974 matches
-
nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț, Să nu zic despre mine, ce omului s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis. O Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ușor oblonul greu de deasupra cuptorului, icnea și prin mica deschidere Îl zărea pe Vizanti care stătea În picioare, foarte atent și foarte gata de atac dacă ar fi observat prima șuviță din părul năclăit al copilului care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și Întindea o mânuță la fel de colorată către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
asta te va ajuta să nu te lași înșelat la rândul tău de către cei care țin în mâinile lor soarta mulțimii. Eu însumi n-am învățat nimic cu adevărat important despre viață decât dezgolind inimile prinților și pe ale femeilor. Solia noastră a intrat așadar în sala Ambasadorilor unde Boabdil trona la locul lui obișnuit, înconjurat de doi soldați înarmați și de câțiva sfetnici. Avea riduri extraordinar de adânci pentru un bărbat de treizeci de ani, barba cenușie și pleoapele veștede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să profite atât de protecția regală în timpul călătoriei, cât și de tratamentul privilegiat de care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stima pe care o avea pentru acest senior - de care mi-a mărturisit mai târziu că nu mai auzise vorbindu-se până atunci - își va trimite nepotul pentru ca acesta să-i sărute mâna. Mă vedeam deci învestit subit cu o solie, eu care nu împlinisem încă șaptesprezece ani. Unchiul mi-a dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1507) Părăsisem orașul Fès “în bagajele“ unchiului, aflat în grija lui fără altă obligație decât aceea de a-l urma, de a-l asculta și de a învăța de la el; mă întorceam la Fès în anul acela cu grija unei solii neduse până la capăt și a unei caravane în derivă, ducând cu mine pe cea mai frumoasă femeie care a crescut vreodată în deșertul Numidiei. Însă lucrul cel mai greu de dus era o epistolă. La plecarea din Tombuctu, îl văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părinții mei erau din nou căsătoriți și au rămas foarte mirați și dezamăgiți că nu eram deloc surprins. M-am ferit să-i întreb prin ce mijloc ocoliseră interdicția. * * * Epistola lui Khâli continua: Îmi las de asemenea în mâinile tale solia, deși nu mie îmi aparține ea, ci suveranului care mi-a dat însărcinarea asta. Prin această misiune nădăjduiam să mă apropii de el, dar, mă jur pe țărâna în care zace părintele meu! nu era atât pentru a căpăta favoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în port. După ce ne-am instalat, am început să-i povestesc lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o îndeplinisem în numele lui la Constantinopol. Deodată, însoțitorul meu îmi făcu semn să cobor vocea. — În spatele tău, îmi șopti el, sunt doi marinari sicilieni, unul tânăr și celălalt bătrân, care stau să te asculte cam cu prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
salutat cu respect și s-a prezentat. Era un florentin care răspundea la numele de messer Francesco Guicciardini, guvernatorul Modenei și diplomat în serviciul Sanctității Sale. I-am spus la rându-mi numele meu, titlurile și activitățile deosebite, neomițând nici o solie, oricât de compromițătoare ar fi fost, de la Tombuctu până la Constantinopol. A părut încântat. Purtam conversația în castiliană, limbă pe care o înțelegeam destul de bine, dar în care mă exprimam cu dificultate. Și-a impus atunci să vorbească rar și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
francezii, venețienii și celelalte puteri creștine. Voi doi veți face echipă împreună. Leon cunoaște acum limba turcă, pe lângă arabă; îi cunoaște mai cu seamă pe otomani și modul lor de a gândi și de a acționa; a fost chiar în solie la Constantinopol; Francesco știe totul în legătură cu politica Noastră și poate negocia în numele Nostru. Mai adăugă, oarecum ca pentru sine: — Aș fi dorit doar ca unul dintre emisari să fie un preot... Apoi, mai tare, un pic zeflemitor: — Messer Guicciardini a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mele, la fel ca în Atlas în toamna norocului meu, ea s-a întors cu viscol, suflu devastator, șoaptă nefastă a Destinului. Mă întorceam acasă de la Pavia, în compania lui Guicciardini, după ce dusesem la bun sfârșit cea mai extraordinară dintre solii, ca și cea mai tainică, din moment ce, dintre toți principii creștinătății, doar papa îi cunoștea cuprinsul și doar regele Franței fusese înștiințat cum se cuvine asupra lui. În aparență, florentinul era cel care primise de la Clement al VII-lea sarcina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mine și m-a strâns cu căldură la piept, spunând tare: — Știam că voi întâlni în această tabără prieteni și aliați, dar nu mă așteptam să regăsesc aici un frate pe care l-am pierdut de ani îndelungați. Când dragomanul soliei otomane a tălmăcit aceste vorbe, întreaga adunare n-a mai avut ochi decât pentru mine, iar Guicciardini a răsuflat ușurat. Eu însumi nu aveam pe buze decât un singur cuvânt, năuc și incredul: — Harun! Mi se spusese, într-adevăr, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ea pe tron, s-a dovedit a fi nu numai o „analfabetăʺ, ci și o „foarte lenoasăʺ ființă care „în palatul împărăteseiʺ ocupa „odăile cele mai mici, reci și umede, murdare peste măsurăʺ, din care, nu odată, chiar prin fața soliilor stră ine, care veneau la palat în audiență se ieșea „cu bideul în mânăʺ scos de slugi de la împărăteasa leneșă, dar care era „o mare adoratoare și folositoare a toaletelor, a mascaradelor dans uril or, toaletelor de lux, garderoba ei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și în stânga, îi dezvăluie N.A.Bogdan întrebarea care și-o punea sie și nouă întâi pomenitul Negruzzi. Și simțind că ne interesează întrebarea, N.A.Bogdan relatează: Lumânărică nu mai este! Dar cine e ra e l, care i-a fost solia, de unde era, dacă îl întrebai, nu ți răspu ndea. Că nu știa. - Nu știu, răspundea el și adăuga: „Știu numa i că mama, când m-a luat, mi-a zis Niță, dragul meu, să cumperi lumânărele și să le împarți
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea o lacrimă fierbinte, rămasă fără chip... Și va mai trece o vreme, și va mai trece-un ceas, va râde clipa în minutare de solie oprite aievea, pe o umbră de hârtie. * * * Dacă rămâneam acasă, scriam altfel de poezie! În lumina de sidef trecea regina pregătită pentru nuntă; gravă, își urma gândul greu de zăpezi și de ghețarii veniți de la pol, peste fluvii și nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de făcut, și nu pot să mă cobor; cît timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta." 4. Mi-au făcut în patru rînduri: aceeași cerere, și le-am dat același răspuns. 5. Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ținea în mînă o scrisoare deschisă. 6. În ea era scris: Se răspîndește zvonul printre popoare, și Gașmu spune că tu și Iudeii aveți de gînd să vă răsculați, și că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
fost temple dărâmate, nici idoli sfărâmați, n-a fost nici o luptă, nici chiar în conștiința oamenilor". Poporul de la sate (țăranii), păstrându-și vechile obiceiuri și tradiții, nu vedea o contrazicere între vechea și noua credință. El s-a plecat în fața soliei noi care i se aducea și a pășit în biserică, aducând cu sine în fața altarelor și riturile sale preistorice.54 Panaitescu are o viziune idilică despre implantarea creștinismului în rândul locuitorilor din nordul Dunării. Însă Pârvan, la obiect și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte a avarilor s-au îndreptat spre apus. Până în 558, aproximativ 20.000 de avari ajunseseră în stepele din nordul Munților Caucaz, dar încă în 557, ei au cerut să fie primiți pe teritoriul Imperiului. Astfel, în anul 558, o solie a avarilor sosea la Constantinopol și a oferit serviciile lor militare în schimbul unei subvenții anuale și a unor teritorii de locuit potrivit modului lor de viață. Stabilindu-se în stepele din răsăritul Europei și slujind politica Bizanțului, sub conducerea kaganului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de bizantini, gepizi și longobarzi. Dar avarii au refuzat propunerea (oferta) bizantină, arătând că ei nu pot locui decât în Sciția, la nord de Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă împotriva regelui franc Sigibert. În același timp, în urma conflictului dintre gepizi și longobarzi, s-a încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Avarii reușeau să atragă de partea lor acele căpetenii slave pe care le pot folosi mai mult. Astfel, încă pe la 560, o căpetenie slavă Mezamir merge la avari-el merge din partea anților la avari, unde va fi ucis. Dar avem și solii ale avarilor la sclavinii conduși de Daurentios, care sunt și ei uciși pentru cutezanța arătată. Deducem din expunerea acestor evenimente că raporturile avari-slavi au fost încordate o bună vreme. Dar, paradoxal, la un moment dat, complexitatea împrejurărilor face ca avarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unde se supun chaganului, și ei vor fi prezenți în armata avarilor care a atacat Constantinopolul, în 626. Dar, în anul 634, Kubrat, ducele bulgarilor, nu mai recunoștea supremația chaganului avar și își proclama neatârnarea. Apoi, între 634-641, el trimitea solii la Constantinopol, la împăratul Heraclie și își oferea serviciile-el se va boteza la Constantinopol, de unde primea daruri și titlul de patriciu. Ducele Kubrat s-a sfârșit între 660-668 și a lăsat în urmă cinci fii. Asparuh, unul din fiii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În legătură cu starea economică a populației locale-din "Bulgaria de dincolo de Dunăre" avem o informație prețioasă referitoare la "drumul sării". În "Analele din Fulda", unde se face mențiune despre relațiile francilor cu bulgarii, se arată că regele german Arnulf a trimis o solie, în 892, țarului Vladimir al Bulgariei și "i-a cerut să nu îngăduie vânzarea sării în Moravia", aflată în război cu acesta. Sarea era extrasă din Maramureș și Transilvania de nord (Slatina, pe Tisa și Ocna Dejului, pe Someș), regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trec în sudul fluviului. Aceste legături transdanubiene nu au încetat nici după năvălirea hunilor în estul Europei (375-454), în ciuda dificultăților provocate de atacurile lor, schimburile au continuat între regiunea numită "Barbaricum", supusă acestora, și Imperiu. Când Priscus și-a prezentat solia la curtea lui Attila, acesta i-a prezentat o lungă listă de dezertori refugiați pe teritoriul roman și, în același timp, el a întâlnit în regiunile supuse hunilor un mare număr de romani, care se instalaseră aici și își exercitau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânirea voievodului Menumorut, va fi existat o altă episcopie. Reședința sa se afla la Biharea, în apropiere de Oradea, și tot acolo rezida episcopul său. Anonymus, în Gesta Hungarorum, afirmă explicit că Menumorut invoca suzeranitatea împăratului bizantin, în tratativele cu solii cu Arpad. Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea a rezidat un episcop ortodox se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin creștinarea cumanilor. Episcopia cumanilor După înfrângerea lor la Kalka (1223), de către mongoli, cumanii supraviețuitori, prin haganul Bortz Membrok, au hotărât să primească botezul creștin, datorită și activității misiunilor catolice în teritoriile lor. În 1227, hanul cuman a trimis o solie, condusă de fiul său Burch, la arhiepiscopul ungur Robert de Esztergom. Acesta s-a adresat papei Grigore IX, care, la 31 iulie 1227, l-a numit ˝legat apostolic˝ în Cumania și în ˝țara vecină a brodnicilor˝, fiind împuternicit să predice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]