2,599 matches
-
răutățile colegilor ei. Mereu Dariana a încercat să își găsească prieteni pentru a mulțumi așteptările familiei sale care catalogau pe oamenii singuratici, ciudați. Adesea familia ei îl dădeau ca exemplu negativ pe Vasile Spăriosu, un bărbat de patruzeci de ani, singuratic, care de dimineața până seara avea grijă de animale și muncea pământul. - Dacă nu te joci cu cei de vârsta ta, când o să crești te va marginaliza toată lumea, ca pe Vasile Spăriosu ce nu s-a mai însurat nici la
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
de cântecul vrăbiuțelor minute bune. Se priveau în ochi și alunecau pe sub podul fantastic al arborilor. - Ești fermecătoare! - Probabil frumusețea naturii a contribuit la farmecul ce mi-l găsești acum. - Fără tine întreaga natură era posomorâtă. Era asemeni unui om singuratic căruia nu-i trece nimeni pragul. - Eu sunt o singuratică. - Singurătatea ta a făcut natura să te îndrăgească atât de mult și să-ți ofere o clipă din farmecul ei. Ai fascinat-o și a încercat să-ți înțeleagă misterul
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
am vărsat lacrimi când am scris/ Și am udat scrisul cu plânsul meu”, respiră alături de Eminescu, cel ce mai avea “un singur dor”. De altfel, un singur dor îl măcina și pe poetul roman Ovidius. Acesta, „poposit aici pe țărmuri singuratice”, nealinat în urma despărțirii de casă, de prieteni și de iubita sa, și-a scris “Tristele” suspinând după înțelegere și părtășie spirituală. Muzele, către care surghiunitul își înălța cântul, l-au auzit și i-au împlinit rugăciunea. “În toată lumea, nu poate
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
Și pleacă, de foame să nu moară Din statul lor. Dar oare este stat? Femei în Occident plecate, Copile-n bordele la Sud. De nimeni nu sunt protejate, ACEI pe care ii votăm n-aud... Rămân femei fără bărbați, Bărbații singuratici, doar cu boala, Si toti de-o grijă-s frământați, Să nu vândă “domnia” ȚARĂ!... Durere de pământ Îmi simt inima rănită Și mă doare plaga gliei, C-a rămas sireaca părăsita Și de cantul ciocârliei. Citește mai mult ...Iar
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
hat...Și pleacă, de foame să nu moarăDin statul lor. Dar oare este stat?Femei în Occident plecate,Copile-n bordele la Sud. De nimeni nu sunt protejate,ACEI pe care ii votăm n-aud...Rămân femei fără bărbați,Bărbații singuratici, doar cu boala,Si toti de-o grijă-s frământați,Să nu vândă “domnia” ȚARĂ!...Durere de pământîmi simt inima rănităși mă doare plaga gliei,C-a rămas sireaca părăsităși de cantul ciocârliei.... XIII. SPUNE ȘI TU ADEVĂRUL DE OVIDIU
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
care e anormal la vârsta mea... Nu vreau eu să mă gândesc la viitor, dar atunci apare în mine, pretimpuriu, trecutul, ca un mare semn de întrebare, pe care eu mă prefac că nu-l văd. Marin Preda în Marele singuratic Cine a putut iubi doi ani, așa cum mă iubise ea, poate uita o vreme fericirea de atunci, dar ea va înflori din nou, cu alt chip, din același izvor, fiindcă un om nu poate avea două suflete și mai ales
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
unei plante, îți poate fi fatală: cine îți garantează că vei putea prinde rădăcini mai adânci în altă parte și mai ales cine te poate asigura că nu vei da de aceeași lume, poate mai rea? Marin Preda în Marele singuratic Imbecilitatea și prostia nu ocolesc în general pe nimeni, dar noi, românii, ne salvăm adesea luând-o în derâdere la ceilalți și acceptând cu humor că nici noi înșine nu facem excepție. Rezultă o comedie care ne distrează pe toți
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
clipă sublimă pe acest pământ pe deasupra scoarței lui inundată de soare și de vânt înainte de a dormi cu țeasta înăuntrul lui, unde nu e nici lumină, nici verdeață dacă am oferi lumii doar spectrul singurătății noastre? Marin Preda în Marele singuratic În ceea ce mă privește, sunt furios pe savanți că m-au silit să aflu că cerul nu e mai înalt de două-trei sute de kilometri. Eram mult mai fericit când credeam că e fără limite, decât eram când știu că
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
și se pomenise cum parcă aici cineva îi picura în inimă un balsam, care-i dădea seninătatea de care avea nevoie ca să uite eșecul său în lume. Era o lume care îi ajungea, această primăvară închisă. Marin Preda în Marele singuratic (1972) Trezește-te și răspunde-mi sau, dacă nu poți acum începe prin a te gândi și într-o zi, tot gândindu-te, o să poți să-ți răspunzi și să-mi spui și mie... Marin Preda în Cel mai iubit
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
țină seama de forțele oarbe care pun nu o dată stăpânire pe om, și care să propună altceva decât umilința înrobitoare, inacceptabilă pentru mândria firească a unui animal atât de liber și de viclean cum este omul. Marin Preda în Marele singuratic În noi însine, dar fără să ne dăm seama, încetează să bată ceasul tăcerii, al devenirii, al scurgerii, ceasul care a fost întors pentru noi din chiar secunda când am fost scoși din neam, acolo în pântecul matern, si a
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
care poți să cazi ascund cuvintele! Ce curse! Cuvintele nu sunt o glumă. dar oricât de atent ai fi poți cădea în plasa lor și să spui lucruri pe care în realitate nici nu le gândești. Marin Preda în Marele singuratic Tinerețea la un bărbat ține loc de eleganță în îmbrăcăminte dacă bineînțeles nu umblă rupt. Marin Preda în Marele singuratic O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ți pese de ea. Marin Preda în Cel mai iubit
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
cădea în plasa lor și să spui lucruri pe care în realitate nici nu le gândești. Marin Preda în Marele singuratic Tinerețea la un bărbat ține loc de eleganță în îmbrăcăminte dacă bineînțeles nu umblă rupt. Marin Preda în Marele singuratic O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ți pese de ea. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) A ști să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul. Marin Preda în Cel mai iubit
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
pământeni (1980) Domnule, eu totdeauna am dus o viață independentă. citat din Marin Preda Am vrut odată să schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie să o iau de la cap și să merg până în pânzele albe? Marin Preda în Marele singuratic Mai bine un sfârșit cu groază, decât o groază fără sfârșit. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Toată credința lui ți se pare greșită. Ei, nu mai spune! Și a ta care e? Dacă o
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
e mai rău: înstrăinarea sau apropierea aceasta sufocantă? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nu e adevărat, la treizeci și cinci de ani nu renasc amintirile. Amintirile nu reînvie decât atunci când viitorul ni se îngustează. Marin Preda în Marele singuratic Un suflet tulbure, instabil, nu suportă ore și cu atât mai puțin zile sau săptămâni fără să urce sau coboare stârnind în jurul lui conflicte și confuzie. Pe ceea ce există apar destule sminteli, jignirea, gelozia, vanitatea rănită... Iar dacă ceea ce există
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
urce sau coboare stârnind în jurul lui conflicte și confuzie. Pe ceea ce există apar destule sminteli, jignirea, gelozia, vanitatea rănită... Iar dacă ceea ce există e pre tocit, atunci pe ceea ce a fost, sau pe ceea ce va fi. Marin Preda în Marele singuratic Viața omului se poate scurge pe pământ și ca o apă liniștită, împlinindu-se simplu în moarte, care vine ca o soluție a unei probleme insolubile: ce să facă ființa umană după ce a asistat la un număr de douăzeci sau
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
în urma lui înlocuitori? Dar viața lui se poate scurge și într-o permanentă dezordine, ca o revoltă împotriva soluțiilor invariabile ale acestei existențe, atacând sălbatic pe toți cei care o acceptă astfel, adică pe majoritatea oamenilor. Marin Preda în Marele singuratic Mă înfuriam, nu mai țineam seama că sunt și fete cu noi și le spuneam la toți că sunt niște imbecili. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Cineva care stă pe dinafară nu poate să judece ce
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Luceafărul românilor -odă poetului național- Peste vremuri încercate Stăbate dorul de-un veac, De Luceafărul din carte Ce din cer privește-n lac. Că pe versul său romantic Duce graiul moștenit, Ne-a lăsat dor singuratic, Luceafărul din zenit. Rapsozi iscusiți prin vremuri I-au pus versurile-n cânt, Din care stăbat ecouri De dor doinit la mormânt. Iar clinchetul de izvoare Îi cântă poezie, Pe codru să-l înfioare Cu tristă nostalgie. Somnoroase păsărele Închid
ODĂ POETULUI NAȚIONAL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379510_a_380839]
-
știa însă că sfârșitul este aproape și îl eliberă din slujbă pe Hasim din Rekem, iar acesta îl vizită de câteva ori în Cezareea, fără a-și mai ascunde identitatea. Își dădu seama însă că procuratorul se schimbase. Devenise un singuratic și evita să mai iasă din palatul său din Cezareea. Nu mai mergea la amfiteatrul de lângă mare unde îi plăcea să asiste la piesele jucate acolo. Nici la hipodrom, la cursele de cai nu mai mergea și nici în arenele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
știa însă că sfârșitul este aproape și îl eliberă din slujbă pe Hasim din Rekem, iar acesta îl vizită de câteva ori în Cezareea, fără a-și mai ascunde identitatea. Își dădu seama însă că procuratorul se schimbase. Devenise un singuratic și evita să mai iasă din palatul său din Cezareea. Nu mai mergea la amfiteatrul de lângă mare unde îi plăcea să asiste la piesele jucate acolo. Nici la hipodrom, la cursele de cai nu mai mergea și nici în arenele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
zbucium, plin de răscoliri. Răscoliri îmi aflu și în ochi de vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, când simțirea plânge fără de cuvânt ca săgeata fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste creste înalte unde ieri trecut-a, întru urmărire, fragedă cerboaică ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viață, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
aștearnăpe-un suflet în zbucium, plin de răscoliri.Răscoliri îmi aflu și în ochi de vântși-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor,când simțirea plânge fără de cuvântca săgeata fulger în piept de condor.Condorul grăbește spre-o nouă pieire,planând singuratic peste creste înalteunde ieri trecut-a, întru urmărire,fragedă cerboaică ce cu trupu-i salte.Salte-n pisc letargic fără adormire,salte-n hăul negru, greu, fără de popas,salte doar spre viață, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas.Rămas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
toți în haită, Țara este în ruină. Inși bezmetici, Cioflingari, ei lingăii, toată pleava Au o singură pornire, Să rămânem goi, tăcuți cu toții. Fie iarnă, fie vară, Fie joi sau fie marți, Se-nvârtesc în jurul cozi Penele să le boțească. Singuratic, rătăcit, neuronul ofilit Din zona izmenenelor, Nici mai sus și tot mai jos, Mintea pârnăiașilor. Răzmerița tot mocnește, Agitație, tristețe, românii pe ulițe! Creaturi fără credință Cine, cum și când(acum) să-i judece? Referință Bibliografică: Stâlpii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe
STÂLPII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381073_a_382402]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SUNT OMUL... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
ei se vede o atitudine personală, o independență spirituală, o sensibilitate proprie și strădania continuă de a servi ideea. Dincolo de aparența subiectului, artista își păstrează viziunea intimă, reușind reconstrucții minuțioase, deși mentale, ale unor locuri mai deosebite, a unor peisaje singuratice. Să fie aceasta consecința unei relative izolări autoimpuse, în contextul perioadelor de limitare a libertății de creație și a dictatului (și) în artă? Dr. Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 4 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - MATILDA ULMU - SINCERITATEA COMUNICĂRII
SINCERITATEA COMUNICĂRII de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381320_a_382649]
-
putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... VIII. SUNT OMUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]