1,909 matches
-
la examinarea inițială. Gradul reducției HVS s-a corelat negativ cu durata dializei, cu creșterea hematocritului și a indicelui de masă corporală și pozitiv cu reducerea TA diastolice. Transplantul renal ameliorează cert parametrii ecocardiografici (masa ventriculului stâng, volumul ventricular, funcția sistolică), atât la diabetici, cât și la non-diabetici. Astfel, masa ventriculului stâng se reduce cu 20-30% la subiecții transplantați. Ameliorarea geometriei mușchiului cardiac devine evidentă de la 3 săptămâni de la intervenție, fiind însă un proces lent și continuu posttransplant renal. Corectarea completă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a VS în cvartilul superior față de cei cu masă ventriculară redusă. Riscul independent de mortalitate cardiacă determinat de prezența inițială a HVS a fost de 2,9 ori mai mare, indiferent de vârsta, diagnosticul de cardiopatie ischemică, nivelul tensiunii arteriale sistolice sau modalitatea de tratament substitutiv (dializă sau transplant). Weinrauch et al. [1992] au investigat 47 de pacienți uremici cu diabet zaharat. Un diametru telesistolic (DTSVS) mărit și reducerea velocității de scurtare a fibrelor 301AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL musculare circumferențiale
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
existau diferențe în ceea ce privește indexul masei VS față de situația pre-TR: acesta a scăzut la 53% și a crescut la 47% dintre subiecți. De asemenea, diametrul telediastolic al VS nu a suferit o îmbunătățire semnificativă post-TR. în schimb, diametrul telesistolic și funcția sistolică s-au ameliorat considerabil la 4 luni post-TR. în ceea ce privește mortalitatea, a existat o diferență netă între supraviețuitori și decedați din perspectiva parametrilor ecocardiografici imediat pretransplant! Fracția de scurtare, diametrele telesistolic și telediastolic erau clar defavorabile la cei care după 10
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prin transplantul renal ar trebui, teoretic, să amelioreze atât volumul telesistolic (VTS), cât și pe cel telediastolic. în studiul menționat, în mod surprinzător, doar VTS a fost ameliorat, această modificare fiind, ca și fracția de scurtare, o expresie a funcției sistolice, îmbunătățită probabil prin corecția statusului uremic. Imposibilitatea corectării volumului telediastolic al VS ar reflecta existența unor modificări ireversibile, de tipul cardiomiopatiei dilatative. Ca urmare, este evidentă importanța corectării/prevenirii alterărilor structurale și funcționale cardiace în perioada predialitică (și apoi în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
HTA posttransplant și cardiomiopatia uremică a purtătorului de grefă renală? în acord cu studiile anterioare (vezi mai sus), Peteiro et al. [1994] au constatat o reducere în ansamblu a masei VS și a volumelor cardiace posttransplant renal, în timp ce tensiunea arterială sistolică, diastolică și medie a prezentat valori similare celor pretransplant. Totuși, analiza valorilor tensionale la 10 luni post-TR a arătat existența a două grupuri: unul la care TA a scăzut semnificativ posttransplant, iar un altul, de dimensiuni mai reduse (o treime
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
tensionale cu modificările structurale ecocardiografice. Astfel, valorile tensionale obținute prin monitorizare automată au o valoare predictivă net superioară în privința morbidității și mortalității cardiovasculare atât la pacienții cu hipertensiune arterială esențială, cât și la pacienții uremici. Tensiunea arterială medie îndeosebi cea sistolică obținută prin monitorizare ambulatorie se corelează de asemenea mult mai bine cu hipertrofia ventriculară stângă decât TA clinică, atât la hipertensivii uremici, cât și la non-uremici. Este această constatare valabilă și la pacienții transplantați renal? Într-adevar, Lipkin et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
au evidențiat, la pacienți etichetați drept normotensivi la măsurarea clinică obișnuită a TA (și, ca urmare, neprimind medicație hipotensoare), valori superioare ale TA obținute prin monitorizare automată. Un sfert din cohorta studiată prezenta HVS, în ciuda normotensiunii la măsurătorile clinice. TA sistolică medie diurnă (determinată prin monitorizare ambulatorie) a fost cel mai bun predictor al prezenței HVS, fiind net superioară în acest sens atât TA sistolice determinate clinic, cât și TA diastolice măsurate clinic sau prin monitorizare automată. De asemenea, este important
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prin monitorizare automată. Un sfert din cohorta studiată prezenta HVS, în ciuda normotensiunii la măsurătorile clinice. TA sistolică medie diurnă (determinată prin monitorizare ambulatorie) a fost cel mai bun predictor al prezenței HVS, fiind net superioară în acest sens atât TA sistolice determinate clinic, cât și TA diastolice măsurate clinic sau prin monitorizare automată. De asemenea, este important de notat că HVS s-a asociat semnificativ cu atenuarea ritmului nictemeral fiziologic al tensiunii arteriale (statusul de non-dipper vezi capitolul IV) și că
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la subiecții cu grefă renală perfect funcțională s-a înregistrat o ameliorare semnificativă a geometriei cardiace. Variabilele cel mai înalt predictive pentru reducerea masei VS au fost nivelul creatininei 307AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL serice și reducerea sarcinii tensiunii arteriale sistolice determinate prin monitorizare automată continuă ambulatorie (acest parametru reprezentând procentul măsurătorilor peste limita superioară a normalului). Dilatația VS și disfuncția sistolică s-au corectat la toți pacienții la un an posttransplant, indiferent de nivelul TA sau al creatininei serice. Concluzii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
pentru reducerea masei VS au fost nivelul creatininei 307AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL serice și reducerea sarcinii tensiunii arteriale sistolice determinate prin monitorizare automată continuă ambulatorie (acest parametru reprezentând procentul măsurătorilor peste limita superioară a normalului). Dilatația VS și disfuncția sistolică s-au corectat la toți pacienții la un an posttransplant, indiferent de nivelul TA sau al creatininei serice. Concluzii Care este importanța determinării ecografice a anomaliilor geometrice și funcționale cardiace la pacientul renal? După cum am demonstrat mai sus, modificările morfofuncționale
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
boala ischemică de novo în comparație cu 155 - 3 g/m2 (p < 0,001) la cei care nu au prezentat ischemie, subliniind rolul hipertrofiei miocardice în geneza ischemiei miocardice simptomatice. în plus, hipertrofia concentrică a ventriculului stâng (VS), dilatația VS și disfuncția sistolică au reprezentat factori de risc independenți pentru boala ischemică de novo [Parfrey et al., 1996]. Concluzia acestui studiu de mare valoare informativă a fost că boala ischemică coronariană clinic manifestă: 1. este prezentă la o treime dintre pacienți la inițierea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
stilul de viață sedentar [Jassal et al., 1998]. Alte simptome în afară durerii anginoase pot demasca prezența bolii arterelor coronare. Dispneea de efort poate fi sugestivă în acest sens, însă în cazul pacienților uremici, prezența concomitentă a anemiei, a disfuncției sistolice și diastolice a VS, a încărcării volemice și acidozei metabolice reduc substanțial specificitatea acestui simptom. Aritmiile, în special în cursul episoadelor hipotensive intradialitice, pot fi de asemenea o consecință a ischemiei miocardice [Wizemann, 1996]. Modificări electrocardiografice la pacientul uremic Electrocardiograma
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
reprezentând un trigger pentru hipertrofia și fibroza miocardice, factori de risc recunoscuți pentru aritmiile ventriculare [Kawano et al., 2000]. într-o investigație de mare putere statistică, De Lima et al. [1995] au arătat că și la pacienții hemodializați doar TA sistolică și vârsta se corelează independent cu aritmiile 349AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL ventriculare complexe. în acest studiu, pacienții hemodializați cu aritmii prezentau și o prevalență mult mai crescută a HVS (vezi mai sus) și a ischemiei miocardice decelabile clinic decât
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
angina pectorală, dispneea, chiar edemul pulmonar acut. Prezența FA poate să determine o importantă deteriorare hemodinamică și clinică, din cauza pierderii funcției de contracție a atriului stâng și a sincronicității de contracție atrială. Ca urmare, se reduce umplerea ventriculară și funcția sistolică ventriculară este la rândul ei alterată. Fenomenele sunt cu atât mai accentuate cu cât frecvența ventriculară este mai ridicată. Prognosticul pacienților renali cu fibrilație atrială persistentă este relativ negativ; s-au raportat rate ale mortalității intraspitalicești cauzate de FA de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
populația generală. O SA semnificativă se întâlnește la 3-9% [Maher et al., 1987; Ureæa et al., 1999]. Dacă degenerarea calcifiantă a VA este severă, ea poate determina o obstrucție hemodinamic semnificativă, obstrucție care, la rândul său, va induce o tensiune parietală sistolică crescută și hipertrofia ventriculului stâng (HVS) concentrică, compensatorie. Această HVS este benefică, deoarece menține funcția sistolică normală și reduce stresul parietal, dar și malefică, deoarece alterează relaxarea și umplerea VS [Braunwald, 1997]. Cu timpul, supraîncărcarea de presiune a VS duce
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Dacă degenerarea calcifiantă a VA este severă, ea poate determina o obstrucție hemodinamic semnificativă, obstrucție care, la rândul său, va induce o tensiune parietală sistolică crescută și hipertrofia ventriculului stâng (HVS) concentrică, compensatorie. Această HVS este benefică, deoarece menține funcția sistolică normală și reduce stresul parietal, dar și malefică, deoarece alterează relaxarea și umplerea VS [Braunwald, 1997]. Cu timpul, supraîncărcarea de presiune a VS duce la apariția unei așa-numite cardiomiopatii de suprasolicitare, caracterizată prin deprimarea contractilității și dilatarea VS, cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
dar și malefică, deoarece alterează relaxarea și umplerea VS [Braunwald, 1997]. Cu timpul, supraîncărcarea de presiune a VS duce la apariția unei așa-numite cardiomiopatii de suprasolicitare, caracterizată prin deprimarea contractilității și dilatarea VS, cu creșterea anormală a stresului parietal sistolic, scăderea fracției de ejecție și a debitului cardiac. Se adaugă disfuncția coronariană, cauzată de: (1) hipertrofia mediei vaselor coronare mici, cu creșterea rezistenței și a capacității maxime de dilatare; (2) creșterea rezistenței la flux a coronarelor, din cauza comprimării lor de către
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
în stadiile precoce ale IM, când bolnavul este asimptomatic, modificările adaptative ale VS duc la o ușoară creștere a contractilității. în stadii mai avansate, contractilitatea scade progresiv și încep să apară simptomele insuficienței cardiace. Semnul cel mai caracteristic este suflul sistolic din aria VS, cu iradiere spre axilă, pansistolic și de intensitate relativ mare. ECG poate releva semne de HVS. Radiografia toracică evidențiază mărirea atriului stâng (AS) și a VS. Diagnosticul se bazează pe ecocardiografia Doppler care permite atât afirmarea IM
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
VS, cu iradiere spre axilă, pansistolic și de intensitate relativ mare. ECG poate releva semne de HVS. Radiografia toracică evidențiază mărirea atriului stâng (AS) și a VS. Diagnosticul se bazează pe ecocardiografia Doppler care permite atât afirmarea IM (prezența fluxului sistolic regurgitant în AS), cât și cuantificarea sa (în funcție de profunzimea sau de suprafața jetului de regurgitare ori prin calcularea fracției de regurgitare). Prognostic în studiul retrospectiv al lui Abbott și Agodoa, bazat pe datele USRDS din 1992-1997, pacienții internați pentru valvulopatii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
reținut faptul că disfuncția renală minoră reprezintă un factor de risc cardiovascular major la pacienții cu insuficiență cardiacă. Insuficiența cardiacă la pacienții cu boală renală cronică în stadiile predialitice La pacienții cu disfuncție renală semnificativă și insuficiență cardiacă stabilă (disfuncție sistolică cuantificată ecocardiografic), riscul de mortalitate se corelează invers cu rata filtrării glomerulare (RFG); astfel, pacienții cu o RFG mai mare de 60 ml/min prezintă un risc de deces la 3 ani de 31%, riscul crescând la 46% la cei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
fibrinogen, interleukine), care contribuie de asemenea la morbiditatea cardiovasculară crescută observată la acești pacienți. Ca urmare, o rată a filtrării glomerulare mai mică de 50 ml/min trebuie considerată un important marker al prognosticului cardiac negativ la pacienții cu disfuncție sistolică. Nu trebuie însă neglijat faptul că pacienții care prezintă concomitent insuficiență cardiacă și renală au un risc mare de progresie a insuficienței renale spre stadiul terminal; astfel, în investigația populațională a lui Collins și col. [2003], subiecții fără anemie, disfuncție
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ischemice. Un sfert dintre subiecții dializați fără disfuncție cardiacă la inițierea dializei vor dezvolta disfuncție de pompă în următoarele 41 de luni, factorii de risc fiind reprezentați de vârsta înaintată, prezența anemiei renale, a hipoalbuminemiei (marker al malnutriției) și disfuncția sistolică decelabilă ecocardiografic. 56% dintre subiecții cu disfuncție cardiacă la inițierea dializei suferă episoade repetate de decompensare cardiacă, factori de risc independenți pentru aceste decompensări fiind din nou anemia, malnutriția, disfuncția sistolică, dar și hipertensiunea arterială [Harnett et al., 1995]. O dată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
anemiei renale, a hipoalbuminemiei (marker al malnutriției) și disfuncția sistolică decelabilă ecocardiografic. 56% dintre subiecții cu disfuncție cardiacă la inițierea dializei suferă episoade repetate de decompensare cardiacă, factori de risc independenți pentru aceste decompensări fiind din nou anemia, malnutriția, disfuncția sistolică, dar și hipertensiunea arterială [Harnett et al., 1995]. O dată intrat în program de substituție cronică a funcției renale, pacientul cu uremie cronică este supus unui risc continuu și progresiv de a dezvolta insuficiență cardiacă: incidența ICC este de 71 de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
astfel, Parfrey et al. [1996] au umărit prospectiv ecocardiografic 275 de pacienți dializați (durata medie de urmărire fiind de 17 luni). 8% dintre pacienții cu HVS și 22% dintre cei cu dilatație a VS în momentul inițial au dezvoltat disfuncție sistolică definită ca o fracție de scurtare ‡ 25%. Pe de altă parte, la 11% dintre cei cu HVS și la 7% dintre cei cu dilatație a VS, anomaliile ecocardiografice s-au remis. Pacienții cu dilatare progresivă a VS și disfuncție sistolică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
sistolică definită ca o fracție de scurtare ‡ 25%. Pe de altă parte, la 11% dintre cei cu HVS și la 7% dintre cei cu dilatație a VS, anomaliile ecocardiografice s-au remis. Pacienții cu dilatare progresivă a VS și disfuncție sistolică au prezentat o scădere graduală a tensiunii arteriale. Timpul de dializă pare a se corela pozitiv cu reducerea fracției de ejecție [London și Parfrey, 1997]. Factorii responsabili pentru remodelarea ventriculară sunt incomplet elucidați, dar este cel mai probabil să cuprindă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]