4,254 matches
-
sclavini, între Vistula și Nistru, și anți, între Nipru și Nistru. În aceeași vreme, se înregistrează primele atacuri ale slavilor împotriva Imperiului, la începutul secolului al VI-lea, spre sfârșitul domniei lui Justin I (518-527). În perioada menționată, grupuri de slavi încep să se infiltreze în regiunile de la răsărit de Carpați sau în estul Câmpiei Munteniei, împreună cu alte grupuri nomade.2 Alianța slavilor cu unele popoare nomade din zonele de silvostepă a făcut ca unii istorici bizantini să-i confunde cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la începutul secolului al VI-lea, spre sfârșitul domniei lui Justin I (518-527). În perioada menționată, grupuri de slavi încep să se infiltreze în regiunile de la răsărit de Carpați sau în estul Câmpiei Munteniei, împreună cu alte grupuri nomade.2 Alianța slavilor cu unele popoare nomade din zonele de silvostepă a făcut ca unii istorici bizantini să-i confunde cu nomazii-de pildă, Procopius din Caesarea. Dar slavii nu erau nomazi, ci o populație sedentară ce se ocupa cu creșterea vitelor mari. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la răsărit de Carpați sau în estul Câmpiei Munteniei, împreună cu alte grupuri nomade.2 Alianța slavilor cu unele popoare nomade din zonele de silvostepă a făcut ca unii istorici bizantini să-i confunde cu nomazii-de pildă, Procopius din Caesarea. Dar slavii nu erau nomazi, ci o populație sedentară ce se ocupa cu creșterea vitelor mari. Din a doua jumătate a secolului al VI-lea, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre atacuri frecvente ale slavilor, singuri sau împreună cu alte populații. De la scriitorii antici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confunde cu nomazii-de pildă, Procopius din Caesarea. Dar slavii nu erau nomazi, ci o populație sedentară ce se ocupa cu creșterea vitelor mari. Din a doua jumătate a secolului al VI-lea, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre atacuri frecvente ale slavilor, singuri sau împreună cu alte populații. De la scriitorii antici deținem informații importante despre slavi. Pentru apărarea limesului Dunării s-au construit fortificații noi, s-au adus trupe numeroase, iar armata bizantină a trecut în nordul Dunării. La începutul domniei lui Justinian
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o populație sedentară ce se ocupa cu creșterea vitelor mari. Din a doua jumătate a secolului al VI-lea, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre atacuri frecvente ale slavilor, singuri sau împreună cu alte populații. De la scriitorii antici deținem informații importante despre slavi. Pentru apărarea limesului Dunării s-au construit fortificații noi, s-au adus trupe numeroase, iar armata bizantină a trecut în nordul Dunării. La începutul domniei lui Justinian (527-565), generalii Baudarius și Iustinus poartă lupte cu slavii și "hunii" (avarii) care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
deținem informații importante despre slavi. Pentru apărarea limesului Dunării s-au construit fortificații noi, s-au adus trupe numeroase, iar armata bizantină a trecut în nordul Dunării. La începutul domniei lui Justinian (527-565), generalii Baudarius și Iustinus poartă lupte cu slavii și "hunii" (avarii) care se așezaseră nu demult în nordul Dunării, "nu departe de țărm". Astfel, în anul 530, generalul bizantin Chilbudios duce lupte cu slavii (sclavinii) timp de trei ani, dar, în 533, el este ucis într-o acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării. La începutul domniei lui Justinian (527-565), generalii Baudarius și Iustinus poartă lupte cu slavii și "hunii" (avarii) care se așezaseră nu demult în nordul Dunării, "nu departe de țărm". Astfel, în anul 530, generalul bizantin Chilbudios duce lupte cu slavii (sclavinii) timp de trei ani, dar, în 533, el este ucis într-o acțiune militară, încât "barbarii puteau trece fluviul nestingheriți" (Procopius). Incursiunile slavilor izolați sau aliați cu alte populații se intensifică între anii 545-550. În 550-551, izvoarele menționează invaziile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării, "nu departe de țărm". Astfel, în anul 530, generalul bizantin Chilbudios duce lupte cu slavii (sclavinii) timp de trei ani, dar, în 533, el este ucis într-o acțiune militară, încât "barbarii puteau trece fluviul nestingheriți" (Procopius). Incursiunile slavilor izolați sau aliați cu alte populații se intensifică între anii 545-550. În 550-551, izvoarele menționează invaziile pustiitoare ale sclavinilor, hunilor și kutrigurilor în Tracia și Iliria. În 559, kutrigurii sub conducerea lui Zabergan, în alianță cu bulgarii și slavii, au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Incursiunile slavilor izolați sau aliați cu alte populații se intensifică între anii 545-550. În 550-551, izvoarele menționează invaziile pustiitoare ale sclavinilor, hunilor și kutrigurilor în Tracia și Iliria. În 559, kutrigurii sub conducerea lui Zabergan, în alianță cu bulgarii și slavii, au atacat Scythia Minor, Tracia și Macedonia și au ajuns până în Grecia (Procopius). În scurt timp, în 561-562, în regiunile carpato-dunărene și-a făcut apariția o nouă populație nomadă-avarii, conduși de khaganul Baian. Apariția lor în această zonă a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Procopius). În scurt timp, în 561-562, în regiunile carpato-dunărene și-a făcut apariția o nouă populație nomadă-avarii, conduși de khaganul Baian. Apariția lor în această zonă a dus la schimbări de ordin politic-unele popoare au intrat sub directa lor suzeranitate (slavii), iar altele au fost silite să-și limiteze acțiunile împotriva Imperiului, precum hunii, bulgarii, anții. După venirea avarilor, în regiunile din nordul Dunării de Jos mai acționau doar sclavinii (slavi) care reiau atacurile împotriva Imperiului, mai ales după 567, când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de ordin politic-unele popoare au intrat sub directa lor suzeranitate (slavii), iar altele au fost silite să-și limiteze acțiunile împotriva Imperiului, precum hunii, bulgarii, anții. După venirea avarilor, în regiunile din nordul Dunării de Jos mai acționau doar sclavinii (slavi) care reiau atacurile împotriva Imperiului, mai ales după 567, când avarii se instalează durabil în Câmpia Panoniei, dar exercită în continuare o dominație nominală asupra nordului Dunării. Astfel, în 580, se produce o mare invazie slavă în sudul Dunării, multe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după 567, când avarii se instalează durabil în Câmpia Panoniei, dar exercită în continuare o dominație nominală asupra nordului Dunării. Astfel, în 580, se produce o mare invazie slavă în sudul Dunării, multe teritorii sunt jefuite, iar unele grupuri de slavi încercau să se așeze definitiv în sud. O parte din sclavinii din regiunea Dunării de jos și mijlocii au fost supuși de avari, dar la un moment dat conducătorul sclavinilor, Dauritas, a refuzat să mai plătească tribut avarilor, ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestora. Această expediție, condusă de Baian, a avut loc în 587: el și-a trecut trupele prin sudul Dunării, cu acceptul Imperiului, pentru a pătrunde în estul Munteniei, regiune unde stăpânea Dauritas. Expedițiile numeroase de jaf în Imperiu și încercările slavilor de a se stabili în sudul Dunării a silit Bizanțul să ia noi măsuri de apărare. În anul 592, generalul Priscus trecea Dunărea în nord, unde angaja mai multe lupte cu sclavinii, conduși de Ardagast și Musokios. În 594, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de apărare. În anul 592, generalul Priscus trecea Dunărea în nord, unde angaja mai multe lupte cu sclavinii, conduși de Ardagast și Musokios. În 594, o nouă expediție bizantină în nordul Dunării, condusă de Priscus, unde sunt angajate lupte cu slavii, fiind silit să ierneze în nord (conform Theophanes).3 În 596, sclavinii pătrund din nou în sudul Dunării, dar sunt învinși de generalul Petrus, care trece Dunărea și duce lupte cu căpetenia militară slavă Piragast, undeva în Ialomița sau Ilfov-Câmpia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, dar sunt învinși de generalul Petrus, care trece Dunărea și duce lupte cu căpetenia militară slavă Piragast, undeva în Ialomița sau Ilfov-Câmpia munteană (Theophilact Simocata). La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, atacurile slavilor singuri sau aliați cu avarii devin tot mai puternice. În anul 602, are loc o nouă expediție militară bizantină condusă de generalii Priscus și Comentiolus împotriva slavilor și avarilor din regiunea Tisei inferioare. Anul 602 marchează momentul de cotitură în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, atacurile slavilor singuri sau aliați cu avarii devin tot mai puternice. În anul 602, are loc o nouă expediție militară bizantină condusă de generalii Priscus și Comentiolus împotriva slavilor și avarilor din regiunea Tisei inferioare. Anul 602 marchează momentul de cotitură în istoria regiunilor din nordul Dunării de Jos. În acest moment se produce revolta trupelor romane de pe limesul Dunării condusă de centurionul Focas, care în fruntea armatei se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pe limesul Dunării condusă de centurionul Focas, care în fruntea armatei se îndreaptă spre Constantinopol și se proclamă împărat. Granița dunăreană părăsită de armată, lipsită un timp de o apărare fermă, devine vulnerabilă, practic, limesul se prăbușește. Numeroase grupuri de slavi pătrund în masă la sud de Dunăre, unde se așează în număr mare definitiv și colonizează întinse zone din Peninsula Balcanică. Să precizăm, înainte de a derula desfășurarea evenimentelor după 602, unde erau localizate zonele geografice stăpânite de slavi, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grupuri de slavi pătrund în masă la sud de Dunăre, unde se așează în număr mare definitiv și colonizează întinse zone din Peninsula Balcanică. Să precizăm, înainte de a derula desfășurarea evenimentelor după 602, unde erau localizate zonele geografice stăpânite de slavi, la sfârșitul secolului al VI-lea, în nordul Dunării de Jos. S-a presupus că Dauritas stăpânea în sud-estul Câmpiei muntene, Ardagast în zona râului Ialomița, iar Musokios stăpânea de la Ialomița până la Buzău, mai precis până la vărsarea acestuia în Siret
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânea în jumătatea de est a Câmpiei muntene. Alții susțin că Musokios ar fi un conducător local, dacic, iar Dauritas, având nume latin, ar fi exercitat o conducere militară autohtonă. Părăsirea masivă a regiunilor din nordul Dunării de Jos de către slavi, după 602, se poate verifica și arheologic-se observă o scădere vizibilă a așezărilor, din prima jumătate a secolului al VII-lea, în comparație cu cele din perioada anterioară. Izvoarele scrise referitoare la slavi ne oferă și date despre modul lor de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a regiunilor din nordul Dunării de Jos de către slavi, după 602, se poate verifica și arheologic-se observă o scădere vizibilă a așezărilor, din prima jumătate a secolului al VII-lea, în comparație cu cele din perioada anterioară. Izvoarele scrise referitoare la slavi ne oferă și date despre modul lor de trai, felul de a lupta, credințele lor. Cu privire la prezența slavilor în regiunile carpato-dunărene, trebuie precizat că deși izvoarele scrise bizantine îi menționează aici, încă de la începutul secolului al VI-lea (Pseudo-Caesarius), cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o scădere vizibilă a așezărilor, din prima jumătate a secolului al VII-lea, în comparație cu cele din perioada anterioară. Izvoarele scrise referitoare la slavi ne oferă și date despre modul lor de trai, felul de a lupta, credințele lor. Cu privire la prezența slavilor în regiunile carpato-dunărene, trebuie precizat că deși izvoarele scrise bizantine îi menționează aici, încă de la începutul secolului al VI-lea (Pseudo-Caesarius), cercetările arheologice nu au dus la descoperirea unor vestigii slave certe înainte de mijlocul secolului al VI-lea. O explicație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestui secol, expedițiile de jaf împotriva Imperiului erau întreprinse de cete militare slave, care își aveau sălașurile în teritoriile de la est de Nistru, unde reveneau după atac, ei, practic, nu erau instalați în nordul Dunării. Nici prezența unor grupuri de slavi neînarmați, pașnici, din prima jumătate a secolului al VI-lea, nu este atestată arheologic. Numai în jurul lui 550, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre o așezare reală a slavilor în nordul Dunării de Jos. Astfel, Procopius specifică că "sclavinii își au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
practic, nu erau instalați în nordul Dunării. Nici prezența unor grupuri de slavi neînarmați, pașnici, din prima jumătate a secolului al VI-lea, nu este atestată arheologic. Numai în jurul lui 550, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre o așezare reală a slavilor în nordul Dunării de Jos. Astfel, Procopius specifică că "sclavinii își au sălașurile dincolo de Dunăre, nu departe de țărm".4 Dar precizări importante în legătură cu prezența reală a slavilor în regiunile carpato-dunărene au adus cercetările arheologice. Vestigiile slave arhaice, alcătuite din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în jurul lui 550, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre o așezare reală a slavilor în nordul Dunării de Jos. Astfel, Procopius specifică că "sclavinii își au sălașurile dincolo de Dunăre, nu departe de țărm".4 Dar precizări importante în legătură cu prezența reală a slavilor în regiunile carpato-dunărene au adus cercetările arheologice. Vestigiile slave arhaice, alcătuite din ceramică, unelte, obiecte de îmbrăcăminte și podoabă au putut fi separate de cele autohtone-de cele mai multe ori fiind descoperite împreună. Repartiția geografică a vestigiilor slave arhaice arată (indică) faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
putut fi separate de cele autohtone-de cele mai multe ori fiind descoperite împreună. Repartiția geografică a vestigiilor slave arhaice arată (indică) faptul că din regiunile Niprului superior și mijlociu, al râurilor Pripet și Bug, traversând cursurile Nistrului, Prutului și Siretului, dinspre nord, slavii s-au infiltrat treptat în zonele extra-carpatice până în estul Câmpiei muntene. Apoi anumite grupuri de slavi s-au mișcat (deplasat) spre vestul Munteniei și Olteniei. Alte grupuri de slavi, pornind din regiunile Niprului mijlociu, dinspre răsărit, s-au deplasat de-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]