1,490 matches
-
sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
inventeze - precum gnosticii - un Hristos subiectiv, imaginar, eonic, a cărui cunoaștere nu poate fi deschisă tuturor, ci doar unei elite de „emanați” sau „emancipați” (fie prin studiu filologic, fie prin revelații private). Cum altfel am putea înțelege rugăciunea Fiului: „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta” (Luca 10, 21)1. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apostolii care este puterea dumnezeiască a lui Iisus și cum, printr-un simplu cuvânt, El poate risipi neputința omenească. Cum era de așteptat, când orbul primește tămăduire, el nu vrea decât să-L urmeze pe Iisus și să trăiască mereu „slăvindu-L pe Dumnezeu”. În mijlocul orașului însă pe Iisus îl așteaptă un bărbat de o cu totul altă ținută. Nu e deloc gălăgios, nu doarme pe drumuri și are vederea sănătoasă. El e bogatul Zaheu, „mai-marele vameșilor”. El „căuta să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rîde. Negreșit, și la indieni se găsesc uneori cugetări care exaltă moartea aducătoare a curmării durerilor vieții; așa, de pildă, se proslăvește Yăma, zeul morții, ca unul ce are puterea de a ridica viața tuturor viețuitoarelor: Pe Yăma, zeul morții, Slăviți-l în cîntare! Nu-i zeu ca el de mare, Căci el doar trage sorții Vieții facla torții La tot ce e suflare. [25] De aici s-ar putea întrucîtva deduce că moartea e de dorit pentru muritori și s-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al spiritului atacat pe furiș de slăbiciunea și moliciunea cărnii. Spiritul care se păstrează totdeauna treaz creează fenomenul cel mai grandios din univers, creează un Buddhă, adică ființa cea mai perfectă, pe care zeii înșiși coboară din cer să o slăvească, cuprinși de admirație și de uimire". Trebuie să precizăm aici că, fără nici o îndoială, cele spuse de C. Formichi referitor la budism se potrivesc, în liniile esențiale, însăși doctrinei brahmanice în speță, vedăntice -, care afirmase identitatea dintre spiritul individual și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Galben, am avut întotdeauna o jenă de a vorbi despre foștii mei profesori din timpul liceului, dar mai ales din facultate. Care sunt motivele acestei rețineri? Mă obsedează de o viață versul acesta al lui Eminescu, din Scrisoarea I, „Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el”. Nu cred însă că, vorbind despre profesorul și prietenul Eugen Simion, v-ați fi „lustruit”, cum au făcut o parte dintre cei ce au confundat laudatio cu lauda de sine. Spre deosebire de ei, îl
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
spun nimic despre Euharistie, trebuind să semnifice drumul de la „intrarea prin Ușă”, la „ieșirea” pentru „pășune”(Ioan 10, 9). Chiar dacă Duhul „nu de la Sine va vorbi, ci câte vaauzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, că din alMeu va lua și vă va vesti” (Ioan 16, 13-14), totuși fără Duhul nupoate avea loc revelația interioară a ceea ce a „semănat” Hristos:„Duhul nu venise că Hristos nu Se proslăvise” (Ioan 7, 39); „Adevărul vă spun: vă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de toate câte v-am spus” (Ioan 14, 26); Când va veniacela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu vavorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti.Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti” (Ioan 16,13-14).Prin Duhul Sfânt Biserica se face părtașă la „cele ale lui Hristos”de dincolo de moarte, când le proclamă ca Revelație actualizată: „Ale Tale dintru ale Tale...”, ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
oferă comunității și posibilitatea de a aduce slăvire și închinare. Când la serviciul divin, mai ales la săvârșirea Tainelor, se aude mărturisirea de credință, atunci comunitatea mărturisitoare își dă seama din nou de conținutul credinței și, în acest timp,Îl slăvește pe Dumnezeu Cel treimic, pe Care-L mărturisește. Doxologia și înțelegerea dogmatică sunt aici strâns alăturate<footnote Prof. H. Pitters, op. cit., p. 285. footnote>. Liturghiaeste o mystagogie, după Sf. Maxim Mărturisitorul, deoarece ea în-vederează omului relația dintre Creator și făptură
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
permite construirea. Să ne debarasăm de instituit pentru ca instituantul să poată apărea. Să o spunem clar, morala este chiar ceea ce reprezintă o lume care nu mai este. Și, ca întotdeauna, abia când un lucru nu mai există începem să-l slăvim până nu mai putem. Această lume care nu mai există este una care se sprijină pe credința mesianică în Istorie. Istoria, divinitate a Timpurilor moderne, avea să fondeze morala universală pe credința în legea sa: aceea a emancipării pe care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
există. Incantații religioase față de hedonismul terestru? Dar teoriile emancipării, adevărate forme profane ale religiei, nu spun altceva: să denigrăm lumea de aici pentru o lume mai bună. Acest "mai bine al lumilor" pe care trebuie să-l construim, fie că slăvim sau batjocorim, prin intermediul legilor abstracte, bucuriile simple ale existenței. "Trebuie să fie" este în mod natural universal. Normativismul, care-i este consecința logică, nu poate decât să ridice bariere pentru a canaliza efervescența voinței de a trăi prin construcție dezordonată
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fi studiate pe cale introspectivă. Mai mult, ca obiect de cunoaștere psihologică mai este postulată și "experiența nemijlocită" care, la rându-i, poate fi investigată din mai multe perspective. Prin această soluție Wundt se delimitează de perspectiva de abordare teologică, care slăvea eternitatea și indivizibilitatea experienței. În acest fel s-a făcut din experiență un obiect de cunoaștere experimentală, ale cărei origini pot fi căutate foarte bine încă din Antichitate. Astfel, încercarea lui Wundt de a face din experiență un obiect distinct
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
să nu-i fie iertată. A făcut-o ca să se dedice poeziei, versurilor care să cânte iubirea: Când am citit eu lumii întâi ale mele versuri Eu barba mi-o răsesem cam de vreo două ori M-a inspirat femeia slăvită-n toată Roma Și căreia Corinna în versuri eu i-am zis" (Triste, IV, 10. 59-60) În poeziile sale ulterioare, în "Heroida", de exemplu, Ovidiu face dovada cunoștințelor dobândite în anii de studiu la Atena, Creta, Siracuza, Alexandria. Pictează în
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care au dictat numirea acestuia în funcția de șef de catedră al învățământului universitar bucureștean. Pretext pentru desăvârșirea acestei rațiuni s-a găsit nu în competența sa științifică superioară, ci în acea parte a creației sale literare în care a slăvit oportunist ordinea de stat a dictaturii proletare. Pentru această parte a liricii sale, M. Beniuc era trecut în rândul activiștilor, a oamenilor pentru care sistemul acorda privilegii. Era deci firesc ca, în instanța următoare, același sistem să-și revendice dreptul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
numirea lui în această funcție lucrurile au cunoscut o întorsătură radicală, care l-a obligat "să iasă" la suprafață, să se angajeze frontal pentru cauza psihologiei, să se confrunte cu limitele ideologiei pe care ca rapsod al poeziei abia le slăvise. M. Beniuc departe de a fi fost un naiv sau utopic, renunțase să mai nutrească la vârsta avansată pe care o avea speranța reînnodării creației sale științifice întrerupte în Germania, activitate care i-a adus o faimă internațională și recunoaștere
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
limba maternă. În plină expansiune a idealului democratic, în Grecia a vorbi în public în limba aromână este un delict pedepsit de legi ale statului. Aceasta în timp ce comunitățile grecești din România au toată libertatea de exprimare, dreptul de a-și slăvi eroii chiar dacă unii dintre ei luptând pentru gloria Greciei au adus mari daune poporului român. Un membru de Onoare al Societății Ginta Latină, distins scriitor la Atena, deplânge această realitate nutrind speranța unei schimbări pe pământul poporului care a instituit
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
care scrie Manifest pentru sănătatea pământului (1980) întrebuințează versul la orice, îi impune toate corvezile la care e supusă vorbirea obișnuită. Recurge la el pentru a se confesa, a-și vărsa năduful, a se căi, a se justifica, pentru a slăvi și a veșteji, pentru a denunța, a amenința, a condamna, pentru a formula judecăți, pentru a instrui și a îndemna, pentru a evoca și comemora, pentru a mobiliza. Exprimând întotdeauna expansiv stări de conștiință masive, clare, fără nuanțe, precis formulabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
privim"), se reașază în perspectiva deschisă a originarului ("mă-ntorc de acum spre/ vatra-n lumină 23"). Lumea lărgită care se arată, iluminată de steaua albă a imaginii revelatoare, e a cântecului fără cuvinte, a rostirii fără rostit care își slăvește noul chip ce transpare prin corpul evanescent al materiei: Dacă lumina ar cânta/ vărsându-și puzderia,/ noi am vedea cum cântecul/ consumă materia 24". E o lume de culori, de sunete și de semne, "culori luminate, doar ele destăinuite trepte
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
infinit" (Panteism), în cea supralunară, a solarității ființei, ne întâmpină armonia legănată "în ritmuri largi și grave, de corul sferelor". Nuntire avem la ambele capete, atât cea depănată de "povestea fără nume a Nunții Subterane", cât și cea care se slăvește "din culmi nebănuite și limpezi de simbol" (Pentru marile Eleusii). În acest interval al posibilului, înălțarea și coborârea nu figurează decât unul și același act in-diferent de facere și de prefacere, de reflectare reciprocă în marea oglindă unde toate se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Aici chipul este icoană, "rugăciune exprimată prin imagine"86: "bucură-te floare, căci te-a văzut/ Dumnezeu în rugăciune/ pe când nu erai/ de la-nceput". Ceea ce ia ființă este pe măsura ființării care își face în ea încercarea; crește - se în-ființează - slăvind, fiind în slava și în lucrarea închinării 87. Se lasă în voia vederii lui Dumnezeu încă dinainte de a fi, așa cum chipul nevăzut al peisajului se pictează el însuși pe pânza transparentă a luminii care îl învăluie. Poetica lui Ioan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu adevărat, sensul luminos care se deschide în noaptea naturii. Or a vedea ceea ce luminează nu înseamnă a vedea lumina, ci a fi în lumină, a purta lumina în propria natură, fiind purtat de lumină, la fel cum cel care slăvește e cuprins de lumina slavei. Pentru ca această cuprindere să fie totodată o deschidere, o ieșire în neascunsul prezenței văzătoare, natura trebuie să treacă dincolo de ea însăși, să se înscrie în trecerea la limită dincolo de orice limită impusă de propria ordine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fie, căci "nu mai este nevoie de așezarea vălului peste fața lumii, începe să se vadă fața lumii reală pe temeiul existenței sale creaturale"42. Omul nu doar se bucură de slava invizibilului ca de lumina ochilor, ci începe să slăvească în cuvânt, să înțeleagă ce se arată în imaginea care orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
până departe-ntunecime", în "marele Departe" unde domnește nevăzutul 49. În depărtare vizibilul dispare împreună cu orice imagine care l-ar pune în vedere; se topește nu în bezna neființei absolute, ci în vederea invizibilului, în slujba lucrurilor care nu se văd, slăvind întru "slava celor de departe"50. Și atunci perspectiva se deschide înapoi, în spatele ochiului care trebuie să se întoarcă, să se lase răsfrânt în vâltoarea acestei curgeri. Vederea se varsă pe albia care o poartă spre ceea ce va fi să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederea nemaifiind calificată de un orizont în care lucrurile se prezintă într-o imagine vizibilă, recognoscibilă. Singurul care se pune în vedere este nevăzutul, imaginea inaparentă care strălucește atât de intens încât ia ochii, e adorată fără să fie văzută, slăvită în slava luminii sale orbitoare. "E atâta bucurie-n mine/ Că am orbit nainte de a fi/ Și cu orbirea intru în lumine.// Ce văd e demn de nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]