1,069 matches
-
supra acesteia și, implicit, asupra procesului de schimbare socială. Reiterez, de aceea, ideea că, deși nu toată cunoașterea socială este ideologică, elementele ideologice sunt inevitabile în procesul de configurare a acestei cunoașteri, contribuind decisiv la schimbările ce survin în plan societal și fiind, la rându-le, afectate de acestea. Revenind la termenul weberian al "presupozițiilor", trebuie spus că, în procesul cunoașterii, acestea reprezintă factori ce influențează atât subiectul cunoscător, cât și obiectul cunoașterii. Cunoașterea însăși, ca proces, nu se poate extrage
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și pe latura sa declarat "științifică"), ca unul ce ar fi net detașat de mediul social 51 și, pe de altă parte, ritmul accelerat în care se dezvoltă cunoașterea, un ritm ce are drept consecință directă variate schimbări în plan societal. Deloc întâmplător, prin urmare, vorbim despre identificarea cunoașterii sociale într-o societate care a fost definită, în ultimii cincizeci de ani, în diferite maniere. Așa cum arată, spre exemplu, teoreticianul social David Goldblatt, societatea finalului secolului trecut și începutul noului mileniu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
el trebuie să fie constrâns (moral, juridic etc), astfel încât să se supună autorității. Alături de proprietate, autoritatea se constituie în unul dintre conceptele fundamentale ale conservatorismului. Autoritatea este reprezentată, mai întâi, de tradiție, și apoi de către codurile sociale înrădăcinate în contextul societal. Chiar și teoreticienii contemporani ai conservatorismului, precum Oakeshott, Voegelin și Russell Kirk susțin că, deși puterea etatică are obligația "de a interveni cât mai puțin în domeniul economic, social și moral", păstrând astfel ideea unei sfere private și a necesității
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și democrațiile concrete aproximează doar, mai mult sau mai puțin exact, parametrii polarizanți respectivi"22. Dincolo de aceste perspective diferite, putem reține că produsul proiecției ideologice totalitare poate fi conceput în sensul "societății închise" de care amintea Karl Popper, o formă societală caracterizată prin intruziunea nepermisă a statului în sfera deciziilor individuale. Ideologia nazistă și tipul său de regim politic. Extrăgânu-și, la rându-i, resursele ideologice din fascism, dar manifestându-le într-o formulă radicală, nazismul s-a impus în Germania interbelică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
5), 2006), 650. 43 Din punctul meu de vedere, convențiile ideologice reprezintă expresia social-instituționalizată a ideilor și credințelor împărtășite de membrii unei societăți, credințe ce servesc drept "borne" ale cunoașterii sociale și care își pot modifica sensurile în contextul schimbărilor societale produse de această cunoaștere. 44 În teoria politică a contemporaneității, se specifică faptul că, în măsura în care vorbim despre ideologii ca reprezentare plurală a conceptului de ideologie, avem șansa de a ne apropia și mai mult de înțelegerea adecvată a fenomenelor politice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
păstrarea și consolidarea suveranității, pe când o societate caută să-și Întărească și să-și prezerve identitatea (Wæver, 1996, p. 67). Această idee se Încadrează bine În discuția deschisă de Buzan asupra statelor slabe sau puternice, pentru că se referă la elementul societal și Îl problematizează ca potențial obiect referent al securității. În viziunea lui Wæver, securitatea statului și securitatea societală sunt egale Într-o țară și pot oricând să fie amenințate sau să fie percepute În pericol. Dacă argumentul său privind securitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
p. 67). Această idee se Încadrează bine În discuția deschisă de Buzan asupra statelor slabe sau puternice, pentru că se referă la elementul societal și Îl problematizează ca potențial obiect referent al securității. În viziunea lui Wæver, securitatea statului și securitatea societală sunt egale Într-o țară și pot oricând să fie amenințate sau să fie percepute În pericol. Dacă argumentul său privind securitatea statului nu este „revoluționar”, cel privind societatea introduce noțiunea controversată de identitate și arată cât de dificilă este
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
mare parte pe axa extern - intern, iar siguranța națională abordând o perspectivă orientată spre dimensiunea interioară a statului. Din anumite puncte de vedere, nu este exagerat să comparăm diferența dintre securitate și siguranța națională cu conceptele de securitate statală și societală utilizate În teoriile Școlii de la Copenhaga. Siguranța națională este conectată cu ideea păstrării unei anumite funcționări atât a statului, cât și a instituțiilor sale politice și sociale, a prevenirii acțiunilor subversive la adresa lui. O problemă de siguranță națională se poate transforma
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În totalitate descris de logica Războiului Rece. Deși În acest context contribuțiile majore pun accent pe probleme de ordin politic și militar, există frecvent abordări ale securității regionale interesate și de alte dimensiuni ale sferei internaționale, În special economice și societale. Odată cu revigorarea studiilor de securitate la sfârșitul anilor ’70 și acceptarea pe scară largă a ideii că noțiunea de securitate nu se aplică exclusiv sferei militare, are loc o nouă reflecție asupra importanței nivelului regional În domeniul relațiilor internaționale. În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și mișcări sociale sau revoluționare regionale (Agor și Suarez, 1972). De asemenea, conceptul de subsistem regional se mai poate referi la procese de integrare regională (Deutsch et al., 1957; Haas, 1970; Nye, 1971), dar și la fluxuri economice și/sau societale (motivate economic), recurente și non-instituționalizate (Kaiser, 1968; Haas, 1975). Dată fiind această varietate de actori și procese ce pot fi asociați subsistemelor regionale, au existat Încercări de a le sistematiza. În acest demers se pornește, de regulă, de la premisa că
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de a le sistematiza. În acest demers se pornește, de regulă, de la premisa că există sisteme naționale (compuse din instituții guvernamentale și societate), iar interacțiunea acestora pe plan regional generează subsisteme regionale 1. Dacă interacțiunea se produce preponderent la nivel societal, avem de-a face cu subsisteme regionale transnaționale 2. În schimb, dacă interacțiunea are loc În principal Între instituții guvernamentale, se formează subsisteme regionale interguvernamentale. În fine, dacă interacțiunea se produce atât la nivel societal, cât și guvernamental avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
se produce preponderent la nivel societal, avem de-a face cu subsisteme regionale transnaționale 2. În schimb, dacă interacțiunea are loc În principal Între instituții guvernamentale, se formează subsisteme regionale interguvernamentale. În fine, dacă interacțiunea se produce atât la nivel societal, cât și guvernamental avem de-a face cu subsisteme regionale complexe/integrate (Kaiser, 1968, pp. 90-93). Mult mai interesant decât clasificarea lor este Însă impactul pe care Îl pot avea asemenea susbsisteme. În general este acceptat faptul că relațiile regionale
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
state apropiate geografic, complexul de securitate aduce În prim-plan chestiunea existenței unei interdependențe semnificative Între participanți. În același context, este dezvoltată ideea că aceste interdependențe nu sunt exclusiv militare, diplomatice sau politice, ele putându-se manifesta și la nivel societal, precum și În domeniul economic sau În chestiuni de securitate a mediului (Buzan, 1983; 1984; 1991b; 2003; Ullman, 1983; Buzan et al., 1998; Buzan și Wæver, 2003). Procesul de creștere a interdependenței regionale, În special la nivel societal, a fost numit
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și la nivel societal, precum și În domeniul economic sau În chestiuni de securitate a mediului (Buzan, 1983; 1984; 1991b; 2003; Ullman, 1983; Buzan et al., 1998; Buzan și Wæver, 2003). Procesul de creștere a interdependenței regionale, În special la nivel societal, a fost numit uneori regionalism sau integrare informală (Hettne, 1999; Hurrell, 1995). De regulă Însă, În studiile de securitate, termenul de regionalism descrie fie apariția unui număr semnificativ de noi organizații regionale Într-o anumită perioadă (Fawcett și Hurrell, 1995
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
care, de altfel, se leagă cel mai mult dezvoltarea conceptul de complex de securitate (Wæver et al., 1993; Wæver, 1996; Buzan et al., 1998). Până În prezent, dezbaterile s-au concentrat În special pe raportul dintre identitate și securitate la nivel societal, național și transnațional 2, neglijând Însă dimensiunea regională. Chiar și recenta contribuție a lui Buzan și Wæver (2003) se limitează la reformularea teoriei complexelor regionale de securitate, În principal din punct de vedere al contextului generat de prăbușirea sistemului bipolar
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
acorduri comerciale limitate exclusiv la continentul sud-american, America Latinăxe "America Latină" Începe să fie percepută la rândul său ca o regiune separată. Dincolo de chestiunile de securitate politică și militară, studiile dedicate acestei zone evidențiază În primul rând importanța sectoarelor economic, respectiv societal În evoluția dinamicii securității În regiune (Agor și Suarez, 1972; Sunkel, 2000). De asemenea, În special datorită exemplelor din America Latină, s-a pus Întrebarea dacă nu cumva consolidarea proceselor de democratizare sau liberalizarea și integrarea economică ar putea genera un
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
rar sunt interesate de chestiuni mai complexe de securitate. Cu toate acestea, În special dinspre domeniul politicilor publice și În cadrul organizațiilor regionale din zonă, Începe să se dezvolte o abordare mult mai nuanțată, ce pune un accent semnificativ pe nivelul societal de securitate. Tot mai vizibil se conturează și un interes pentru zona Mării Negre. La fel ca În cazul Europei Centrale, se poate remarca o lipsă de direcție În ceea ce privește definirea caracteristicilor majore de securitate ale regiunii. În acest sens, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
interdependențelor de securitate din zonă. De asemenea, din punctul de vedere al Uniunii Europene (UE), există două zone de securitate ce prezintă un interes special. Prima este regiunea Mării Nordice, unde centrale sunt chestiunea enclavei Kaliningradxe "Kaliningrad" și unele probleme societale și de mediu. A doua este regiunea mediteraneană. Din perspectiva UE, vestul bazinului mediteranean prezintă În special probleme de securitate societală, economică și de mediu; În schimb, apropierea de Orientul Mijlociuxe "Orientul Mijlociu" generează În estul Mediteranei probleme de securitate politică
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
prezintă un interes special. Prima este regiunea Mării Nordice, unde centrale sunt chestiunea enclavei Kaliningradxe "Kaliningrad" și unele probleme societale și de mediu. A doua este regiunea mediteraneană. Din perspectiva UE, vestul bazinului mediteranean prezintă În special probleme de securitate societală, economică și de mediu; În schimb, apropierea de Orientul Mijlociuxe "Orientul Mijlociu" generează În estul Mediteranei probleme de securitate politică și militară (Comisia Europeană, 2004). În general, nici una din aceste regiuni nu este considerată complex de securitate, deoarece statele participante ar
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
instituțional de un regionalism incipient nefuncțional. Inițiativele regionale create nu pot răspunde Încă În mod eficient problemelor de securitate ale actorilor implicați, deși acestea sunt semnificative În toate sectoarele, cu riscuri majore În special În sectorul politic și În cel societal. Obstacolul principal În eficientizarea procesului de regionalizare pare a fi favorizarea bilateralismului, statele din zonă având Încheiate În general acorduri bilaterale cu SUA și Federația Rusăxe "Federația Rusă", percepute Încă În regiune drept actorii principali În rezolvarea chestiunilor de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pentru organizarea percepțiilor cuiva despre evoluțiile din viitor relative la care urmează să fie luate decizii (Schwartz, 1996). • Scenariile sunt (...) un mijloc eficace de organizare a informațiilor nestructurate și nerelaționate, din domenii diverse cum ar fi cel economic, tehnologic, politic, societal sau al competițieiunele calitative, altele cantitativecare sunt transformate Într-un cadru util pentru emiterea de judecăți (Wack, 1985). • Scenariile suspendă neîncrederea noastră În multiplele forme pe care le poate Îmbrăca viitorul : permițându-ne să gândim că oricare dintre ele se
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
prezent, cea mai larg acceptată definiție este cea operată de Buzan (1983; 1991a) și Buzan et al. (1998) potrivit căreia există sectoare distincte, dar interdependente de securitate. Din acest punct de vedere se poate vorbi de securitate militară, politică, economică, societală și de mediu 1. Inițial, chiar și această nouă perspectivă presupunea, În general, acțiunea statelor, privite ca principal obiect al amenințărilor de securitate. Totuși, În special datorită cercetării transdisciplinare și unor preocupări politice, discuțiile privind securitatea economică, societală și În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
politică, economică, societală și de mediu 1. Inițial, chiar și această nouă perspectivă presupunea, În general, acțiunea statelor, privite ca principal obiect al amenințărilor de securitate. Totuși, În special datorită cercetării transdisciplinare și unor preocupări politice, discuțiile privind securitatea economică, societală și În domeniul mediului au contribuit la o schimbare semnificativă de paradigmă la Începutul anilor ’90. Un prim pas a fost imaginarea conceptului de securitate societală ca opus celui de securitate națională, prin avansarea ideii că securitatea statală se definește
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Totuși, În special datorită cercetării transdisciplinare și unor preocupări politice, discuțiile privind securitatea economică, societală și În domeniul mediului au contribuit la o schimbare semnificativă de paradigmă la Începutul anilor ’90. Un prim pas a fost imaginarea conceptului de securitate societală ca opus celui de securitate națională, prin avansarea ideii că securitatea statală se definește În primul rând În termeni de suveranitate, iar securitatea societală În termeni de identitate (Wæver et al., 1993). În același timp, a apărut conceptul de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
semnificativă de paradigmă la Începutul anilor ’90. Un prim pas a fost imaginarea conceptului de securitate societală ca opus celui de securitate națională, prin avansarea ideii că securitatea statală se definește În primul rând În termeni de suveranitate, iar securitatea societală În termeni de identitate (Wæver et al., 1993). În același timp, a apărut conceptul de securitate umană formulat În Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite. Potrivit acestuia, pentru majoritatea oamenilor sentimentul de insecuritate nu este provocat neapărat de teama unor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]