5,222 matches
-
al prepoziției. Sub acest aspect, subiectul nu se deosebește de ceilalți modificatori verbali, cazul asigurând, și în situația acestuia, legătura strânsă cu verbul”. Constatăm că și de data aceasta se absolutizează rolul unei mărci formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teoriei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
situația acestuia, legătura strânsă cu verbul”. Constatăm că și de data aceasta se absolutizează rolul unei mărci formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teoriei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și ceilalți modificatori verbali, direcția recțiunii cazuale justificând statutul subiectului de determinant direct al verbului, ca și ceilalți
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
recțiunii cazuale justificând statutul subiectului de determinant direct al verbului, ca și ceilalți determinanți verbali. Dat fiind că direcția acordului și direcția recțiunii cazuale indică sensuri opuse, se contrazic, pe baza lor nu se poate stabili ce tip de raport sintactic este relația subiectpredicat. Trebuie să se apeleze la un alt criteriu în funcție de care să se soluționeze această problemă. Meritul principal al cercetătorilor care au urmărit să dovedească caracterul de determinant verbal al subiectului este acela că au evidențiat asemănarea dintre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ai verbului (complemente, nume predicativ), deși această asemănare nu merge până la identitatea și, deci, nu se poate susține că „subordonarea” subiectului față de predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce Gabriela Pană Dindelegan, arătând că proprietatea de a fi constituent obligatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul, proprietate pe care o are întotdeauna subiectul în enunțurile în care apare, deci în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce Gabriela Pană Dindelegan, arătând că proprietatea de a fi constituent obligatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul, proprietate pe care o are întotdeauna subiectul în enunțurile în care apare, deci în cele construite cu verbe compatibile cu subiectul ,nu îi este specifică numai lui; și alți constituenți ai grupului verbal (obiectul direct, obiectul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verbul. Ceilalți determinanți satisfac fie o relație de interdependență, fie o relație de dependență unilaterală, în funcție de posibilitatea suprimării sau nonsuprimării acestora, trăsătură care variază de la un verb la altul. După cum se știe gramatica tradițională ia de la texte și analizează relațiile sintactice așa cum apar ele în enunțuri atestate, așa cum reiese și din exemplele următoare: 1. Plouă. 2. Nu-i pasă de nimic. 3. Aici se mănâncă bine. 4. Liniște! 5. Noapte. 6. Firește că plecăm mâine. 7. Se pare că mâine vom
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
respectiv propoziție subiectivă și regentă), în enunțurile 4 și 5 predicatul este deductibil: (4') Să fie(Faceți) liniște! și (5') E noapte., iar în enunțul 16 subiectul este inclus: Seara (eu) citesc romane de aventuri. Pentru identificarea tipului de raport sintactic dintre subiect și predicat se poate apela la criteriul restricțiilor formale, deci de acord, care acționează de la subiect spre predicat sau de recțiunea cazuală care acționează cu direcția predicat-subiect. Un alt criteriu ar putea fi criteriul omisibilității termenilor relației (sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sau de recțiunea cazuală care acționează cu direcția predicat-subiect. Un alt criteriu ar putea fi criteriul omisibilității termenilor relației (sau criteriul substituției cu zero), care, după părerea noastră, poate fi adoptat fără dificultăți de către gramatica tradițională ți în discutarea relației sintactice subiect-predicat, cu atât mai mult cu cât acest procedeu formal este folosit în gramatica tradițională în alte situații. În conformitate cu acest criteriu, se dovedește că în cadrul relației subiect-predicat nici unul dintre termeni nu este omisibil, nu se poate substitui cu zero, fără
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiect-predicat nici unul dintre termeni nu este omisibil, nu se poate substitui cu zero, fără a prejudicia calitatea de enunț inteligibil a textului supus acestei probe. De aceea, se poate spune că relația dintre subiect și predicat se caracterizează prin interdependență sintactică și poate fi chiar numită interdependență. Sub acest aspect, ea se deosebește de relația predicatului cu complementul direct, unde apare o relație de subordonare, pentru că și Seara (eu) citesc, este un enunț reperat în limba română (deci, în această relație
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
interdependență predicativă: S ↔ P ↔ N pred. | ↑ ( săgeata dublă indică relația de interdependență, iar săgețile simple indică direcția restricțiilor formale). Față de cele arătate până acum, credem că este impropriu ca, la nivelul frazei, să numim „regente” propozițiile cu care stabilesc relații sintactice subiectivele, predicativele și completivele obligatorii, de vreme ce relația sintactică identificată este de interdependență. Credem că s-ar putea adopta termenul de propoziție inerentă pentru propoziția interdependentă față de subiectivă, predicativă și completivele obligatorii, în opoziție cu propoziția regentă, pentru propoziția determinată de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
indică relația de interdependență, iar săgețile simple indică direcția restricțiilor formale). Față de cele arătate până acum, credem că este impropriu ca, la nivelul frazei, să numim „regente” propozițiile cu care stabilesc relații sintactice subiectivele, predicativele și completivele obligatorii, de vreme ce relația sintactică identificată este de interdependență. Credem că s-ar putea adopta termenul de propoziție inerentă pentru propoziția interdependentă față de subiectivă, predicativă și completivele obligatorii, în opoziție cu propoziția regentă, pentru propoziția determinată de completive facultative etc. În concluzie, s-ar putea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ar putea adopta termenul de propoziție inerentă pentru propoziția interdependentă față de subiectivă, predicativă și completivele obligatorii, în opoziție cu propoziția regentă, pentru propoziția determinată de completive facultative etc. În concluzie, s-ar putea vorbi, credem, de următoarele tipuri de relații sintactice, caracteristice pentru determinanții predicatului (sau ai verbului la moduri nepersonale): Relații de dependență ( = determinare) 1. Interdependență conform a. subiectivă criteriului b. completivă conform criteriului substituției c. predicativă restricțiilor formale cu zero 2. Dependența unilaterală ( = subordonare) a. completivă b. predicativă conform
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
exprimări contradictorii. Termenul «subordonare» rămâne, astfel, să fie folosit numai pentru un tip de relație de dependență, și anume dependența unilaterală, caracteristică determinanților omisibili, care sunt într adevăr subordonați unui regent. După cum s-a constatat, în definirea tipurilor de relații sintactice s-a folosit două criterii: (I) criteriul omisibilității termenilor (sau proba substituției cu zero) și (II) criteriul restricțiilor formale (lărgind sfera lor). Am considerat că trebuie să se opereze o ierarhizare a acestor criterii, în sensul că proba substituție cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sfera lor). Am considerat că trebuie să se opereze o ierarhizare a acestor criterii, în sensul că proba substituție cu zero trebuie aplicată în primul rând (ea primează întrucât s-a dovedit a fi definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic în toate situațiile), iar criteriul restricțiilor formale, într-o formă îmbunătățită, trebuie aplicat abia după aceea, pentru delimitări mai nuanțate. I. 6 Relația de incidență „Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dovedit a fi definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic în toate situațiile), iar criteriul restricțiilor formale, într-o formă îmbunătățită, trebuie aplicat abia după aceea, pentru delimitări mai nuanțate. I. 6 Relația de incidență „Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț care devine astfel un enunț complex”: „Cine ești tu?” fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Termenii implicați în relația de incidență sunt enunțuri, cu grade
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun...”, sau caracterul subordonator al conjuncțiilor căci, că, fiindcă: „Ferice de părinții care l-au născut, că bun suflet de om este, n-am ce zice.” Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu mai vrei să taci din gură, cauți ceartă! Zise el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură «inițială
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este, n-am ce zice.” Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu mai vrei să taci din gură, cauți ceartă! Zise el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură «inițială» cu raport sintactic de subordonare cauzală (în care existau, exprimate, și cauza, în elementul subordonat, și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu mai vrei să taci din gură, cauți ceartă! Zise el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură «inițială» cu raport sintactic de subordonare cauzală (în care existau, exprimate, și cauza, în elementul subordonat, și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subordonare cauzală (în care existau, exprimate, și cauza, în elementul subordonat, și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu raport sintactic de subordonare cauzală); în felul acesta, structura actuală (cu raport sintactic explicativ) are tot doi termeni ca și structura inițială (cu raport sintactic de subordonare cauzală), numai că, în locul cauzei și a efectului din structura «inițială», acum există explicativul (termenul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu raport sintactic de subordonare cauzală); în felul acesta, structura actuală (cu raport sintactic explicativ) are tot doi termeni ca și structura inițială (cu raport sintactic de subordonare cauzală), numai că, în locul cauzei și a efectului din structura «inițială», acum există explicativul (termenul care «inițial» exprima cauza) și explicatul [termenul constituit din ceea ce a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu raport sintactic de subordonare cauzală); în felul acesta, structura actuală (cu raport sintactic explicativ) are tot doi termeni ca și structura inițială (cu raport sintactic de subordonare cauzală), numai că, în locul cauzei și a efectului din structura «inițială», acum există explicativul (termenul care «inițial» exprima cauza) și explicatul [termenul constituit din ceea ce a rămas din contextul «inițial» după ce nu a mai existat (în sensul generalizării
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
există explicativul (termenul care «inițial» exprima cauza) și explicatul [termenul constituit din ceea ce a rămas din contextul «inițial» după ce nu a mai existat (în sensul generalizării neexprimării pentru vorbitorii de limbă română) efectul, care trebuia să fie regent]”. Așadar, raportul sintactic explicativ este raportul - marcat prin joncțiunea (cu conjuncții mixte / intermediare de felul căci, pentru că, din cauză că etc.) asociată cu pauza și intonația dintre un termen explicat (prin care de obicei se transmite o informație, iar rar ceea ce se transmite este necunoașterea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
clasificarea, un act de voință sau o cerere de informații) și un termen explicativ (prin care se justifică informația - eventual necunoașterea informației la care nu se așteaptă clasificarea, actul de voință sau cererea de informații - din termenul explicat). Acest raport sintactic nu apare în limitele părții de propoziție, ale propoziției și ale substitutului de propoziție / frază, fiind posibil doar la nivelul frazei și al textului. La nivelul frazei, raportul sintactic explicativ are termenul explicat și termenul explicativ concretizați în propoziții, care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de voință sau cererea de informații - din termenul explicat). Acest raport sintactic nu apare în limitele părții de propoziție, ale propoziției și ale substitutului de propoziție / frază, fiind posibil doar la nivelul frazei și al textului. La nivelul frazei, raportul sintactic explicativ are termenul explicat și termenul explicativ concretizați în propoziții, care propoziții au, frecvent, topică fixă (explicativul la dreapta explicatului) dacă explicativul este introdus prin căci, că, iar rar topică dominantă (în varianta obiectivă cu explicativul la dreapta explicatului; în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]