21,114 matches
-
scăpa tresărirea bucuroasă a recunoașterii unor "membri ai familiei" proprii, pe care o învederează Noica. Hasdeu e un gînditor romantic, care "nu putea să nu iubească "începuturile", forțele obscure și originare". În pofida unei atari circumstanțe, împrumută "o anumită concepție pozitivistă, socotind această continuă desfășurare ca o evoluție", așa cum remarcă Mircea Eliade. În ochii lui Hasdeu, filosofia lui Spencer la care a aderat are meritul de-a armoniza ""cunnoscutulu cu necunnoscutulu recunnoscibilu" (Istoria critică a Româniloru)". Adnotarea satisfăcută a lui Noica: "Aproape
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
acum lămurit: pentru că materialismul aduce și el, într-un fel ori altul, prelungirea naturii în spirit, ori tocmai această trăsătură convenea sensibilității noastre filosofice". Pentru Xenopol, "istoria nu e o disciplină particulară, ci "un mod de concepțiune a lumii"". El socotește istoria omenirii ca o "urmare a istoriei ce a precedat-o", istorismul său dobîndind o alură cosmică. La rîndul său, Pârvan scria (în Idei și Forme Istorice): "Fenomenele vieții omenești sînt o parte integrantă din ritmica universală", omul aflîndu-se inseparabil
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
fie vreun scriitor bucureștean și din țară care să fi scăpat ochiului scormonitor al lui Ion Cucu, prezent în toate împrejurările însemnate ale vieții noastre profesionale și chiar în clipele excepționale pe care noi, toți, crezându-ne la adăpost, le socotim intime... Indiscreția fiind harul celor stăpâniți de ideea că omu-i tras într-un singur exemplar, ascuns printre atâtea alte fețe, și că numai după multă stăruință ajungi să descoperi adevăratul său chip. Ion Cucu deveni prietenul nostru, al scriitorilor, păstrătorul
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
rămas fără candidat la președenția țării, o dată cu defecțiunea d-lui Emil Constantinescu și rezoluta tenacitate a d-lui Isărescu de a candida ca independent, a fi admis cu seninătate un prim ministru din afara cadrelor sale - tot guvernatorul B.N.R.- se pot socoti ca tot atâtea - dar nu numai ele - simptome ale unei maladii inerțiale de tipul sclerozei, pe fondul unui păgubos amatorism. După alegerile din 2000 s-a considerat că mai ales un președinte de formație intelectuală, dintre puținii miniștri ai cabinetului
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
apartamente. N-a avut o căsătorie fericită, soțul neglijînd-o și înșelînd-o fără scrupule. Destul de devreme de după căsătorie, - au conceput și o fiică, Valentina - au convenit ca mariajul lor să fie de conivență, fiecare fiind liber să-și ducă viața cum socoate că e mai bine. Practic, prin această înțelegere convenită, Martha Bibescu s-a trezit a fi o femeie liberă. Și a știut să uzeze, din plin, de această libertate. Era tulburător de frumoasă, debutase cu o carte, la Paris firește
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
a fost și spioană, ipoteză în care cred. Dar, sînt sigur, o făcea cu o anume "sportivitate" a meseriei și niciodată pentru bani. Deși discretă de felul ei (prin educație și temperament), colecta informații de peste tot și le dezvăluia, cînd socotea că e cazul, anumitor persoane influente care erau doritori să le afle. Ba, cine știe cînd și cum, practica spionajului o obliga să afle știri dorite de departamente politice interesate. Oricum, în 1915 se afla în țară, petrecîndu-și vremea în
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
paginile căreia apare ilustrat contrastul dintre istoric și etern. Admițînd că Neagoe e însuflețit de grandoarea domniei, că cercetează cu atenție ceremonialul curților, că dă un "strălucit examen de comportare voievodală" și ajunge a consemna o "adevărată tehnică războinică", filosoful socotește cu toate acestea că, în viziunea lui, "învinge eternul". Sub incidența unui fervent homo religiosus, asistăm la un triumf al viziunii statice, al "eternității" noastre naționale: Minte luminată și caldă, tip de principe conștient de tot ce e putere lumească
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
o istorie"). Copilăria poate fi eternă, preciza Blaga. Deși constata că nu putem a nu tinde la o cultură de tip mare, el o vedea determinată, pe sol românesc, de un a priori stilistic, ținut la îndemînă de satul nostru, socotit acesta drept un mirabil rezervor de creație specifică înaltă. Nu vom imita, nu vom repeta minorul, ci îi vom urma "elanul stilistic interior", atît majorul cît și minorul nefiind decît rodul unei matrice stilistice identice. Mai convingător, poate, decît oriunde
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Rezist și eu cum pot, să nu se vadă Puțin bătrân, puțin falit, puțin șomer, Ca-ntr-o necunoscută Iliadă Compusă după moartea lui Homer. Piețe pline, bunătăți grămadă. Eu, cu sacoșa strânsă, și stingher Adulmecând minuni dinspre livadă, Mai socotesc, mai număr și mai sper. Încheierea se află, ca și în alte sonete, sub auspicii evident eminesciene: "E-o lume care ne cam dă emoții. Ca lumea, însă, nu suntem cu toții? A spus poetul! Crede-l pe cuvânt." Degradarea social-morală
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
contestabilă, fie prin adițiuni, fie prin omisii. Profesorul Mircea Martin a publicat în "România literară" cu puțin timp în urmă o foarte interesantă analiză a studiului lui Harold Bloom, Canonul Occidental. În această analiză, Mircea Martin salută folosirea criteriului estetic (socotit drept justă măsură a valorii literare), dar e revoltat pe drept cuvînt de totala omitere de pe lista lui Bloom a literaturii române, de pildă, și cu siguranță a altor literaturi, pur și simplu necunoscute lui Bloom și multor alți critici
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
necazuri, pentru că încearcă să ducă mai departe puțin... Eu vorbesc despre poeți, totdeauna, să știi, nu vorbesc despre scriitori. Știu că nu faceți distincția între poeți și scriitori. Nu există. Și nici între proză și poezie. Astea nu există. Eu socotesc, și nu numai eu, probabil o mare parte din lumea poeților, că poezia și proza sînt la fel, sînt același lucru. De ce ați ales să scrieți și proză? Pentru că aveam nevoie să le spun oamenilor cum am făcut poezie. Ce
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
și autohtonism închistate. Se părea că îl mai apropie de colegii săi de generație și de cei care făceau din ortodoxie ortodoxism, căutînd aici sigla specifică a românității (Nu-l declarase Nae Ionescu pe Samuil Micu Klein un "călugăr papistaș", socotind că acest exponent de seamă al Școlii Ardelene, pentru că era greco-catolic, n-a fost, pur și simplu, român?). Se constata încă în Schimbarea la față a României că e, și din acest punct de vedere, departe de ortodoxismul manifest. Găsim
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
plan mai puțin elevat după ce i-a anulat aderențele terestre... Față de misticul pur, sfîntul este un om politic". Și - se știe - nimic nu a detestat Cioran mai mult decît pe omul politic. Iar mai încolo cu cîteva pagini, continuîndu-și meditația, socoate că "sfințenia este negația vieții din isteria cerului... Sfințenia este o nebunie aparte... Isus a fost, în tot cazul, boala incurabilă a sfinților... Isus este responsabil de atîtea suferințe. Conștiința lui trebuie să fie încărcată, prea încărcată, de n-a
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
la a lui a fost acea a lui Aron Densusianu, apărută într-o primă ediție în deceniul al optulea al secolului XIX și într-o a doua în deceniul ultim. Am comentat-o pe scurt într-unul din editorialele mele, socotind-o cea dintîi, îndeosebi importantă, în ediția din urmă, pentru capitolul Eminescu, cel care va stîrni pe nedrept pana polemică a lui G. Călinescu după multe decenii. Enea Hodoș vorbește de manuale. Mă întreb care vor fi fost acelea. Al
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
aceasta cu atât mai strălucitoare, prietenia acestuia cu viețuitoarele pădurii, sau Teddy din a noua povestire ('Teddy') semnalează nevoia de meditație: 'Vreau să zic că e extrem de greu să meditezi și să duci o viață spirituală în America. Oamenii te socotesc nebun dacă încerci s-o faci.... Într-un fel, chiar și tata mă socotește nebun. Și mama ' adică ea zice că nu-mi face bine să mă gândesc atâta la Dumnezeu. Crede că-i rău pentru sănătatea mea. Eram de
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
noua povestire ('Teddy') semnalează nevoia de meditație: 'Vreau să zic că e extrem de greu să meditezi și să duci o viață spirituală în America. Oamenii te socotesc nebun dacă încerci s-o faci.... Într-un fel, chiar și tata mă socotește nebun. Și mama ' adică ea zice că nu-mi face bine să mă gândesc atâta la Dumnezeu. Crede că-i rău pentru sănătatea mea. Eram de șase ani când am descoperit că totul este Dumnezeu...(...) Nenorocirea e că majoritatea oamenilor
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
lor anume, concretizate prin aplicarea la un subiect sau altul? Generalitatea unei metafore smulse fizicii să acopere oare satisfăcător respingerea infinitelor particularizări ale manifestărilor spiritului în varianta sa critică? Numai dl Adrian Marino ar mai fi fost capabil de-a socoti cu o olimpiană serenitate că un comentariu ce nu răspunde cu precizie așteptărilor d-sale n-ar fi altceva decît o... "pierdere de vreme". "Și, dacă pleacă de la o "rugăminte" a mea, de la un "îndemn" - eu i-aș spune amical
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
cu părerea" etc.). Nu pot să nu deschid o paranteză asupra definitiv deviatei sintagme "a-și da părerea", care, din sens contributiv - ne dăm părerea obștei, o dăruim, să-i fie de bine - ceea ce înseamnă că avem încredere în părere, socotind-o demnă de luat în seamă, insomniile civice având rost - dar și în obște, care poate judeca utilitatea părerii, ei bine, din sens contributiv a ajuns să fie folosită chiar și de intelectuali în sens dubitativ: dăm "cu" părerea, șase-șase
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
cu acest prilej. Dacă demnitatea națională a putut însemna doar că cetățenii României au avut nevoie de vize pentru a călători în anumite țări din străinătate, proporțional vorbind, foarte puțini cetățeni români și-au regăsit demnitatea cu acest prilej. Dacă socotim, cu larghețe, cîți români voiau și vor să călătorească în străinătate și luăm ca bază de calcul cozile pe la diverse ambasade, ajungem la un 3% din populația României. Cronicarului nu i s-a părut niciodată că problema vizelor îi atinge
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
politic, încerca alianțe și fuziuni cu partidele regățene. Astfel a făcut enorma eroare de a primi resturile fostului Partid Conservator Democrat (foștii takiști) și, apoi, chiar grupusculul lui N. Iorga, creîndu-se astfel, o rivalitate între cei doi fruntași politici, fiecare socotind că are dreptul să vorbească în numele Partidului Național. Singura șansă de a redeveni un mare partid politic care să conteze la alternarea la guvernare a ardelenilor era unificarea cu Partidul Țărănesc condus de Ion Mihalache și dr. N. Lupu. Tratativele
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
vă mulțumi că v-ați gândit la noi cu atâta generozitate." În ceea ce o privește, Helene Hanff încearcă să minimalizeze cu delicatețe valoarea darurilor ei; în schimb, își exprimă exploziv și nuanțat bucuria pentru cartea primită în dar: ,, Pe cinstite socotesc că schimbul nostru de cadouri de Crăciun e foarte inegal. Voi veți fi terminat de mâncat bunătățile într-o săptămână și înainte de Anul nou nu va mai rămâne nimic, în timp ce eu o să-l am pe al meu până la sfârșitul zilelor
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
o citea cel mai des. În ziua în care Hazlitt mi-a sosit, cartea s-a deschis la "Detest să citesc cărți noi." și am exclamat "Salut amice!" pentru fostul proprietar, oricine ar fi el..." Indignarea ia locul bucuriei atunci când socotește inadmisibil ca unele cărți să fie vândute cu ușurință și fără milă: ,,îl compătimesc pe bietul William Gordon care și-a scris numele pe prima pagină în 1841, ce șleahtă jalnică trebuie să fi fost urmașii lui ca să-ți vândă
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
G. Călinescu putea fi supărat că era ignorat, necomentîndu-i-se nici Cartea nunții (1933), nici Enigma Otiliei (1938). Dar și autorul Istoriei literaturii române (1941) se făcuse vinovat de a fi ignorat, în 1937, cartea lui Vianu Poezia lui Eminescu, subiect socotit de Călinescu drept exclusiv al său, admonestînd, aspru, pe eventualii intruși. Asta nu scuză defel jignirile epistolare și în 1945, deși relațiile dintre cei doi mari oameni de cultură păreau a fi mult ameliorate. Dar, în noiembrie 1945, să-i
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Ornea, pe care îmi plăcea să-l rîcîi despre anumite subiecte. Vorbea cu o seriozitate sfătoasă din care nu lipsea umorul. Mi se părea neschimbat de foarte mulți ani. Cînd l-am cunoscut nu împlinise șaizeci de ani, dar se socotea un om bătrîn. Îl citisem încă din liceu și marea lui carte, Junimea și junimismul, mă apropiase de el definitiv. Cărțile care au urmat și pe care le-am străbătut, la prima lectură, ca pe niște romane, m-au influențat
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
puțini, dedați studiului și cugetării generoase. Cînd problema evreiască este una din durerile omenirei civilizate, cînd antisemitismul e o pornire josnică născută din gelozie și din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat să se lase contaminat de antisemitism? Socotesc că, dimpotrivă, orice amic al culturei și al libertăței sufletești trebuie să se intereseze cu simpatie de problema evreiască și de mărețul ideal care împinge astăzi spre Sion toate inimele evreiești. Și cu toate acestea punțile între evidența intelectuală și
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]