1,475 matches
-
exista o mulțime de limbi moarte și civilizații apuse, care va oferi specialiștilor de lucru. De altfel, o limbă nu e dată pentru totdeauna. Mai devreme sau mai târziu, ea dispare. Așa s-a întâmplat cu greaca și latina, cu slavona, cu aramaica și hitita, așa se va întâmpla și cu engleza. Va veni momentul când această limbă va muri, dând naștere altor lăstare. Epoca globalizării abia a început. Dar schimbările, după cum am spus, au loc într-un ritm rapid și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
arbitrară. Husul ca nume propriu sau Hușii ca nume de târg n-au nimic a face cu porecla Gâscă sau Gânscă (forma arhaică a lui Gâscă), cum n-au a face nici cu ungurescul hus (citește huș) carne”. În documente slavone (îndeosebi în cele domnești, emise la Huși), numele localității era întrebuințat la plural. Alteori, acest nume era utilizat la singular, de exemplu, în inscripția slavonă care se păstrează deasupra ușii bisericii lui Ștefan cel Mare, în care se arată că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Gâscă), cum n-au a face nici cu ungurescul hus (citește huș) carne”. În documente slavone (îndeosebi în cele domnești, emise la Huși), numele localității era întrebuințat la plural. Alteori, acest nume era utilizat la singular, de exemplu, în inscripția slavonă care se păstrează deasupra ușii bisericii lui Ștefan cel Mare, în care se arată că ea s-a zidit „în Huso” („VZ G2SO”). Cele două denumiri menționate în documente - după opinia lui Melchisedec - provin de la nume de persoane, devenite proprietare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui Ștefan cel Mare, au fost zidite la Huși, curțile domnești și biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, în jurul căreia se va cristaliza în secolul următor Episcopia, una dintre cele mai prestigioase instituții ecleziastice din Moldova. Textul inscripției slavone - actul de naștere al locașului -, tradus în limba română de episcopul Melchisedec, cuprinde informații privind ctitorul, hramul bisericii, și data când a fost ridicată: „Euseviosul și iubitorul de Christos Io Ștefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn țerei Moldavei, fiul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din oraș, semnând actele respective, adresau în numele locuitorilor târgului plângeri către domnie și altele. Cel mai vechi act ce atestă acest tip de conducere la Huși (șoltuzul și pârgarii) datează din 1609; o parte a documentului este scrisă în limba slavonă, iar cealaltă parte în limba română: „noi șoltuzul din Huși împreună cu o seamă de oameni buni”, între aceștia fiind și „Lorinți și Mateiu Ajod”. Neîndoielnic, „oamenii buni” erau oameni de frunte ai obștii, posibil maghiari după nume, oameni înstăriți, poate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
d. Bianu, singurul păzitor al averii lăsate la Academie, la care mă dusei peste puține zile. Pe la orele 4½, în ziua de 10/23 ianuarie, un subofițer din poliția secretă germană cu un ofițer bulgar au cerut să vadă documentele slavone. Bianu le-a cerut actele de identitate, ei au arătat o bucățică de hârtie ștampilată de Kommandantură, dar fără numele aducătorilor; [Bianu le-a dat cartea lui de vizită și le-a cerut-o pe a lor. Bulgarul, neavând, și-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
clădiri impresionante construite în stil baroc, aici fiind înființate și primele institute sîrbești de învățămînt superior. Influența Rusiei era puternică, dat fiind că toată nădejdea era în teologii trimiși de la Kiev. Limba literară a acestei perioade era așa-numita sîrbă slavonă, o creație artificială apropiată de slava bisericească, dar nu și de limba vorbită de oamenii de rînd. Ca și pe timpul dominației otomane, biserica păstra vie amintirea imperiului sîrb medieval; trecutul istoric era idealizat și făcut să pară glorios. Picturile și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
misionarilor protestanți din America și de cele ale bisericii unite, care reprezentau influențele franceză și poloneză din Bulgaria. El nu era de acord cu dorința bulgarilor de a avea propriul lor cler, o parte a veniturilor bisericii și slujbe în slavona bisericească. Odată cu sosirea la Constantinopol a lui Ignatiev, a început intervenția activă a Rusiei în acest domeniu. Conciliile bisericești au pus chestiunea în discuție, dar nu au realizat mare lucru. Firește că Patriarhia se opunea unei noi limitări a jurisdicției
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
clericilor din ambele principate pentru acțiunea contra propagandei calvine. E epoca primei Pravile, a primei "Cărți românești de învățătura pravilelor împărătești", a "Răspunsului la Catehismul calvinesc" și altor cărți de preț; și mai ales a primelor școli, cu învățătură temeinică slavonă, greacă și română. Dar "...când țările se suie la mari bișuguri, zburdează hirea omenească; și zburdăciunea naște păcatul și pe păcat îl urmează mânia lui Dumnezeu..." zice iarăși Miron Costin. De la o vreme, părea "că lui Vasile Vodă i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în sine un fenomen tocmai nou. Sub altă formă, el se mai produsese, cu aproape un secol în urmă, în Transilvania, sub acțiunea propagandei protestante săsești, căreia îi datorim tipărirea primelor cărți în limba română și întrucâtva, poate, înlocuirea limbei slavone prin cea națională în slujba bisericească. Dar la formarea și dezvoltarea culturei noastre, și în raport cu propaganda calvină și luterană, influența polonă ocupă un loc cu totul deosebit, atât prin valoarea sa proprie și prin efectele sale cât și prin spontaneitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bizantine, În cadrul scenei Judecății de apoi, În „lăcașurile Iadului” sunt reprezentați „iudei”, care „Își smulg bărbile”, „cătând către Moise, ce le arată cu degetul pe Hristos” <endnote id=" (11)"/>. Într-adevăr, un „sobor evreiesc” (notat pe frescă lik evreiski, În slavonă) este condamnat la flăcările Iadului În scena Judecății de apoi pictată pe zidurile bisericilor din Bucovina : Probota (cu fresce datând din 1532), Humor (1535), Moldovița (1537), Voroneț (1547) ș.a. Evreii sunt zugrăviți În mod clasic, smulgându-și bărbile și urmându
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deja În inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul vânzării” (Ioan 13, 2) ; sau : „Și după Îmbu cătura de pâine, intrat-a atunci Satana În el” (Ioan 13, 27). Prin legendara sa trădare, Iuda Iskariotski (cum apărea În textele slavone care au circulat În Țările Române) l-a impresionat atât de profund pe țăranul român, Încât numele său a dat naștere la două denumiri populare ale Diavolului : Iuda și Scaraoțchi <endnote id="(vezi 360 ; 14, pp. 40-41)"/>. Din „gura de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu un alt oareșicare apocrif creștin” <endnote id="(22, p. 107)"/>. Dar folcloristul român nu l-a putut identifica pe acesta din urmă. Foarte probabil, este vorba de evanghelia apocrifă Copilăria lui Isus (sau Evanghelia lui Pseudo-Toma), care - În versiunea slavonă - a circulat În Țările Române Încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea <endnote id="(24, pp. 55-60 ; 25, pp. 62-63)"/>. Conform acestui text apocrif <endnote id=" (106)"/>, copilul Isus, și nu Sfânta Maria, este cel care a transformat În purcei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
altei legende, Sfânta Maria se Îndrepta spre Ierusalim pentru a-l duce pe pruncul Isus, la 40 de zile de la naștere, la templu, „ca să i se citească rugăciunile de dezlegare”. (În calendarul creștin ortodox este sărbătoarea Întâmpinării Domnului - sau, În slavonă, Stretenie -, zi „cu roșu la calendar”, celebrată la 2 februarie.) Cu o zi Înainte, fiind În drum spre Ierusalim, Sfânta Maria a fost atacată de „o mulțime de jidovi [...], În frunte cu Trif, unul dintre diregătorii cei mari ai Ierusalimului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În anul 1330, după Nicolae Iorga. În 1402, Alexandru cel Bun strămuta de la Cetatea Albă la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Tot cam atunci, din porunca aceluiași domnitor, monahul Grigore Țamblac, „prezbiterul marii biserici a Moldovlahiei”, redacta În limba slavonă Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou. Iată-i pe scurt legenda : din cauza uneltirilor unui căpitan de corabie - catolic („de eres latin”) și probabil genovez („frânc”) -, negustorul creștin-ortodox Ioan din Trapezunt intră În conflict religios cu mai- marele Cetății Albe (vreun urmaș
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a bucurat de un mare succes În Moldova. În 1547, de exemplu, ea a fost detaliat reprezentată pe frescele bisericii Voroneț (fațada sudică). În 1534, inspirându-se din opera lui Grigore Țamblac, arhimandritul Teodosie de la Mănăstirea Neamț a redat În slavonă un Cuvânt panegiric al sfântului și cinstitului mare mucenic Ioan cel Nou, text care, În secolele următoare, a fost adesea tipărit. Legenda a pătruns și În Viețile sfinților, fiind reluată de Varlaam, mitro politul Moldovei, În Cazania din 1643. Varlaam
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Încreștinat mai multe mii de jidovi păgâni” (legendă populară bucovineană ; <endnote id="cf. 142, pp. 306-308"/>). În unele texte românești vechi, numele iudeului orbit este Ofona, În loc de Iefonias. În textul Întrebări și răspunsuri (mss. BAR 3806, din 1748), tradus din slavonă, se pune Întrebarea : „Cum au fost numele Jidovului celui ce să apropia să să atingă de sicriul Précistii să-l răstoarne, și-i tăe Arhanghelul mâinele ?”. Iar răspunsul este : „Ofona” <endnote id="(648)"/>. Semnificativ este faptul că Într-una din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zone. Singurul element migrator ce poate fi luat în considerare este cel slav, care a lăsat urme temeinice în toponimie, încă de la începuturile existenței sale - cu mici excepții− și pînă în secolul al XVII-lea. Cancelariile Moldovei au folosit exclusiv slavona ca limbă pentru redactarea documentelor. în aceste împrejurări multe toponimice de origină românească au fost traduse și, datorită prestigiului documentului scris, s-a impus în limba română. Astfel, susțin specialiștii, este foarte posibil ca toponimul Răcoasa să fi devenit Racova
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bulgari românizați, iar în Moldova, rușii și ucrainienii au fost moldovenizați? De către cine, dacă locurile erau pustii? Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză îndelungată între români și slavi. Din considerente religioase, limba bisericii fiind slavonă, slavonismele au pătruns și în vorbirea curentă. Influența a venit și din partea limbii cancelariilor care era tot slavona. „Aș vrea să scriu o istorie a prostiei omenești de-a lungul ultimelor secole. O boacănă care trebuie demistificată este «Cântecul cneazului
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză îndelungată între români și slavi. Din considerente religioase, limba bisericii fiind slavonă, slavonismele au pătruns și în vorbirea curentă. Influența a venit și din partea limbii cancelariilor care era tot slavona. „Aș vrea să scriu o istorie a prostiei omenești de-a lungul ultimelor secole. O boacănă care trebuie demistificată este «Cântecul cneazului Igor» care însuflețește pornirile expansioniste de esență slavă. Numai că povestea asta este cântată pe strune neacordate la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
toate cuvintele în rusește, turma cuvintelor albindu-mi noaptea. și cuvintele nici nu erau rusești ci ucrainiene sau haholești, de la numele pe care singuri și-l dădeau locuitorii așezării. Încetul cu încetul, ca într-o nisiparniță, absorbeam cantitatea de cuvinte slavone pe când copiii, la rândul lor, partea de tirizie a limbii române. În ceea ce privește frecvența la școală, mă ajuta tot biata Nina. Mergea cu mine prin sat pe la părinții care nu-și trimiteau copiii la școală și cu autoritatea ei de învățătoare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
netăgăduit de țară europeană dintotdeauna. Încă din epoca străromână scrierile patristice au contribuit la crearea conștiinței latinității. Deteriorarea legăturilor cu occidentul a Început după sciziunea care a Împărțit Europa În două culturi aparent antagonice. Separarea sa accentuat prin pătrunderea limbii slavone În biserică apoi În cancelarii și administrație. Până la Începutul secolului al XVI-lea slavonismul a stânjenit scrisul În limba română dar conștiința latinității a supraviețuit. Ea s-a afirmat pe timpul domnitorilor Matei Basarab și Vasile Lupu, prin cronicari și Înalți
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
româna și germana, iar disciplinele studiate erau Studiul Biblic și Exegeza Vechiului Testament, Studiul Biblic și Exegeza Noului Testament, Dogmatica, Teologia Morală, Istoria Bisericii, Drept Bisericesc, Teologie Practică, Limbi Orientale, precum ebraica și aramaica, la care se adăugau greaca și slavona bisericească. „Iluștri profesori, care au studiat în prestigioase centre universitare din Europa și nu numai, precum Breslau, Leipzig, Strasbourg, Viena, Innsbruk, Bonn, Würtzburg, München, Tübingen, Berlin, Atena, Paris, Praga, Moscova, Ierusalim, au făcut-o celebră în întreaga Europă. Perioada românească
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
creștină de până la Sfinții Părinți). Ea reprezintă ultima (re)formulare importantă a sa difuzată în spațiul post-bizantin înainte de căderea Constantinopolului, preluată și de gândirea românească medievală (în mod oficial, chiar de la jumătatea secolului XIV). Prin filtrul limbii și al culturii slavone, românii medievali au cunoscut din textele sbornicelor nume de referință ale mișcării isihaste: Cuvinte alese din cartea lui Dionisie Areopagitul; excepte și învățături, în codexurile românești, preluate din Grigorie Sinaitul; "cuvinte" prescrise din patriarhul Callist, în sbornice slavo-române; texte în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fratre", cuvintele strigate (după Cronografia lui Theophan) la anul 579 de un soldat bizantin, au crezut unii a găsi un document echivalent cu jurământul de la Strasbourg (842) și carta capuană (960). Din felurite pricini, între care uzul oficial al limbii slavone în biserică și cancelarii, primul text în limba română (lăsînd la o parte urmele fragmentare) rămâne scrisoarea câmpulungeanului Neacșu către judele Hanăș Beagnăr din Brașov (1521). Îndată după aceea folosirea limbii române (nu mai nouă decât celelalte graiuri romanice) devine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]