2,989 matches
-
convingere, doamnă. — O convingere? — Aceea că pepenele ăsta mare pe care îl port între umeri e unul zdravăn. M-am înarmat cu cunoștințe despre societatea imperială. Știu numele constructorilor Orașului Interzis, Palatului de Vară și Marii Grădini Rotunde. Le cunosc situarea chiar și pe harta astrologică. Pot să explic de ce nu există copaci plantați între Palatul Armoniei Supreme, Palatul Armoniei Centrale și Palatul Păstrător al Armoniei. — Continuă, An-te-hai. — Concubinele tatălui și bunicului împăratului Hsien Feng sunt prietenele mele. Ele locuiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zbor. Cezar Ivănescu (n. 6 august 1941, Bârlad ‐ d. 24 aprilie 2008, București), „Un mare poet, l‐ a numit Marin Preda, când, prin 1974‐1975 i‐a citit în manuscris volumul Rod III, pe care i l‐a și publicat. „Situarea superlativă a lui Cezar Ivănescu în lirica românească va fi confirmată între alții de Nicolae Manolescu, Al . Dobrescu, Constantin Noica, Victor Atanasiu, Petru Creția, Maria Pop a, Gh.Crigurcu, fără însă ca poetul să devină un răsfățat al critic ii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici un caz să-și vadă chipul, brațele și picioarele suite pe clădiri sau lipite pe garduri. În modestia sa genială, el nu se vedea capabil să transforme toată țara într-o toaletă model. „unele provincii ar merge - cele cu o situare geopolitică satisfăcătoare”, se chinuia el în sineși, „altele însă nu! Dar ce măreață ar fi fapta! Moldova în faianță galbenă...Transilvania în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
A, de la ultimul molar drept superior și se termină cu T, ultimul molar temporar dreapta mandiubular. Este greu de memorat. d) Sistemul aritmetic (HADERUP) în care arcada superioară a fost notată cu +, mandibulară cu - și poziția semnului față de cifră exprimă situarea dintelui față de linia mediană. Cifra arabă de la 1 la 8 exprimă poziția dintelui permanent, iar cifra romană de la I la V exprimă poziția dintelui temporar. e) Sistemul școlii franceze înlocuiește semnele + cu majuscule, D și S exprimând hemiarcada dreaptă sau
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de contact o vom face individualizat ca o contraimagine a ariei de contact a dintelui vecin și în raport cu situația reală din cadrul arcadei. Ideal, suma suprafețelor tuturor ariilor de contact interdentar este de 0,064 cm2. In ceea ce privește plasamentul, conform situării maximului de convexitate a fețelor proximale, ariile de contact se deplasează de la frontali spre laterali, din treimea incizală și vestibulară spre treimea medie, în sens vestibulo-oral și cervico-incizal astfel (fig. 63): - la grupul incisivo-canin, treimea incizală cu treimea vestibulară; - la
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
identică, muchiile fiind situate la același nivel. Versanții proximali au crestele marginale adiacente cu aceeași înclinare vestibulo-orală. Vestibular și oral, simetria se manifestă până la nivelul unghiurilor de linie care sunt simetrice la doi dinți vecini. Cervical, simetria se manifestă prin situarea la același nivel a liniei coletelor a doi dinți adiacenți, datorită înclinării lor. La nivelul reliefurilor ocluzale (fig. 68): -cuspizii de ghidaj vestibulari maxilari și linguali mandibulari sunt mai ascuțiți, cu crestele mezio-distale mai accentuat deplasate spre periferie și versantele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
nasului nu ar trebui să prezinte nici o reținere. Este mai dificil de condus tratamentul chirurgical la pacienți cu recăderi ale unor tumori situate la nivelul regiunii periorbitare, invazia la nivelul fosei craniene anterioare datorită peretelui osos subțire al orbitei, precum și situarea proximală a fosei craniale și lamei cribriforme. De obicei, în aceste cazuri, metoda chirurgicală, chiar asociată radioterapiei, este sortită eșecului, ochiul, fiind deja distrus, necesită a fi enucleat. Tratamentul planificat se ghidează pe baza C.T. scanner-ului și pe examinare
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
inspirație husserliană, intră în conștientizarea temeiurilor preștiințifice ce alimentează știința, și totodată furnizează stimuli bogați în sens pentru un nivel cognitiv superior ce se realizează în interpretarea generală a realității. Este vorba despre înțelegerea genezei și dezvoltării obiectivității științifice și situarea ei într-un întreg proiect cultural, pentru care explicarea omului, prin intermediul științei, este doar un fragment. Obiectivitatea științifică e ca și cum ar fi situată la două niveluri: unul inferior, care este lumea cotidiană a vieții, și unul superior: interpretarea filosofică a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Einsamkeit). Expresia poate fi folosită și astăzi pentru a caracteriza una din atitudinile tipice gânditorului față de sfera etico-politică. Expresia, ca să fim sinceri, desemnează o arie ce se extinde dincolo de relația strictă cu puterea politică și se referă în general la situarea filosofului în întregul context social. Exercițiul dezinteresat al cercetării, dorința de cunoaștere, îl izolează pe cel care întreprinde această aventură teoretică. Libertatea cercetării sale nu îi permite să participe activ la viața publică, și, în ultimă instanță, nici chiar la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
etico-politice, pentru care «angajamentul anti-ideologic» este expresia cea mai adecvată în fața circumstanțelor vieții și ale culturii actuale. CONCLUZIE A face un bilanț a ceea ce s-a spus până aici, nu ar trebui să fie o problemă, însă mai dificilă este situarea acestor concluzii într-o perspectivă nu doar deschisă spre viitor, ci care să poată arăta și o direcție concretă de cercetare și de angajare. Filosofia ne apare astăzi, înainte de toate, ca exercitare a unei opoziții, pe de o parte față de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mesajului evangheliei. Între unul și celălalt se situează paradoxul unei filosofii clasice creștine, marea încercare de a depăși contrapoziția prin distingerea domeniilor și propunerea unei îndrăznețe sinteze culturale. Atribuind filosofiei misiunea de a fixa cadrul metafizic abstract și credinței creștine, situarea acelui cadru în trăirea concretă a vieții de fiecare zi, s-a făcut posibilă depășirea paradoxului și prin asta s-a pus bazele acelui umanism creștin care este fundamentul civilizației noastre. Alianța dintre gândirea clasică și creștinism a primit, apoi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe care îl încercăm este de prelungire temporală, de ne-finalitate traumatizantă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestuia, există stări ale unor crize totale ce copleșesc atât corporalitatea cât și spiritul. Aceste crize nu pot fi definite nici ca dureri spasmotice ale fizicului nici drept convulsii numai afective sub apăsarea cărora sufletul își consumă agonia. Ele sunt situări extreme într-o condiție de insuficiență și damnare existențială, de perpetuuă descomplectare, dezarmonie și dezacord între elementele ce nu mai pot alcătui astfel echilibrul unei integrale unități. Ființa umană care suportă drama terifiantă a acestei experiențe nu este, astfel, lovită
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a doua sa imagine, drept reversul său negativ capacitatea desprinderii din această apropiere odată cu respingerea și refuzul ei. Fluiditatea temporalității determină aici ca momentul apropierii ce este să devină momentul apropierii ce a fost și al îndepărtării ce este. Prezentul situării înde-aproape devine trecut reflectat în amintire iar posibilitatea îndepărtării celui drag devine actualitate concretă, act sfidător și aspru de real. Așadar, în-depărtarea presupune proiecția propriu-zisă spre orizontul fostei apropieri urmată de saltul ulterior dincolo de frontiera ontică impusă prin acest orizont
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de timp este neutralizată de efectul hipnotic al iubirii pentru altul ce însoțește iar spectrul survenirii răpitoare a morții este așezat într-un viitor ce mereu întârzie, sau mai exact, îi este amânată constant sosirea zguduitoare. Astfel, se pare că, situarea în preajmă a persoanei prețuite întru iubire aruncă, proiectează la periferia ontică a individualității conștientizarea situării existenței profane în relativ. Practic, această conștientizare lucidă prin exercițiul analizei sale este degajată la distanță, este situată îndepărtat. Odată cu în-depărtarea însoțitorului, a persoanei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răpitoare a morții este așezat într-un viitor ce mereu întârzie, sau mai exact, îi este amânată constant sosirea zguduitoare. Astfel, se pare că, situarea în preajmă a persoanei prețuite întru iubire aruncă, proiectează la periferia ontică a individualității conștientizarea situării existenței profane în relativ. Practic, această conștientizare lucidă prin exercițiul analizei sale este degajată la distanță, este situată îndepărtat. Odată cu în-depărtarea însoțitorului, a persoanei iubite, situația se răstoarnă în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție și moarte a componentelor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tip de profunzime vizează cu predilecție surprinderea amănuntului, a detaliului și adăncirea lucidă în planul său de ființare. Un amănunt este ceea ce poate deține o importanță capitală într-un context de fapte și inter-relaționări. El scapă, însă, adesea, atenției prin situarea retrasă, la limita ascunderii în cromatismul metafizic, în pluriformitatea lumii ce se expune printr-o fereastră deschisă momentului, prin secvența unei apariții trecătoare. Astfel, pentru cel neatins de suferința deficiențelor trupești, un moment de interacțiune cu lumea presupune contactul deschis
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
orice drum drept un autentic călător fiecare plecare și întoarcere fiind aventuri de imprevizibil, obstacole și posibile întârzieri. În alergarea prin mobilitatea cotidiană, cel neatins de suferințele deficiențelor trupești nu sesizează sensurile adânci și pline de semnificație ale pornirii și situării în parcursul unui drum. Pentru o astfel de conștiință a mundanului imediat, sub iluzia unui prea-plin de existență se manifestă, de fapt, consumarea vieții pe lângă potențialitatea ei deplină. Această potențialitate ține de spirit a cărui strălucire răzbate prin sfera fizicului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndurerată, el privește complexul cromatic al lumii drept câmpul energiilor negative dislocate și perforate de erupțiile energiilor pozitive, de miraculoasele surveniri ale binelui în lumini insulare pe fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări în suferința de ordin spiritual, precum și prin modalitatea de răspuns a semenilor la drama ce-l mistuie, dialectica perechii opozitive bine-rău drept unul dintre principiile remise imanentului ca axiomă de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astfel menținută iar suferinței umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la amplificarea și continuitatea situării lumescului cotidian în naivitatea unei percepții de suprafață, lipsită de profunzime a complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ale survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care deschide posibilitatea conlucrării ce împletește pictura și sculptura religioasă, relicvele-mărturii, energia ascendentă a ritualului și proiectul arhitectural materializat prin forța de cuprindere unificatoare. Situarea paradigmatică a credinciosului în saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a conlucrării acestor componente definitorii templului? Cum se lasă surprinsă, aici, prezența zeului în prea-plinul dăruirii sale învăluitoare? Ce rol ocupă pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin ecouri ce răzbat întreaga sferă ontică ca semne ale unui scop și finalități postulate dincolo de spațiu și timp. Despre templu se spune în limbajul gândirii comune că este locașul zeilor recunoscându-se, totodată, aparent contradictoriu, că Divinitatea comportă imposibilitatea situării ei într-un perimetru elaborat și închis limitativ de ingeniozitatea umană. De fapt, în formula rostirii locașul zeilor se dorește indicarea unei locuiri nu a Divinității în adăpostirea rostuită de om, ci invers, a omului sub adăpostirea Divinității oferită în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce se între-zărește atunci când este picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește pământ sfânt, adică o breșă, o perforare supra-existențială a spațio-temporalului de către sacralitatea transcendenței. Pășirea și situarea pe un asemenea pământ insular implică o suspensie și reducție a conexiunilor credinciosului cu mundaneitatea ce-și consumă superficialul zi de zi. Spre deosebire de reculegerea care impune restrângerea și comprimarea sinelui în propria așezare interioară, între-ruperea împletirilor mentale și afective cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care îl întâlnește credinciosul în templu este creația picturală și sculpturală. Pictura întâmpină atenția privirii cu suprafața sa plană ce trimite, într-un mod aparent contradictoriu, la o multitudine de planuri suprapuse. Ingenioasa concentrare stratificată induce, însă, ulterior senzația unei situări în spațiu a acțiunii și chipuurilor propuse ochiului captiv seducției estetice. Cu predilecție în pictura religioasă, frecvent găzduită și asimilată de templu, planurile secunde, perspectiva ce învăluie și poartă fundalurile adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]