1,056 matches
-
lui și nu voia să iasă și să recunoască ce-i făcuse mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeile de care nu s-au putut despărți. Așezat cu picioarele sub el, alt scrib scria cu grijă numele robilor și vârstele lor pe un sul de papirus, luîndu-le de pe cioburi. Robii vorbeau între ei, însă cu glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau zgomot. Acum, lui Auta nu i se mai îngăduise să stea printre robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de robi și de roabe, unii tineri, cu fața neagră și dinții albi, alții cu chipurile albe împrejmuite de bărbi negre. Erau mânați cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fața neagră și dinții albi, alții cu chipurile albe împrejmuite de bărbi negre. Erau mânați cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară și se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară și se apropie de cei doi străini. Cu lahuben băuse din întîmplare, într-o zi, la aceeași cârciumă din marginea orașului Behdet, iar după aceea se mai căutară unul pe altul de câteva ori
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
după aceea se mai căutară unul pe altul de câteva ori, tot acolo. Acum, lahuben îl zări și, privindu-l cu bunăvoință, șopti la urechea lui Auta: - După ce are să plece, să mă întrebi să-ți spun despre el. Acest mic slujbaș, folosindu-se de împrejurarea că în ceata pe care o ducea el era cel mai mare, vru să-și întrebe proaspătul prieten de sănătate. Dar fiind numai un slujbaș mărunt, nu avea răgaz să rămână decât o clipă. Când fu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plece, să mă întrebi să-ți spun despre el. Acest mic slujbaș, folosindu-se de împrejurarea că în ceata pe care o ducea el era cel mai mare, vru să-și întrebe proaspătul prieten de sănătate. Dar fiind numai un slujbaș mărunt, nu avea răgaz să rămână decât o clipă. Când fu lângă lahuben, îl salută și-i spuse: - Am auzit că plecați cu toții în curînd! Și eu plec. Acum ducem în cetatea voastră acest papirus, iar mâine pornim mai mulți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aveți ce lua. Aș mai fi stat cu tine de vorbă, dar eu plec mâine. Poate mai vii la cetatea voastră de-aici, și atunci caută-mă pe ulița din stânga pieței. Ai să întrebi de mine: acolo e casa mea. Slujbașul privi cu dispreț pe sclavul negru, zâmbi soldatului și se depărtă lovindu-și asinul. Noaptea cuprindea câmpia. Curând se iviră stelele și cei doi, lăsîndu-l pe slujbașul care plecase, căutară cu ochii, după obiceiul deprins, ciudata stea de la miazăzi. - Iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe ulița din stânga pieței. Ai să întrebi de mine: acolo e casa mea. Slujbașul privi cu dispreț pe sclavul negru, zâmbi soldatului și se depărtă lovindu-și asinul. Noaptea cuprindea câmpia. Curând se iviră stelele și cei doi, lăsîndu-l pe slujbașul care plecase, căutară cu ochii, după obiceiul deprins, ciudata stea de la miazăzi. - Iar a răsărit! spuse Auta. - Tocmai voiam să-ți spun despre steaua care te chinuie atît! își aduse aminte Iahuben. Am fost o dată să beau vin în orașul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
deprins, ciudata stea de la miazăzi. - Iar a răsărit! spuse Auta. - Tocmai voiam să-ți spun despre steaua care te chinuie atît! își aduse aminte Iahuben. Am fost o dată să beau vin în orașul acela, Behdet. Acolo m-am văzut cu slujbașul de adineauri. Am stat de vorbă cu el. Îl cheamă Merib. Am vorbit cu el despre steaua asta. Auta îl privi curios: - Și ce ți-a spus Merib? - Dacă nu l-aș fi văzut acum, aș fi uitat să-ți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a spus Merib? - Dacă nu l-aș fi văzut acum, aș fi uitat să-ți spun, urmă Iahuben. Este om plăcut, cu inimă deschisă. Mi-a spus că a fost meșteșugar în oraș, dar știind să scrie l-au făcut slujbaș pentru că sora lui, Hedetkaș, este țiitoarea lui Hnumhotep, capul slujbașilor din Behdet, fiindcă e foarte frumoasă. Auta aștepta răbdător. Iahuben tăcu câteva clipe, căutând să-și aducă aminte ce spunea la început. Auta îl ajută: - Voiai să-mi spui de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aș fi uitat să-ți spun, urmă Iahuben. Este om plăcut, cu inimă deschisă. Mi-a spus că a fost meșteșugar în oraș, dar știind să scrie l-au făcut slujbaș pentru că sora lui, Hedetkaș, este țiitoarea lui Hnumhotep, capul slujbașilor din Behdet, fiindcă e foarte frumoasă. Auta aștepta răbdător. Iahuben tăcu câteva clipe, căutând să-și aducă aminte ce spunea la început. Auta îl ajută: - Voiai să-mi spui de stea. - Da, se lumină soldatul. L-am întrebat eu. Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mi-a spus Merib: că preoții lor i-au învățat să nu se teamă de ea, pentru că nici nu e stea, ci este tot ochi, dar ochiul zeiței lor Neith... tu poate știi, au ei o zeiță Neith, care zice slujbașul Merib că e zeița cerului, a dragostei și a înțelepciunii. Fiindcă a fost anotimpul revărsării râului, când toată lumea se bucură la ei, zeița și-a deschis ochiul spre țara Ta Kemet... Merib știe mai bine, pentru că Hnumhotep se află de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
va vedea aievea vreodată, își desfăcu fălcile și printre buzele îngroșate și aspre scuipă în mare. Apoi rosti pentru sine un cuvânt pe care cei doi nu-l auziră bine sau nu-l pricepură decât atunci când biciul din mâna unui slujbaș atlant, ce tocmai trecea pe acolo, sfâșie șuierând spinarea vâslașului. Iahuben se întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cuvânt pe care cei doi nu-l auziră bine sau nu-l pricepură decât atunci când biciul din mâna unui slujbaș atlant, ce tocmai trecea pe acolo, sfâșie șuierând spinarea vâslașului. Iahuben se întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise, parcă îl întărîtase mai mult. Auta se uită și el la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uită și el la acest rob și simți cum îl doare și pe el trupul, deși nebătut. Vâslașul aruncă printre dinți: - Poți să spui de trei ori că lupul e capră, lapte de la el tot n-ai să mulgi! Biciul slujbașului șuieră din nou. Robul rome acum tăcut, răcorit, vâsli mai departe. - Care-i numele tău? îl întrebă Iahuben, fără să știe nici el de ce. Slujbașul se pregătea să plece, dar se opri. - Ce nevoie ai tu de numele meu? Vrei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trei ori că lupul e capră, lapte de la el tot n-ai să mulgi! Biciul slujbașului șuieră din nou. Robul rome acum tăcut, răcorit, vâsli mai departe. - Care-i numele tău? îl întrebă Iahuben, fără să știe nici el de ce. Slujbașul se pregătea să plece, dar se opri. - Ce nevoie ai tu de numele meu? Vrei să mi-l spurci în urechea ta, sau vrei să mi-l batjocorești cu limba ta? zise robul mînuindu-și vâsla cu furie, și ultimele lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bici. Iahuben simți că i se urcă sângele în obraz, dar întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la fel ca robul de la vâslă dacă s-ar fi aflat în locul lui. Slujbașul răcni la vîslaș: - Să răspunzi, scrumbie uscată, când un oștean viteaz al marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, vrea să știe numele tău blestemat! Lui Iahuben îi părea acum rău de întorsătura neașteptată a lucrurilor și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și scuipă în mare, fără să-și ia în seamă spinarea însîngerată, pândită de o nouă primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea de furie, și acum porni să facă ocolul punții, ca să biciuiască și pe ceilalți vâslași, spre a le aduce aminte că sunt robii Atlantidei. Folosindu-se de prilejul de a rămâne fără urechi străine în preajmă, Auta se întoarse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ascultă șuierăturile de bici care ocoliră puntea, apoi simți ceva necunoscut în ochi, ceva fierbinte și umed, și când își dădu seama că sunt lacrimi se întoarse rușinat cu fața spre largul mării. Numai Auta văzu, dar de față cu slujbașii regești nu îndrăzni să-i pună mâna pe umăr. Încercă totuși să-l mângâie altfel. Îi spuse încet, ca să nu fie auzit de alții: - Nu te amărî, nu ești tu vinovat. - Dar cine? L-a biciuit numai din pricina mea, am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cîntă? Cântă și de necaz. Și tu singur ai spus că unele cântece mint. - Ai dreptate. Și cât pământ au ca să se hrănească? - Dacă s-ar hrăni numai ei și nu le-ar lua jumătate stăpânul ținutului și un sfert slujbașii, tot nu le-ar ajunge. Muncesc din greu și abia se întorc acasă la căderea nopții, istoviți, că trebuie să și plece îndărăt pe câmp. Și asta când e bine! Dar gîndește-te că uneori apa din Hapi nu se ridică
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca să-l mai fi putut auzi. Nu trecu însă mult și simți că nu mai poate trage aer pe nări. Deschise gura larg, însă nici gura nu mai putu prinde văzduhul. Se uită la ceilalți. Auta stătea nemișcat. Câțiva dintre slujbași intraseră în pântecul navei, sub punte. Corabia era destul de adâncă, totuși apa aceasta, până adineauri liniștită, se zvârcolea acum și arunca nava de pe un val pe altul ca pe un pai. Acum vântul ridica înalte valuri albe din marea care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la sclav. Vâslea ca și până acum. Deodată, ochii i se luminară. Privi țărmul apropiat. Se uită la celelalte corăbii, care erau departe. Se ridică puțin și cuprinse puntea în priviri. Pe punte nu era, aici lângă ei, încă nimeni. Slujbașii regești se mai ascundeau sub punte, în pântecul navei. Iahuben se aplecă spre sclav și-l întrebă: - Ți-au venit puterile la loc? Hunanupu, care sfârșise de mâncat, se ridică din colțul său, vrând să ia vâsla. Era înzdrăvenit. Se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strecura), apoi se aruncă în mare. Apa îl înghiți. Iahuben îl urmări îngrijorat, însă puțin mai târziu, la vreo cincizeci de pași, îi zări capul ieșind din apă: țăranul Hunanupu înota spre țărm. Acum marea se liniștise de tot. Un slujbaș regesc ocolea puntea să vadă dacă totul era așa cum a fost. Când ajunse la Iahuben, rămase cu gura căscată: - Ce faci aici? Iahuben zâmbi șiret: - Vâslesc, nu vezi! - Dar sclavul unde-i? Ce, tu ești vîslaș? Unde-i sclavul? - L-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Vâslesc, nu vezi! - Dar sclavul unde-i? Ce, tu ești vîslaș? Unde-i sclavul? - L-a smuls un val cu frânghie cu tot și l-a aruncat în mare, spuse Iahuben. Ce mă întrebi pe mine? S-o fi înecat! Slujbașul își schimbă greutatea de pe un picior pe altul. - Și de ce ai vâslit tu? - Ce întrebare neroadă! Cum era să las vâsla singură, dacă m-am întîmplat pe-aici și n-am văzut nici un vâslaș. Tu de ce ai stat ascuns și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]