2,658 matches
-
-uri, dintr-o curticică, de pe stânga, într-o fâșie de lumină, s-a strecurat pe poartă un iepure mare, alb. Alb, complet. Griș cu lapte. Vreau să zic, că a deschis ditamai poarta de fier, cu laba și a pășit singuratic și liniștit, pe trotuar. Acolo s-a și oprit, de-al dracului, ca să se uite la mine! Hm! Palpitant... Asta e una dintre cimiliturile tale? Nici pomeneală! Te-nțeleg, îmi dau seama cum sună, dar ascultă-mă! Era o lună
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scâncească. Sau să moară. În schimb, aude mantra, rostită neobișnuit de pătrunzător și, preț de o clipă nesfârșit de lungă, curtea enormă a țintirimului, cu porțile, cu aleile și cu parcelele sale, cu bisericuța-capelă, cu gropnițele, cu sepulcrele, cu monumentele singuratice, cu movilele, copacii, crucile și mausoleurile, este nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
putea găsi. Dormitorul principal va avea cele mai bune medicamente. Sigur, Manus era detectiv, dacă prin asta înțelegi să-ți fâțâi curul printre boscheții din Washington Park purtând slipi mai mici cu un număr în speranța că vreun maniac sexual singuratic își va scoate pula la iveală - dacă asta-i muncă de detectiv, atunci, sigur, Manus era detectiv. Pentru că frumusețea e putere, așa cum banii sunt putere, așa cum o armă încărcată e putere. Iar Manus, cu înfățișarea lui frumușică, maxilarul pătrățos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
remake al Cenușăresei, numai că păsărelele și animăluțele, în loc să-i facă o rochie, îi fac o operație estetică. Muscarii îi fac lifting facial. Veverițele îi fac implanturi cu silicon. Șerpii, liposucție. În plus, Cenușăreasa începe prin a fi un băiețel singuratic. La câtă atenție i s-a acordat, i-am zis lui Evie, pun pariu că fratele meu a pus el însuși tubul ăla de fixativ în foc. Capitolul 25 Sari la o dată, nicăieri în mod special, doar eu și Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Peste jarul Încă mocnind fumegau niște crengi, iar În aer plutea un miros de cenușă. Probabil niște imigranți fără casă. Vagabonzi, clandestini. Mulți se temeau de ei, dar Zero hotărâse cu gentilețe să-i recunoască În acele fantasme dezrădăcinate și singuratice pe frații săi. Odată, unul Îl jefuise, dar el nu-l denunțase, nu-și lăsa Înfrânte atât de ușor propriile convingeri. Sus, pe Ponte Garibaldi, trecu un automobil, farurile fulgerau printre zăbrelele parapetelor. Pe malul stâng al Tibrului erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-o zi, probabil, aveau să-l Împuște. Aris, cu părul violet, strâns În codițe aspre, un predicator al unei religii necunoscute. Aris, găurit de cârlige de pește, inele și lanțuri de metal, de nerecunoscut și, de altfel, necunoscut - hotărât, singuratic și sălbatic, mirosind a iarbă și a câine, a pământ și a Încăpățânată puritate. Dar străinul acesta e totuși băiatul meu, singurul meu băiat. — E pentru câinii tăi? Îl Întrebă, prefăcându-se că nu știe că era vorba de Battello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să mă prefac că mă uit în agendă. Dar m-am gândit mai bine și mi-am dat seama că n-aș fi vrut să risc ca ea să arunce un ochi în deșertul de pagini albe al săptămânilor mele singuratice. — E bine, am zis. O să vine și Sue? mi-a scăpat înainte să mă mai pot opri. Dar n-a părut să-și dea seama. — Nu, a zis ea. Nu poate. Se duce cu Ted la Abergavenny. — O, înțeleg. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mâinile - „avangardistă“. Dar cred că o să fii de acord că eu am făcut un efort considerabil ca să-ți ascult punctul de vedere. Nu-i așa? Poți să nu recunoști asta? M-am uitat pe geam spre grădina directorului. O rândunică singuratică ciugulea cu speranță în pojghița de gheață care acoperea bazinul păsărelelor. — Cred că amândoi am încercat să fim civilizați unul cu altul, am zis. — Da, și totuși nu ne putem înțelege, nu? Nu suntem obligați să fim prieteni. Pabblem și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vreo ușă de closet fără să o deschid cu un șut, ca să-l surprind pe veteranul ascuns acolo gata să facă o farsă sau ca să-l anunț pe nefericitul ostaș cu pieptul ca oțelul, prins Într-un act de pasiune singuratică, că are musafiri ori pur și simplu ca să gonesc șobolanii. Dar mă tem că toate astea nu Înseamnă nimic În fața acestei situații noi: probabil că n-o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spaima ce-o naște lumii, existența lor putrefactă. N-ai dreptul să cedezi: dacă cumva ai făcut-o, într-un fel sau altul - numai tu știi - leapădă-te și întoarce-te imediat la imperiul purității, cum eram pe banca noastră singuratică din grădina publică, aici la aproape patru sute de metri de casa asta în care te afli acum. Întoarce-te repede, cât se mai poate, cât încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la restaurantul din Grădina publică aflat în apropierea malului înalt ce domina fluviul ce curgea în vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep sub pavilion egiptean - înainte de război era o nebunie, acum luminat în înserarea crescândă de câteva becuri singuratice. Toți cinci ne aflam la o masă dreptunghiulară (rezultat a două mese pătrate puse una în prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a serii, ei erau îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i tremura pe buze, apoi aprinserăm lumânări și îngroparăm proaspete petunii în mici glastre cu pământ. Pe cruce își încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei, se obișnuise cu vizitele mele singuratice, neștiute de nimeni, și cu micile buchete de trandafiri sau garoafe, ori alte flori pe care le găseam, nu le cunoșteam, știa că nu mă pricepeam la flori și de asta cred că zâmbea. „Nu, nu de asta, corectă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care Împrejmuiește Muzeul Satului, apoi am urcat pe Terasa Aviatorilor, de unde aveam o perspectivă mai largă; iar după ce ne am oprit cîteva minute Într-un loc de joacă pentru copii, am coborît Înapoi către malul apei. Nu Întîlneam decît pensionari singuratici, unii dintre ei Își scoseseră cățeii la plimbare, sau dădace Împingîndu-și landourile cu un soi de gravitate solemnă și totodată suspicioasă. După cum mergeau lucrurile, aș fi putut paria că, oricît ne-am fi Învîrtit pe acolo, rezultatul căutării noastre ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume nu și-l amintea nimeni, căci se prăvălise și putrezise chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui bunicu-său. După aia se luau la bătaie cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a praf, iar hârțoagele de prin dulapuri răspândeau iz de mucegai. Secretarul, despre care se știa că era omul celor care nu-l aleseseră, Îl lăsa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul de ușor de dus cu vorba și-i era rușine să-i refuze. Mai târziu avea să pună păcălitul lucrurile cap la cap și să-și dea seama că Băjenarii se Înrudeau cu paznicul de vânătoare de atunci, un om singuratic, care purta drept nume mare un nume de femeie, ceea ce Îi făcuse pe vânătorii ce-l ocoleau ca pe talpa iadului să-l poreclească Ion Femeie, ca să-i tăvălească prin tină răutatea pe care o dovedea cu cei ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se arată mulțumit de viață. Oribilu e șomer, că n-a fost În stare să ungă pe cine trebuia din conducerea Întreprinderii de avioane când s-au făcut concedieri. Nu are destui bani pentru băutură și a devenit cam singuratic, asta și din pricina nevestei, care e o scorpie fără pereche și-i scoate Întruna ochii că e un Întreținut. Are un copil pe care Îl plimbă toată ziua prin parc. Gicăpuțămică e Încă holtei și, de câte ori ne vedem, Îi aducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și lasă pașnic să circule în fața tramvaiului un camion cu lăzi, fără să semnalizeze măcar. Am ajuns în centru. Cocleala smoalei îți pătrunde în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung în Cișmigiu și cotesc pe o alee singuratică, acolo unde un baldachin împletit din frunze cedează locul unei liziere dese de castani. Pe un bolovan, un student exilat de urgia proprietăresei purică citatele dintr-un curs de drept roman și privește apoi cerul, ca și cum ar aștepta o confirmare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este mai ușor și pentru că știm sau intuim cu toții regula fundamentală din genetica socială conform căreia ,,indivizii egoiști îi înving pe indivizii altruiști..."332. În același timp ,,eu"-l ne satisface în mod natural dorința de afirmare ca un alergător singuratic, în care laurii și laudele i se cuvin numai lui. Din acest motiv omul pare a fi rău de la natură și în mod iremediabil. Capitalismul este singura lume care repară acest rău prin punerea sa la treabă în beneficiul individului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
puternice și potențial violente, insă neorganizate, de asceți rătăcitori, care fuseseră condamnate de Sinodul de la Gangra, pentru comportamentul lor antisocial{\cîte 44}. În jurul Sfanțului Vasile cel Mare și a fraților veniți cu el în Pont încetul cu încetul sau adunat singuraticii din apropiere și astfel s-a format o mănăstire mare, având toate de obște și supunându-se unui singure călăuze duhovnicești, care insufla deplină încredere, le împintenea râvna spre virtute și pe toți îi aducea la supunere. Rânduielile vieții obștești
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
tipologia și reflecția morală și, totodată, aplecarea spre satiră. Dar cu trei ani mai devreme el încă se mai afla sub zodie romantică, de vreme ce traducea în placheta Plăcerea sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
că fără orgoliul eșecului viața ar fi aproape insuportabilă. Iată cheia înțelepciunii, pentru cei care nu sunt înțelepți. Cu toată sinceritatea, cred că nu există înfrângere mai gravă decât succesul, acceptarea, consimțământul, aplauzele, de la oricine ar veni, chiar și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decât aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decât pe un piedestal” (III, 100). Îi preferă, oricum, pe cei care au învins nevoia de glorie. În schimb, un prieten, Eugen Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ce spune: „I-am scris lui Arșavir că fără orgoliul eșecului viața ar fi aproape insuportabilă. ș...ț Cu toată sinceritatea, cred că nu există înfrângere mai gravă decât succesul, acceptarea, consimțământul, aplauzele, de la oricine ar veni, chiar și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decât aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decât pe un piedestal” (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amâna măcar păcatele
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scite cu explicația ARMOZO SKITO (armata scită), cei doi comandanți, Zurasie și Rosyano sunt prezentați față în față cu explicația ZURASEO LO X ROSIANO SKITO (Zuraseo la hiliarhul Rosiano al sciților), în partea din dreapta este prezentată armata geților, iar călărețul singuratic din mijlocul plăcii este, îndemânaticul Mongo Eacino care l-a impresionat pe Rosyano ca să accepte să vină în ajutorul lui Zuraseo. Din păcate nu este dat numele cetății sciților unde domnea Rosyano, aceasta ar putea fi Polta Dava. Evenimentele au
Originea antica a numelui Moldovei (Din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83667_a_84992]
-
cinci ani un învățător pe nume Love i-a refuzat înscrierea la școala unde tatăl său fusese dascăl. Se pare că motivul respingerii a fost extrema lipsă de inteligență, deși acasă el era mai degrabă un "omuleț grav", "taciturn", ciudat, singuratic și melancolic (Russell 1908: 16-17). Un manuscris muzical vechi franțuzesc pare să fi schimbat această stare de fapte: mama sa a povestit cum Chatterton s-a atașat foarte tare de acest manuscris, mai ales de majusculele tipărite în stil iluminat
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]