1,987 matches
-
prilejul retrospectivei jubiliare din primăvară, unele filme ale începuturilor cinematografiei noastre, constatam că fiecare cineast, care ulterior a lăsat locul altor promisiuni, a fost la vremea lui o promisiune. Chiar primele filme care s-au realizat la Buftea, în contextul social-politic al acelei perioade, cu multe lucruri impuse, arătau că unii regizori, pe care eu îi stimez foarte mult, cum îi stimez și îi prețuiesc foarte mult și pe colegii tineri, aveau un drum în față, un drum al talentului lor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
găsea o reală motivație. Am recurs la acest paralelism nu numai de dragul plasticității lui, ci și pentru a sugera impregnarea unui demers științific de tipul celui analizat mai sus cu un Zeitgeist ce se manifestă vădit până și în plan social-politic. Constatăm că "reflecția epistemologică" din epocă la care se referea Schnädelbach se află în deplină consonanță cu idealurile revoluționare de la mijlocul secolului al XIX-lea. Căci, în sensul celor deja înfățișate, putem vorbi despre o revoluție și pe tărîm epistemologic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
veto în raport cu Politicul. În zilele noastre birocratizarea și tehnologizarea Umanului și, implicit, a Discursurilor sunt probleme deschise ale umanismului nostru. Foucault era un intelectual tehnologizat; un intelectual abstract și abscons, iar scrisul său "codificat" e un Document despre raporturile cunoaștere-putere (social-politică) din Franța zilelor sale! Ori de câte ori l-am citit pe Foucault nu am fost preocupat de mitologia din jurul acestui gânditor complex, original și imprevizibil. Astfel că nu m-a preocupat mitul Foucault (rebelul, ciudatul, neînțelesul, dificilul sau polemicul Foucault), nu m-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de ordin "tactic", istoricul francez a respins, ori de câte ori a avut ocazia, ipostază funcționalistă, structuralistă și politică de... autor. În ciuda cursurilor și a cărților sale, Foucault își spunea: Nu sunt un autor! Ceea ce respingea profesorul de la Collège de France era funcția social-politică de autor, și nu dreptul asupra spuselor sale! Pe de altă parte, proliferarea autorilor în societatea de discurs modernă ar fi creat o masă discursivă, unde funcția de autor și-ar fi pierdut semnificația inițială; aceea din secolul al XIX
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pierdut semnificația inițială; aceea din secolul al XIX-lea, când cei care scriau și publicau evident, mult mai puțini se distingeau de ceilalți contemporani printr-un inconfundabil raport gândire-limbaj-reprezentare. Deși Foucault se apropie de acești autori clasici, a respins funcția social-politică de autor. În cadrul acestei funcții social-politice de autor, ideile și cunoașterile diverșilor... autori sunt înregimentate, utilizate, apreciate, criticate, atacate, descalificate, anulate, "disciplinate" de către un complex aparat instituțional al puterii-cunoaștere. Ești autor nu pentru că scrii și publici, ci pentru că faci parte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al XIX-lea, când cei care scriau și publicau evident, mult mai puțini se distingeau de ceilalți contemporani printr-un inconfundabil raport gândire-limbaj-reprezentare. Deși Foucault se apropie de acești autori clasici, a respins funcția social-politică de autor. În cadrul acestei funcții social-politice de autor, ideile și cunoașterile diverșilor... autori sunt înregimentate, utilizate, apreciate, criticate, atacate, descalificate, anulate, "disciplinate" de către un complex aparat instituțional al puterii-cunoaștere. Ești autor nu pentru că scrii și publici, ci pentru că faci parte dintr-o societate condusă de către puterea-cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
concepte? În lumea modernă, în zilele noastre, au început să dispară, să se șteargă forța, greutatea, importanța și privilegiul celui care vorbește, în ciuda faptului că Foucault, pe urmele unor metodiști ai Iluziei, recomanda să reperăm " Cine vorbește?", adică poziția lui social-politică ca punct de plecare în formularea contra-argumentelor, (contra-)discursurilor. Putem formula contra-argumente și contra-discursuri pe baza unui "Cine vorbește?", care ne aruncă într-o cunoaștere inautentică, dominată de polemici gratuite și dominate de distructivitate. Instinctul criminal al polemicii despre care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unui "Cine vorbește?", care ne aruncă într-o cunoaștere inautentică, dominată de polemici gratuite și dominate de distructivitate. Instinctul criminal al polemicii despre care vorbea, într-un interviu cu Paul Rabinow, istoricul născut la Poitiers. Abolirea funcției și a mitologiei social-politice de autor este una utilă. De ce? Pentru că această funcție, însoțită de o permanentă mitologie, este responsabilă de intriga modernă punctul de formare al istoricismelor și al conflictelor social-politice, al luptelor între oameni. Ceea ce contează nu este atât Cine vorbește?, ci
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu Paul Rabinow, istoricul născut la Poitiers. Abolirea funcției și a mitologiei social-politice de autor este una utilă. De ce? Pentru că această funcție, însoțită de o permanentă mitologie, este responsabilă de intriga modernă punctul de formare al istoricismelor și al conflictelor social-politice, al luptelor între oameni. Ceea ce contează nu este atât Cine vorbește?, ci Ce spune?/ Ceea ce se spune despre un anume subiect, autor, idee? O mutație epistemică de la polul auctorial la cel inter- și a-personal. Acest "spus" nu îl vom
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
altceva dincolo de un "Cine?". Întotdeauna intelectualii media, mai ales acei intelectuali profund integrați tradiției unui intelectualism modern desuet, care doar învață să instrumentalizeze cuvinte și să infereze idei și imagini, au fost intrigații de un "Cine vorbește?", aflat în afara sistemelor (social-politice), reacționând ironic, denigrator și mistificator la spus-ul acelui "Cine?". Acești intelectuali, dominați de instincte criminale, nu au multe în comun cu ideea de cunoaștere. Printr-un dincolo de Cine? se deschide posibilitatea performanțelor reale și constructive în politică, în istorie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sale, contestat de media intelectuală franceză, deși era profesor la Collège de France în ultima parte a vieții. Evidența istorică, cu toate că poate fi atacată, contestată, mistificată lingvistic și ideologic de către politicienii cunoașterii și ai discursului public acest vehicul al puterii social-politice! -, nu poate fi ignorată și ascunsă, pentru că are un loc al ei în ordinea obiectivă a lui Chronos, în ordinea istorică. Spre sfârșitul vieții sale, într-un interviu denumit Truth, Power, Self: An Interview with Michel Foucault (1982), hiper-mistificatul Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
preconceput (și politicianist!) drept o simțire personală, vreo închipuire a lui Foucault, dar ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse la dispoziție de către prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului francez: "A fost un nonconfomist și acest lucru a fost îndeajuns pentru a-l clasa la stânga"12. Într-un alt interviu memorabil, luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scrierile și pozițiile sale în societatea contemporană mai multe aspecte: 1) îngustimea mediei de intelectuali a căror activitate este să eticheteze; 2) un hiper-reducționism lingvistic și ideologic; 3) virulența și agresivitatea unor "critici" gratuite (ca fond epistemologic), dar comandate (instrumentalizări social-politice); 4) demonizarea lui Foucault; negativizarea unor subiecte și problematici din cărțile sale; "critica" de o impotență nihilistă a felului său de a gândi și refuzul constant de a face parte dintr-o gașcă intelectuală (franceză). Foucault este un model de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru intelectuali și politicieni este o prostie; este chiar prostia în exercițiul mediei intelectuale!) nu au fost învățate, fiind lăsate deoparte pentru altfel de vremuri... Acest refuz al lui Foucault de a nu fi un element partinic al unui sistem social-politic autosuficient și conflictual în structura lui organizatorică îl aproprie de austriacul Eric Voegelin (1901-1985), intelectual reprimat îndeajuns de mult! Unii l-au plasat "la dreapta". Între Foucault și Voegelin vom găsi mai multe asemănări structurale decât între Foucault și Sartre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lor cognitiv și uman, autoplasarea lor în locul de altădată al directorilor de conștiință, al preoților medievali "atotstăpânitori" pe idei, pe cunoașteri, pe "politici culturale" etc. Acești intelectuali-predicatori nu ne arată decât religiozitatea din miezul gândirii lor una ritualizată și simbolizată social-politic! Ei sunt simboluri ale cuvintelor și ale vocilor, instrumente de propagandă politicianistă, dar și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
una ritualizată și simbolizată social-politic! Ei sunt simboluri ale cuvintelor și ale vocilor, instrumente de propagandă politicianistă, dar și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și Hitler (obediența și idolatria, absolutizate social-politic, anihilarea "ereticilor"!). La finalul carierei și al vieții acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și Hitler (obediența și idolatria, absolutizate social-politic, anihilarea "ereticilor"!). La finalul carierei și al vieții acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o Autoritate Supremă, care să le confere un climat de securitate mentală în fața diverselor "amenințări", așa cum Hitler a jucat acest rol pentru Heidegger
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cotidiene. Cei care nu se supun stăpânirii Simbolurilor sunt anatemizați! Acest principiu al reprezentării ar fi unul util și eficient dacă nu ar crea atâtea și atâtea fonduri structurale de probleme. Unul dintre motivele pentru care acest principiu al organizării social-politice a funcționat în democrațiile Nordului este faptul că s-a autoredus ca stăpânire socială, de la o perioadă la alta, ghidându-i pe oameni să se autoreprezinte în diverse aspecte ale practicii sociale. În Europa Centrală și Sud-Estică, funcțiile de reprezentare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nefirești și a unei derogări de la principiul responsabilității în raportul cuvinte-fapte. Pe scurt, principiul reprezentării, pe baza unor discursuri taumaturgice, acele soap box-uri "aducătoare de minuni", e chiar moartea concretă a omului în sens post-foucauldian. Reprezentarea, liderul și imaginea social-politică nu vor rezolva situațiile precare, desuveranizate politic și civic. Avem aceleași constituente epistemice și politice de care abuzează oamenii moderni, lăsând deoparte ideea că politica și democrația sunt complementare și presupun o participare activă a fiecărui om la îmbunătățirea acestora
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politice este legată de un sistem de transferuri și de un mod epistemic prin care se exercită actul decizional și elaborarea unor legi stabile, eficiente și non-partinice. Cum "transferăm" puterea și cum este ea exercitată? Ce efecte dezvoltă în viața social-politică? Mitologia "postmodernului Foucault" și postmodernismul ca mitologie s-au format printr-o anume hermeneutică a scrierilor foucauldiene, respectiv a... Sensului Lumii, a Ordinii Istoriei. Cu toate că Foucault s-a recunoscut și, chiar, identificat cu tot ceea ce are mai de preț secolul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
între membrii unei societăți diferențieri instituite prin merite și prin contribuții evidente, palpabile! -, ci prin criterii partinice, de regulă politicianiste, de clan și de gintă (sau de apartenență etnică!). Astfel principiul reprezentării nu mai funcționează, fiind suspendat de o mecanică social-politică clientelară! Avem o formă de fals autoritarism (intelectual și politic!), destul de ubuesc, și printr-un soi de valorizări discursive, date de anumiți idoli "ai societății civile" pentru cei care participă la un discurs public. Există un raport de reciprocitate aritmetică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
subiective și interesate ale conducerii societății. Pe baza lor, psihiatrii primesc o putere de decizie importantă, "supraputerea", printr-un raport de subordonare față de puterea politică. Astfel, parteneriatul psihiatrie- putere politică, în guvernarea sufletelor-probleme sau a sufletelor care creează "probleme" sistemelor social-politice, nu l-au inventat regimurile totalitare ale secolului XX, ci el există din zorii Modernității. Această relevanță a cercetărilor lui Foucault i-a neliniștit pe toți acei intelectuali echipați cu "radical psiho-". Nebunul e cel care critică și cel care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că "ceva era în neregulă cu Foucault" din moment ce și-a permis să critice psihiatria și instituirea unor norme arbitrare pe baza unei instrumentalizări acelui "radical psiho", pe care profesorul francez l-a descris în cursul Puterea psihiatrică. Psihiatria, ca practică social-politică, stă în proximitatea culpabilă a unor regimuri politice totalitare. Psihiatria politică s-a practicat încă de la constituirea acestei discipline. Psihiatrul, ca expert al "sănătății creierului", pus în slujba regimurilor politice poate demonstra că X, Y, Z, individ inconvenient sistemului, devenit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în relație cu ceilalți. Nimeni nu înnebunește de la sine, iar nebunia nu vine din ceruri! Ea trebuie căutată într-un raport istoric al omului cu societatea, cu practicile (perverse) ale unui Social și ale unui Politik. Condițiile personale și condiționările social-politice sunt aspecte importante ale producerii nebuniei. Boala mentală se situează la interferența dintre geneza umană, istoria psihologică și individuală, formele concrete de existență 28. Pentru gânditorul francez, "singurul a priori concret în care boala mentală dobândește înfățișările necesare"29 este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în creier, ceea ce a făcut să primească "un statut, o structură și o semnificație psihologică"30. Prin psihologizarea nebuniei, ea a fost "inserată în sistemul de valori și de represiuni morale; [...] închisă într-un sistem punitiv în care nebunul, infantilizat social-politic, se înrudește pe de-a-ntregul cu copilul și în care nebunia, culpabilizată, se leagă de la începuturi de vinovăție"31. Nebunul își pierde controlul asupra propriului eu; de acum încolo, sufletul său se află în mâinile psihiatrilor, psihologilor și infirmierilor, care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]