări pentru care Părintele Nicodim Dimulescu este o persoană cam singulară și unică în zilele noastre, motiv pentru care a ajuns să fie foarte apreciat și prețuit de către mulți dintre cunoscuții săi dar și invidiat de către unii care, probabil, sunt stăpâniți de vreun complex!... Mă mai gândesc, în aceste momente, la
UN GAND LA O DEOSEBITA ANIVERSARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367385_a_368714]
-
prin care Biserica dăruiește creația lui Dumnezeu în semn de recunoștință și mulțumire, dar și Taina prin care Iisus Hristos sfințește Biserica și creația în Duhul Sfânt, după bunăvoința Tatălui. De aceea, cartea Părintelui Gheorghe Ispas caută să depășească tendințele singulare din domeniul liturgic, scoțând în evidență caracterul sintetic al Liturghiei ortodoxe, care ne înfățișează pe Iisus Hristos în Sfânta Treime, îmbrățișând Biserica și creația prin Sfânta Euharistie, în puterea Duhului Sfânt, pentru a le călăuzi către cerul și pământul nou
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
o floare” organizată de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Elevii Colegiului Național „Teodor Neș” din Salonta și membrii Asociației „Neamunit” au îngrijit mormintele eroilor și au rescris însemnele de căpătâi. Organizatorii și-au exprimat încrederea că gestul lor nu rămâne singular și va atrage și alte manifestări similare de exprimare a respectului pe care noi toți îl datorăm ostașilor români care au căzut în războaie pentru apărarea României. Prin îndemnul versurilor patrotice: „Presărați pe-a lor morminte, ale laurilor foi/ Spre
CINSTE ȘI ONOARE EROILOR NEAMULUI ROMÂNESC de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367631_a_368960]
-
i” propriu-zis, un „i” vocalic: „codri”, „maiștri”, „miniștri”, „monștri”, „scafandri”. Normele ortografice s-au stabilit, între altele, și după principii morfologice. N-ar strica să se știe că orice substantiv masculin (evident, dacă nu avem de-a face cu vreun singulare tantum, cum ar fi - pentru cine nu mai știe - „aur”, „lapte”, „orez”, „sânge”) primește, grafic, la plural, un „i” (din punct de vedere fonetic, „i” scris este vocalic, semivocalic sau marcă a unei consoane palatalizate). Dacă, în plus, e determinat
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
rămâne, totuși, o figură de autoritate. El e o autoritate în știință și împărțirea „euharistică” a acestei științe vii și astăzi nu a fost egalată. La peste 300 de ani de la emiterea lor, receptăm încă apelurile-puncte de interes ale savantului singular care, trăind cea mai mare parte a vieții în afara granițelor țării lui, a fost, pentru români, deosebit de moldoveni, iar, printre cei alături de care de fapt a trăit - un străin, un altul decât ei, un „felurit”, dar nu invadatorul, ci oaspetele
ALTUL CANTEMIR de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367127_a_368456]
-
asta sărăcită și compromisă nu se întâmplă niciodată. Ducem cu noi, până departe și pentru totdeauna, limba care, uitată de tot de-ar ajunge, tot maternă rămâne, ducem amintiri, ducem un fel de a fi și o mentalitate, o fizionomie singulară strânsă din chipurile părinților, bunicilor, străbunicilor, ducem un nume, ducem o capacitate de muncă, de gândire, de iubire. Și dăm, din ele, și altora. Lăsăm urmă. Lăsăm un spațiu mai bogat. Se știe, în general, că „diaspora” înseamnă „împrăștiere”; mai
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367134_a_368463]
-
afereză (Miresmează-n nori grădine; [...] plinind cea soarte; Aripi tinse; Coperișul de argint; Podobește-a lui cunună; ochi păienjeniți; Rusalim), apocopă (străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat - singular de restrânsă circulație (margină; genună; soarte; neauă; steauă), plural tămâiat de vechime (fîntîne; dumbrave; grădine; misteruri; stînce; văi adînce). Proteza (soluție expresivă tot De din alt timp venind [...]) este mai puțin exploatată de poet, dar nu inexistentă (aridică
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
-n nori grădine; [...] plinind cea soarte; Aripi tinse; Coperișul de argint; Podobește-a lui cunună; ochi păienjeniți; Rusalim), apocopă (străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat - singular de restrânsă circulație (margină; genună; soarte; neauă; steauă), plural tămâiat de vechime (fîntîne; dumbrave; grădine; misteruri; stînce; văi adînce). Proteza (soluție expresivă tot De din alt timp venind [...]) este mai puțin exploatată de poet, dar nu inexistentă (aridică; alăută). Ignorarea
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
prin el și caută a se revelă în formule foarte diferite,căci sunt parțiale,unde însă se traduce o matrice cu neputința de comunicat integral printr-un singur "instrument". - ,Poeta, prozatoare jurnalistă, cu o impresionantă activitate diversificata ; autoarea unui timp singular de tablete literare, la limita suprarealismului și a poemului în proza,, „Creația Melaniei Cuc impresionează prin diversitate, exuberanta în a se exprima și încredere în steua ei.Această stitudine este neobișnuită la scriitorul român recent, care își traduce spaimă de
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
privire venită de ,,sus,,. Nimic din toate acestea în alcătuirea inactuala a Melaniei Cuc, unde ceea ce creează, într-un fel rapsodic, se aseamănă cu încrederea absența, fără nici o clătinare, ce ne impresionează. Scriitoarea scrie cum respiră. Este autoarea unui tip singular de tablete”.- (Artur Silveștri ,din volumul Mărturisire de credință literară, Editura Carpatia PRESS, 2006) Irina Petras Poete de azi.Crochiuri Melania Cuc (m.1946) nu mai scrie poezie . Proza a câștigat-o definitv.,, Aici mă simt cel mai confortabil, ca
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
privire venită de ,,sus,,. Nimic din toate acestea în alcătuirea inactuala a Melaniei Cuc, unde ceea ce creează, într-un fel rapsodic, se aseamănă cu încrederea absența, fără nici o clătinare, ce ne impresionează. Scriitoarea scrie cum respiră. Este autoarea unui tip singular de tablete”.- (Artur Silveștri ,din volumul Mărturisire de credință literară, și preluat în Răsunetul, Bistrița) - ,,Tablete nu pot scrie decât cei care au în ei talentul de a mânui cuvântul și Melania Cuc are acest talent” ( Constantin Cubleșan, la lansarea
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]