2,620 matches
-
Schimbarea atitudinii lui Dumnezeu în relație cu vameșul aflat în disperarea izolării, ca răspuns al societății la comportamentul său, s-a produs grație smereniei acestuia. De aici reiese că îndurarea lui Dumnezeu față de inima înfrântă și smerită este fără de margini. Smerenia - împărăteasă a tuturor virtuților - este remediul omului căzut. Sfântul Ioan Scărarul consideră smerenia ușa Împărăției lui Dumnezeu (Filocalia, IX, p. 306). Mesajul parabolei poate fi sintetizat astfel: „Dacă mândria l-a coborât pe om din cer, smerenia l-a înălțat
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
răspuns al societății la comportamentul său, s-a produs grație smereniei acestuia. De aici reiese că îndurarea lui Dumnezeu față de inima înfrântă și smerită este fără de margini. Smerenia - împărăteasă a tuturor virtuților - este remediul omului căzut. Sfântul Ioan Scărarul consideră smerenia ușa Împărăției lui Dumnezeu (Filocalia, IX, p. 306). Mesajul parabolei poate fi sintetizat astfel: „Dacă mândria l-a coborât pe om din cer, smerenia l-a înălțat”! Da, vameșul a avut o smerenie ce i-a înlesnit înălțarea. Fie ca
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
este fără de margini. Smerenia - împărăteasă a tuturor virtuților - este remediul omului căzut. Sfântul Ioan Scărarul consideră smerenia ușa Împărăției lui Dumnezeu (Filocalia, IX, p. 306). Mesajul parabolei poate fi sintetizat astfel: „Dacă mândria l-a coborât pe om din cer, smerenia l-a înălțat”! Da, vameșul a avut o smerenie ce i-a înlesnit înălțarea. Fie ca loghionul parabolei din Luca 18, 14: „Fiindcă oricine se înalță pe sine va fi umilit și oricine se smerește pe sine va fi înălțat
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
remediul omului căzut. Sfântul Ioan Scărarul consideră smerenia ușa Împărăției lui Dumnezeu (Filocalia, IX, p. 306). Mesajul parabolei poate fi sintetizat astfel: „Dacă mândria l-a coborât pe om din cer, smerenia l-a înălțat”! Da, vameșul a avut o smerenie ce i-a înlesnit înălțarea. Fie ca loghionul parabolei din Luca 18, 14: „Fiindcă oricine se înalță pe sine va fi umilit și oricine se smerește pe sine va fi înălțat” să devină argumentul înălțării fiecăruia dintre noi. Prin urmare
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
parabolei din Luca 18, 14: „Fiindcă oricine se înalță pe sine va fi umilit și oricine se smerește pe sine va fi înălțat” să devină argumentul înălțării fiecăruia dintre noi. Prin urmare, Slava lui Dumnezeu izvorăște numai acolo unde odrăslește smerenia ... În loc de alte concluzii finale și încheiere - un epilog ce poartă titlul: Mândria, fariseismul și ipocrizia - înfățișarea și purtarea noastră cea de toate zilele?!... Plecând de la această pericopă evanghelică și pildă a Vameșului și a fariseului, vom observa șă constata că
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
ne înjumătățesc necazul și urmările acestuia, în virtutea pedagogiei divine atotștiuoare și înțelepte. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Iisus Hristos - Care și El a suferit atât de mult din cauza fățărniciei cărturarilor și a
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
deliciile și pentru a doua zi. Și de aceea nu guști decât cu pătrățica. Între lumi - cartea domnului Nicolae Băciuț despre Nicoale Steinhardt, este pentru mine o astfel de delicatesă rară. Cu infinită modestie și cu o anumită măreție a smereniei, Nicolae Steinhardt mărturisește prietenului său despre „semnificațiile multiple ale lui a scrie”: „-- Încă nu le-am înțeles, e aici un mister pe care nu mă sfiesc a-l numi cutremurător. Vorbirea și scrisul - pentru o specie parcă rătăcită în imensități
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
realizarea acestui proiect din oțel inox, nu existau, desigur, fonduri suficiente la dispoziție, așa că el s-a pripășit pe undeva, cine știe prin ce ungher, deși ar fi meritat pe deplin dreptul la nemurire. Eu l-aș fi așezat cu smerenie în curtea Bibliotecii Județene „V.A.Urechia”. Nicăieri ca acolo nu s-ar fi simțit mai „acasă”, nici un loc n-ar fi fost mai potrivit - mărturie că literatura - această inestimabilă comoară - e accesibilă tuturor și din care orișice om are
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
lor : „A te lăsa de credința dreaptă pentru slavă și, cu scopul de a fi mărit, a-L trata pe Dumnezeu cu dispreț, nu ar fi oare aceasta culmea lașității și a nebuniei?” . Ar fi bine să studiem aici tema smereniei. Că este vorba de botezați sau de necreștini, această virtute apare la Sfântul Ioan Hrisostom ca fundament al întregii vieți duhovnicești. Astfel înțelegem că fără această „mamă a tuturor binefacerilor” , este imposibil să fim mântuiți . Ajungând la „Cinstea omului ce
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
Ioan Scărarul spune destul de puține despre viața contemplativă, și se concentrează în mod deliberat pe viața activă, asupra păcatelor ce trebuie biruite și asupra virtuților ce trebuie cucerite. Este clar că Sfântul Ioan ar dori ca cititorii lui să caute smerenia și pocăința [14, 8 (865 B)], și nu să caute viziuni și extazuri. De altfel, scara prezintă o sobrietate accentuată și o reticență față de vise (o vădită influență a Sfântului Diadoh al Foticeii: a se compara în acest sens pasajul
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
un patos rațional factorii ce-l înalță. E clar că încearcă că încearcă problema stării morale, așa încât să cuprindă atât la nivel axiologic, cât și la cel al înfăptuirii drepte (ortopraxiei) în ceea ce privește temele coerențelor sociale ale omului. „Filozofarea” ca filantropie, smerenie și jertfă Sfântul Grigore Teologul căutând criteriul prin care va fi apreciat ce este folositor din punct de vedere moral, el spune că nu e potrivit să-l căutăm și să-l localizăm în cunoștințele științifice. După aprecierea lui, toți
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
că există un spațiu al realității - evident acela al cauzelor prime și inițiale sau al unităților elementare - care nu este obiectivizat exterior și nici nu este pus în contururi de sens severe. Deci, sunt propuse indirect limitarea de sine și smerenia omului, ceva ce este validat nemijlocit de următoarele lui gânduri. Cugetătorul creștin susține că elementele principale ce trebuie să caracterizeze un om adevărat sunt înțelepciunea, cumpătarea, smerenia, sociabilitatea și filantropia. Dintre acestea este luat drept cel mai important ultimul . Dacă
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
în contururi de sens severe. Deci, sunt propuse indirect limitarea de sine și smerenia omului, ceva ce este validat nemijlocit de următoarele lui gânduri. Cugetătorul creștin susține că elementele principale ce trebuie să caracterizeze un om adevărat sunt înțelepciunea, cumpătarea, smerenia, sociabilitatea și filantropia. Dintre acestea este luat drept cel mai important ultimul . Dacă avem în vedere faptul că toată gândirea pe care se construiește antropologia creștină, am susține că aici este formulată opinia că prin filantropie omul repetă modul exprimării
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
fatalism. Este mai de preferat să se nevoiască omul pe sine însuși prin străduință în încercările lui silogistice îndrumat de Sfântul Duh, decât să fie necuviincios față de ceea ce alcătuiește elementele esențiale ale vieții duhovnicești, urmărind moleșeala intelectuală ... „Filozofarea” ca filantropie, smerenie și jertfă Sfântul Grigore Teologul căutând criteriul prin care va fi apreciat ce este folositor din punct de vedere moral, el spune că nu e potrivit să-l căutăm și să-l localizăm în cunoștințele științifice. După aprecierea lui, toți
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
că există un spațiu al realității - evident acela al cauzelor prime și inițiale sau al unităților elementare - , care nu este obiectivizat exterior și nici nu este pus în contururi de sens severe. Deci, sunt propuse indirect limitarea de sine și smerenia omului, ceva ce este validat nemijlocit de următoarele lui gânduri. Cugetătorul creștin susține că elementele principale ce trebuie să caracterizeze un om adevărat sunt înțelepciunea, cumpătarea, smerenia, sociabilitatea și filantropia. Dintre acestea este luat drept cel mai important ultimul . Dacă
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
în contururi de sens severe. Deci, sunt propuse indirect limitarea de sine și smerenia omului, ceva ce este validat nemijlocit de următoarele lui gânduri. Cugetătorul creștin susține că elementele principale ce trebuie să caracterizeze un om adevărat sunt înțelepciunea, cumpătarea, smerenia, sociabilitatea și filantropia. Dintre acestea este luat drept cel mai important ultimul . Dacă avem în vedere faptul că toată gândirea pe care se construiește antropologia creștină, am susține că aici e formulată opinia că prin filantropie omul repetă modul exprimării
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
Același lucru este valabil și pentru prezentarea dogmei Hristologice cu toate acele sensuri greu de înțeles ale lui „neconfundat, neschimbător, neîmpărțit etc.” . Deci prezența și opera lui Iisus Hristos în lume au o relație directă cu omul și viața lui. Smerenia, ascultarea, nădejdea, iubirea, și toate virtuțile creștine sunt adevăruri ce se conexează (unesc) direct cu Iisus Hristos și cu dogma Hristologică. Fiecare virtute evanghelică este după arhetipul lui Iisus Hristos, desăvârșit dumnezeiască și desăvârșit omenească, este darul Sfântului Duh și
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
și virtutea a clarificat-o Mântuitorul Iisus Hristos și a prezentat-o cu o claritate excepțională în special în parabola Fariseului . Mesajul esențial al acestei parabole în legătură cu autenticitatea conștiinței de sine a creștinului este că omul religios ce privat de smerenie (și deci de o cunoaștere de sine autentică), tinde stabil la aspirația virtuții exterioare, întrucât virtutea este de obicei vizibilă, sau la o certificare exterioară a desăvârșirii sau cel puțin a înaintării spre desăvârșire. Însă întrebarea pe care cineva simte
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
începe lupta lui duhovnicească?” Sfântul Macarie a răspuns: „Cât încearcă cineva și se nevoiește și progresează în viața duhovnicească și devine posesorul bogatelor experiențe ale harului lui Dumnezeu, nu e sărac cu duhul, ci acesta se consinderă pe sine, din smerenie, că e sărac cu duhl. Însă când dobândește înțelepciunea și progresul vieții duhovnicești, atunci, nu el însuși, ci mai mult harul lui Dumnezeu îl învață să fie sărac cu duhul” . „Dar atunci ce înseamnă mai precis să fie cineva sărac
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
a Sfântului Maxim, conform căreia mântuirea noastră depinde de voința și de intenția noastră, poate să pară la o primă vedere că nu se potrivește cu duhul patristic, ce se exprimă prin sentimentul nevredniciei personale, a judecării de sine, a smereniei desăvârșite și în principal a neputinței omului de a face ceva duhovnicesc fără ajutorul și puterea dumnezeiască. Într-adevăr, din orice punct de vedere, în spațiul patristic al gândirii și vieții duhovnicești, pare să domine opinia care consideră ajutorul dumnezeiesc
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
stăreție și și-au încheiat zilele ca sihaștri, în peșteri sau chilii din apropiere, iar cel dintâi a refuzat cinstea de arhimandrit, rămânând până la capăt simplu ieroschimonah și lăsând un testament în care cheamă cu precădere la nevoință, pocăință și smerenie și, din care, iată spicuim și noi câteva îndemnuri, cum ar fi : " Fraților, aveți grijă de sufletele voastre, știind că aicea este vremea nevoințelor, iar dincolo a plăților și cununilor, și că după trecerea acestei vieți nu mai folosește la
DESPRE SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356346_a_357675]
-
și cinstea de a sta “Cu Dumnezeu la masă”. Chiar în persoană. Acesta-i un lucru cu adevărat extraordinar. Dumnezeu bate la ușa noastră și noi trebuie să-l primim cu mărinimie. Îndemnul de a-L primi cu generozitate și smerenie, este pentru toți copiii: “La Sărbatoarea de Crăciun / Noi colindăm din casă-n casă, / Ne punem straie noi și calde / Și stăm cu Dumnezeu la masă. Să se-ncălzească lângă vatră, / Că vine și El de departe,/ Sa-I facem
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
întunerecul decât Lumină ... Pentru că acceptarea lui Cristos că autoritate în Cer și pe pamant TE OBLIGĂ SĂ IEI ATITUDINE, să-ți recunoasti păcatul. Și să te pocăiești. Să-i ceri iertare lui Dumnezeu. Să te smerești, să te umilești. Pocăința? Smerenie? Umilință? Iertare? Doamne ce cuvinte anacronice în secolul XXI - noul secol al luminilor ... Mai degrabă secolul luminilor întunecate ... Este ceasul întunerecului acum, ăsta-i clar. Dar va veni Lumină - Cristos, iubitul nostru mire, Luceafărul strălucitor de dimineață. Noaptea aproape a
M-AM PLICTISIT DE CODU LU DA VINCI SI DE ABERATIILE SATANISTE A LU DAN BROWN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356382_a_357711]
-
totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună voie față de Dumnezeu prin mândrie”. Fiindcă mândria este închiderea
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună voie față de Dumnezeu prin mândrie”. Fiindcă mândria este închiderea absolută față de ființa Lui, smerenia, în scimb, fiind deschiderea totală față de El, în aceasta constând, până la urmă, toată etica și
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]