3,003 matches
-
Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge nisipu-n clepsidră, Tu nu percepi mesajele de dincolo În zborul solitar și îndrăzneț?" Eu inimii-i răspund: Ce dacă păru-mi cărunțește, Voi fi la fel de tânără sau bătrână Precum e Timpul cu ale sale anotimpuri." Mi-e sufletul pribeag Și năzuiește spre neștiute depărtări, Așa cum pasărea din colivie Visează imaginare evadări
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347904_a_349233]
-
rogi La ceas de sărbătoare, Ferește-te să nu-ți renegi Ori frați, ori surioare. Când ai s-ajungi la cap de drum Să nu privești spre astre, Doar știi că din Capernaum Au izbucnit dezastre. Când în periplu-ți solitar Vei mai avea răbdare, Cioplește ca un cărturar Ode nemuritoare. Nu alerga spre asfințit Cu gândul la himere, Că-n veacul nostru ipocrit Vei sfârși la galere. Când obosit vei renunța Să scrijelești cuvinte, Abia atunci te-or denunța Adepții
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347921_a_349250]
-
că vechiul copac sub care tronul reginei cheamă la meditație i-a amintit de nucul bătrân din curtea casei sale. El este dominant în trăirile Elisabetei, chiar dacă nu știe cine l-a plantat în fața casei. Este mândră că el „e solitar și a pus stăpânire pe aproape jumătate din grădină, a crescut maiestuos în acest minunat ochi de curte, și-a întins crengile cât mai aproape de casă...”. De altfel, într-un interviu, autoarea sublinia cu emoție:„Nucul din curte, cu ani
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
Fiecare zi fără tine e încă o crevasă un pas în gol De când m-ai lăsat printre ghețari abia mă mai țin în picioare nu e clipă-n care să-mi găsesc o cărare, un rost, o menire în mersul solitar, în căutare, în spaima mea din ce în ce mai mare. Imaculatelor, Sclipitoarelor ... Citește mai mult Fiecare zi fără tinee încă o crevasăun pas în golDe când m-ai lăsatprintre ghețariabia mă mai ținîn picioarenu e clipă-n caresă-mi găsesco cărare,un rost,o
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
în spaima mea din ce în ce mai mare. Imaculatelor, Sclipitoarelor ... Citește mai mult Fiecare zi fără tinee încă o crevasăun pas în golDe când m-ai lăsatprintre ghețariabia mă mai ținîn picioarenu e clipă-n caresă-mi găsesco cărare,un rost,o menireîn mersul solitar,în căutare,în spaima meadin ce în ce mai mare.Imaculatelor,Sclipitoarelor... XXII. SENIN, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013. Nu calul năzdrăvan de vânt coafat nu covorul persan fermecat nimic cu aripi - pasăre
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
care urmează să vină , dar pot spune că simt o oarecare neliniște la tot ce va reprezenta viitorul în sine. Poate că este o nesiguranță pe care o simțim și o trăim cu toții, sau poate că e doar un sentiment solitar. Oricum va fi, importantă este ziua de astăzi, cu tot ce ne rezervă ea, cu suișurile și coborâșurile ei, dar mai ales cu toate elementele ei de surpriză și suspans, cu toată candoarea pe care ne-o oferă, pentru că acest
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului S-a dus amorul... Ca o frunză uscată, purtată de vânt! S-a dus amorul ca un ceas defectat, De Cronos - fir alungit;descântat. Stau plopii, rânduri, rânduri Fluturii zboară prin ram... Într-un parc solitar Vrăbile-mi cântă balade, de amor sedentar! Ca niște preoți, stau plopi-nveșmântați În curte la Apolo, Prinț de raze-ncununat! O vioară muzica-și alintă în Coroana, zburlită de vânturi tomnatice și repezi; Stârnite de Brahma ce înghite Tot ce e
S-A DUS AMORUL... de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347467_a_348796]
-
însă, au parte de un articol ca lumea, consacrându-i drept „mari autori sovietici”. Deci, valabilă mai ales pentru tristețea celorlalți, e constatarea că norocul lor a fost să scrie în cuplu și că au avut nume cu inițiale diferite; solitarii nu s-au bucurat de o asemenea iertare!... Din acest motiv, cu toate că în ultima listă am selecționat câte un tilu semnificativ pentru ce înseamnă decăderea literaturii prin dictatura actului critic de partid, subordonat nu atât ideologiei - care e mai relativă
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POEMUL TIMPULUI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului dă-mi doamne timp îmi zice sufletul meu să mă odihnesc în acest univers solitar aruncând fulgere albastre spre această lume lasă-mă să mă rătăcesc pe poteci călcând pe covorul de frunze al acestei solare toamnă ca într-un palat de cristal și să lustruiesc luciul lunii pe care alunecă noaptea șerpii și șopârlele
POEMUL TIMPULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346881_a_348210]
-
păcatul. De fapt, păcatul este agentul care se înfiripă în relativism, anarhie, haos, hazard și nihilism ca o tumoare malignă ce apare și se dezvoltă în istorie, generează o criză internă, care atinge resorturile intime ale vieții oamenilor, persoane singulare, solitare, familii și popoare. Fiind vorba despre popoarele creștine, această rană de moarte le pune la încercare toate structurile lor de obște, tot ce aparține etnogenezei lor. (Cf. Pr. Prof. Univ. dr. Ilie Moldovan). Este boala ce-și înfige rădăcinile până în
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
ocazie, poem dedicat Prea Sfințitului Ioachim Băcăoanul: '' Mă urc cu greu pe stâncă, pe stânca colțuroasă/Ce-mi sângeră genunchiul și coasta mi-o apasă./ Lipit de stânca rece, când am pornit an-seară/ Am priceput că-s una cu piatra solitară.// Întins pe stânca rece privesc spre tot înaltul/ Și cred că printre aștri, eu zbor ... sau poate altul!/Mă prind cu două brațe în Orion, de stele/ Și obosit mă sprijin și-s risipit în ele.// Acum când după veacuri
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
Singurătatea e, uneori, atât de stranie,/ Ca un amurg deasupra pădurilor arse...”. Și atunci, în urma unei revelații, a unui imbold venit din străvechimi de istorie și din stră-adâncimi de suflet, eul (egoul, eliberat, paradoxal, de orice urmă de egoism) pleacă, solitar, în căutarea sensului pierdut. Consemnarea acestei călătorii, jurnalul ei, se află în paginile cărților pomenite mai sus. E drept, sensul pierdut nu poate fi descoperit, și căutătorul știe asta: “Ne vom întoarce tot mai goi/ Spre țara visului domnesc...”. Dar
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
Nici dragostea nu este elementul primordial, temelia pe care să construiască edificiul poetic, Vera Crăciun. Mai curând, iubirea de natură, de petala unei flori care o îmbrățișează cu privirea (Privire). Motivul petalei apare deseori și este, când tandră, îmbrățișătoare, când solitară, când fremătătoare, dar, de cele mai multe ori este tristă. Dar comunicarea dintre om și regnul vegetal e foarte adâncă și, la dovezile petalei de iubire, poeta răspunde pe măsură: „Cu o sfioasă aplecare către tine/ Și cu privirea scăldată în tristețe
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Bărbații au senzația iluzorie că o femeie este incapabilă de a se acomoda multitudinilor de probleme apărute fortuit, că ele nu știu să-și reorganizeze viața după standarde noi și că nu vor putea face față cu succes unei vieți solitare și independente. Mare greșeală! Cea mai mare care poate exista în concepția unui bărbat! Femeile nu sunt nici pe departe așa. Femeile sunt vulcani neînțeleși care erup când nu te aștepți, femeile sunt sarea și piperul unei relații, indiferent dacă
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
note din care numai tu lipsești Cu ultimul sărut letargic - ștampilă fără conținut; Și de-ar fi fost sărutul morții, mai mult curaj aș fi avut * Să-ntâmpin toamna asta-n care n-am aripi să îmbrățișez Nici umbrele din solitare desene-n galben ... și visez Că, peste mine-așterni zăpada nocturnelor melancolii Din care numai tu, iubite, lipsești ... în care toamnă vii? Eu te aștept cu toate tăcerile Perdele de-ntuneric se năruie-n dezastre Acunse într-o toamnă în care
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
prietenoase, un Hieronimus Bosch convertit de urgență la ecologie. Spirituală, de ce nu! Este posesorul rațiunii ’’de a fi’’ teleologice, ’’ Un ucenic nebun sau Mare Arhitect/A programat mecanica cerească’’, textele oferite cititorului fiind admirabile, dar presupunând și exploratori curajoși și solitari, pentru a se strecura, în fantele rezultate ale alterității, cu o mai mare ușurință. În textele sale intri astfel ca într-un aditon de templu grecesc, dar fără prezența intimidantă a coloanelor canonice, șlefuite cu iconodulie simetrică, încât poți spune
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
senior pe domeniul soției și vrea să intre în diplomație, dar este refuzat discret de Titulescu. Convins că este un neînțeles, cu visurile eșuate, Mateiu I. Caragiale devine un singuratic, se claustrează în locuința sa, construindu-și un univers propriu. Solitar, trăind himeric, își făurește o emblemă de aristocrat sub deviza: cave, age,tace (ferește-te, lucrează, taci). Am trecut prin viața lui pentru faptul că existența lui s-a răsfrânt sugestiv și în operă, asigurându-i acel farmec neobișnuit și
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
Acasa > Literatura > Proza > TAINA Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului -Cam solitar amicul, nu crezi?! mă încolți pe nepregătite Stratilat, când îi pomenisem de Adam. -Ce-ți veni? mă arătai și mirat, și ofuscat. Doar îl știm amândoi de la grădiniță! Nu ne ziceau toți Cei Trei Muschetari?! -Așa-i, așa-i! abandonă pentru o
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
nu-l conduse a descoperi că oglinda lătăreață de pe un perete avea două componente, aparent nemarcate. Una drapa, de fapt, accesul spre sala de baie, cealaltă inducea în eroare, căci pe lângă refracție, ea deținea și calitatea transparenței. Cu alte cuvinte solitarul nu era singur, ci însoțit fără să știe de-un ochi iscoditor, nu doar indiscret, aflat dincolo de perete... Angst acceptă explicațiile, părând mulțumit, total fără inițiativă cercetătoare ori deziluzii. Secretarul dădu să plece. Chiar ieși, dar se-ntoarse. C-un
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
mi-e o teamă de uscat de sărutări anonime îți port noaptea timpului genuin la picioare legată cu subțire fundă bea liniștit ceai cu lămâi cât mai amare șterg geamul minutului opac cu palma mea caldă să-ți văd aura solitară în cioburi zidită te iubesc ca o Evă dezgolită firavă ca pe ultima cea mai uitată haltă cu gust de gutui sau ispită tu râzi și te doare al timpului pas care trece bei cu singurătatea la masă ovală tăcută
BRAINSTORMING de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377082_a_378411]
-
leagăn atârnat de gura de cer/ respiră nicotinic al iubirii mare ultim mister descălțată de adamii perfuzabili stereotipi de carnaval poți încerca pașii de salsa pe acoperișul lumii orbitor din aval cu uralii în sângele dement pervertit ca un condor solitar pe creste țintuit iubesc urăsc sfâșii tăcerile lui mademoiselle Pogany cu un zbor am inhalat iarba iubirilor care printre epave nu mor Referință Bibliografică: Uralii printre epave / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1508, Anul V, 16 februarie
URALII PRINTRE EPAVE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377083_a_378412]
-
nu îmi astâmpără setea de lună plină /ciutură neagră a morții/ mâna nevăzută rupe file împodobește brazi au obosit visele să urce în carul mare pentru un dans în inima pădurii focul stinge nori de întuneric mări de iarbă astre solitare o rodie amară unge cu miere coaja destinului țin la piept un careu de ași dar mă tem de iubirea pictată pe sticlă /lună plină în câmp/ Referință Bibliografică: As de lună plină / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AS DE LUNĂ PLINĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377091_a_378420]
-
pe cei câțiva ale căror date de contact îi erau cunoscute. În câteva zile avea să lanseze invitația pentru Hotelul Royal din Sinaia, între 11 și 15 iunie. Primise confirmarea din partea a opt cantemiriști: Flower-Power, Miramoț, Patriarhul, Doc, Babacul, Diplomatul, Solitarul și Papa. * Așa stând lucrurile, opt plus unu cantemiriști aveau să se întâlnească în Salonul de protocol al hotelului Royal în după-amiaza zilei de 11 iunie, zi atât de încărcată de semnificații istorice, la care, își zise surâzând Americanul, aveau
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
panglică de magician, de ne omoram râzând, nu alta! V-amintiți?! Și iarăși o draperie de replici, cu sau, mai ales, fără legătură, estompă șirul vorbelor emise... Starea de efervescență a dialogurilor fu o secundă stopată de intrarea neașteptată a Solitarului. Apariția acestuia îi ului pe toți, gândind la unison că porecla dată cândva i se potrivea de minune! Unic precum o nestemată! El era colegul de acum cinci decenii, dar care nu se metamorfozase în timp într-un senior ca
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
biblioteca unor prieteni canadieni... Dar Miramoț, puțin jenată, îi întrerupse mărturisirea: -Voilà, vous êtes, enfin, arrivé! Vous êtes vraiment charmant, comme autrefois, cher Solitaire! Și vorbele, datorită tonalității scăzute, nu percutară până la urechile nerăbdătorilor colegi, lucru apreciat de Miramoț. Nici Solitarul nu mai dezvoltă precizările începute, sesizând că se impunea o discreție de moment... Americanul, luându-l sub oblăduirea sa, îi dădu lămuririle necesare, conducându-l către lift. În fine, se retraseră toți, cu excepția lui Flower-Power și a Babacului, dornici de
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]