992 matches
-
pentru lanțuri în care designatorii definiți (și demonstrativi) abundă. Romanul lui Zola oferă un exemplu pentru al doilea tip de desemnare: plecând de la lista singurilor designatori, lectorul poate reconstitui istoria Terezei (copilă, tânără, soție etc.) sau povestea uciderii lui Camille (somnorosul, tânăra, soțul ei, amantul ei, ucigașul etc.), pe când în Educația sentimentală, lanțurile de ocurență sunt constituite din nume și pronume. Analizând numele în proza O viață a lui Maupassant, Marie-Thérèse Mathet observă cum, generând povestirea și asigurând coeziunea țesăturii textuale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate, abia întrezărite. Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fugă. Grozavă figură, aproape 80 dar arată de 65. Înalt și zvelt. Am ajuns până la țărm, companie cu adevărat plăcută, am uitat de inimă. M-am simțit ciudat de volubil, cu tot nembutalul ( Ar fi trebuit oare să mă simt somnoros din cauza dozei duble?). Am făcut un tur și ne-am așezat pe o terasă dezafectată. Noapte frumoasă și liniștită. Ciudat de puțini țânțari pe Gotland. Am început să discutăm despre numele Blenheim; mi se păruse cunoscut. Acum îmi amintesc că
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
altceva. Directorul școlii, Gh. Popovici, om aspru la înfățișare, ar fi fost, pentru mine, un profesor mai bun decât Artachino. În primul an de școală, acest Artachino venea pentru corectură de la București, în fiecare săptămână o jumătate de zi. Era somnoros după o noapte de mers cu trenul și la fiecare elev stătea câteva minute, apoi, tot somnoros, pleca să se odihnească undeva până în seară, când se întorcea la București. Profesor de anatomie dr. Possa. La istoria artelor, un moșneguț tâmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
bun decât Artachino. În primul an de școală, acest Artachino venea pentru corectură de la București, în fiecare săptămână o jumătate de zi. Era somnoros după o noapte de mers cu trenul și la fiecare elev stătea câteva minute, apoi, tot somnoros, pleca să se odihnească undeva până în seară, când se întorcea la București. Profesor de anatomie dr. Possa. La istoria artelor, un moșneguț tâmp și neștiutor, îl chema Mureșanu. Fusese prin Italia și marea lui admirație mergea din plin către Guido
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
împunsătură de neliniște îi aduse aminte de bătăile în ușă din liniștea încremenită a nopții, de trupurile lor ghiftuite, topite unul în altul, muiate în sudoare și spermă, și de groaza Isidorei, trezită brutal din somn, și de vocea lui, somnoroasă: "Ioane, ai înnebunit?.." "Nu, domnule locotenent. Veniți repede, s-au suspendat permisiile!" Și așa s-a făcut că o forță necunoscută îl ejectase, încă amețit de dragoste, din brațele Isidorei în răsuflarea grea, urâtă a unui tren arhiplin, care își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Bucium și Poeni, apoi prin codrii Dobrovățului, mașina șerpuiește de-a lungul pădurii-împărătese ce-și trăia, pentru a câta oară?, drama de toamnă. Cu încă grațioasele lor coroane, copacii suportă răbdători diminețile reci cu stropi diamantini, așezați în cârca frunzelor somnoroase. Pădurea, cu miriadele ei pete în tonuri și nuanțe delicate, travestite în viteza vehiculului în suple balerine avântate într-un dans amețitor, este ca o minune regenerabilă. Fantasticul nu este desprins din nu știu ce basm fermecător, ci se înalță ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
M-am trezit și astăzi, ca de obicei, la orele 06.00. Peste o jumătate de ceas am fost strigat să merg la sala de tratamente pentru a înghiți pastilele de dimineață. Câteva femei și mai mulți bărbați se ,,cărau’’ somnoroși către același cabinet. Uneori nu găsim nici măcar o asistentă în acest loc, probabil că nici nu au de ce să-și piardă timpul prin acest corp ,,G'' al spitalului. Au multe de făcut în corpul vechi al spitalului, acolo unde sunt
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
un pumn de pastile între 10-12 bucăți, le-am înghițit pe toate deodată împreună cu sucul avut în cana de porțelan albastru. O cană obișnuită din porțelan ieftin, decorată cu floricele portocalii pe fond albastru. M-am întors către salon, la fel de somnoros, cu gândul de a adormi din nou și înjurând de ,,toți...sfinții și de mamele răniților’’. Ora primei mese a zilei e 09.00. Înainte de a fi strigați ca de obicei să intrăm la masă stăm lipiți de caloriferele din
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în fiecare zi. Țigăncușa e frumoasă și bine îmbrăcată. Într-una din multele dimineți în care ne trezim la fix-șase pentru tratament, am observat ceva ce mi-a plăcut extraordinar de mult: femeia tocmai se trezise, avea părul răvășit, chipul somnoros și un zâmbet pe care nu pot să-l descriu și nici să-i găsesc sensul. Un zâmbet...nemaivăzut până atunci, indefinibil! Ce mai..., o femeie superbă! O frumusețe de neînchipuit. Am înțeles că la cei 22 de ani ai
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lui Eminescu, internat la Mânăstirea Neamț. Din Convorbiri literare (1867-1944) sunt republicate: poeziile scrise de Eminescu „De ce nu-mi vii” (nr.21/1887) „La steaua” (nr.22/1887), „Ce e amorul „ (nr.12/1887), „Atât de fragedă” (nr.1/1888), „Somnoroase păsărele” (nr.13/1887), „Dorința” (nr11/1887). Cu prilejul morții lui Eminescu, Revista politică reproduce fragmente din articolele publicate în Tribuna, Democrația, Lupta, dar și necrologul Veronica Micle (nr.17/1889). Prin Revista politică se anunță apariția în februarie 1888
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
am atins fruntea pentru a indica: migrena se apropie. Sincer. - Și mai știu ce e un romb! țipă Sarah extaziată. - Fantastic. - Și un hexagon! - Bine, dar ai milă de mine, spiridușule. - Și un trapezoid! - Iubito, tati e prost dispus și somnoros și pe punctual de a vărsa, așa că nu vrei s-o lași mai moale? Fata s-a întors rapid spre Jayne. - Mami, țin un jurnal, o anunță ea. Iar Terby mă ajută. - Poate Terby îl ajută și pe Bret să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar trebui să reacționeze și la numele „Padre” sau „Monseniorul”. „Adrian este omul în preajma căruia eu, mamă a trei copii, mă cumințesc”, recunoaște cu smerenie Corinne. Medicul Trenului Literar, o femeie din Turcia, cu mișcări încetinite și cu un facies somnoros, ce pare mai curând ea să aibă nevoie de ajutorul nostru decât noi de al ei, este „Frumoasa adormită din Orient”. Italianul Nicola Lecca, infantil și alintat, „supravegheat” telefonic de părinți (maică-sa l-a întâmpinat la Paris, probabil ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
15 minute, până este găsit și trezit estonianul Karl Martin Sinijarv, bravul „cavaler” cu care luptasem în turnirul de aseară. Lumea s-a enervat destul de tare așteptându-l, mai ales rușii Varlamov și Kuraev, dar când a apărut vinovatul - răvășit, somnoros, absent - rumoarea s-a potolit, orice comentariu ar fi fost tot pentru noi. Vorbesc cu Juri Ehlvest, un alt scriitor estonian, care-mi confirmă că Martin a exagerat cu băutura, ieri, la serbarea campestră. S-a și culcat foarte târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zid de cetate, un turn din neolitic deja mult scurtat de vremi și care continuă să se surpe, bătut de ploi și de vânturi. Proptelele și parapeții zac pe jos, o streașină stă de-a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
serviciile lor. Se grăbesc spre casă. Tramvaiele și-au sporit vagoanele; autobusele, trenurile aeriene, metropolitanele sunt pline. Și automobilele de piață aleargă fără încetare. Numai aproape de noi, la colțul străzii Frederick, două trăsuri de piață, cu cai bătrâni și birjari somnoroși așteaptă toată ziua mușterii și birjarii dormitează iar caii rod paie tocate mărunt din niște tingiri. Am văzut cea mai veche stradă din Berlin. Are la capătul dincoace o inscripție dela 1830 care arată că nu-i voie să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Realizarea sentimentelor și concepțiilor într-o formă sensibilă. Imaginația este când noi am făcut ceva și ne amintim. În Despot-Vodă, Alecsandri inventează o genealogie adhocă, dându-se rudă cu soția lui Lăpușneanu. Curentul "Semănătorului" este editat de G. Coșbuc. În "Somnoroase păsărele" poetul vrăjește o noapte feerică ca s-o prezinte iubitei sale, ca să poată dormi în pace. "Junimea" este o adunătură de oameni experimentali. Emoția este o stare sufletească care provine datorită faptului unui lucru. Metalul este o rocă organică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mai cunoscători,/ Și găsâră că ie urmă de căprioară/ Să-i fie’mpăratului soțioară” (Stanotîrn - Vidin). Asemenea epifaniei zoomorfe de la apus, feciorul devenit mire face descoperirea așteptată la plecarea soarelui de pe boltă. Diferența fundamentală este dată de spațiul revelației. Leul somnoros este întâlnit în inima sacrului, în punctul nodal al genezei caracterizat de vegetația nestăvilită și de spinul înflorit, ca sugestie a proliferării principiului distructiv. Urma fetei se află la intrarea în planul social, ceea ce înseamnă că „drumul mare” al deplasărilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la număr, ceea ce înseamnă multă răbdare. Toți se îmbracă cam la fel, pentru a începe o nouă etapă din camino. Dar înainte să plece cei mai mulți servesc micul dejun în bucătărie. Mulți coboară desculți sau cu șosete sau ciorapi, somnoroși, fără chef de vorbă, servind un sandviș consistent, o cană cu lapte, o cafea sau ceai. Apoi se pregătesc de plecare, trag aer adânc în piept, își urează unii altora ,,buen camino” și pornesc la drum. Soarele încă nu a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nici o corabie nu se salvează. * Unii vorbesc ca să nu tacă; alții tac ca să nu vorbească. * Nu toți cei care vorbesc limpede se exprimă clar. * Unele afirmații sunt clare, dar nu sunt limpezi; și invers. * Simțurile nu dorm niciodată; numai ochii somnoroși nu văd asta. * Orice pas înainte nu se face primind un picior în spate, ci privind adevărul în față. * Sarea nu se pune în bucate pentru a face plăcere împăratului. * Unii părinți cer copiilor să învețe bine pentru a se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
știm și să urmăm o strategie bine susținută de cunoaștere și recunoaștere a operei sale în lume. Iar acest lucru nu se poate face doar prin ediții ocazionale, prin traduceri diletante, prin volume în care să se popularizeze poezii ca Somnoroase păsărele, Pe lângă plopii fără soț, Ce te legeni, codrule? ș.a. Trebuie să căutăm și să angajăm poeți veritabili, de aiurea, care să cunoască și să înțeleagă poezia lui Eminescu. Or, asta se poate face prin publicarea în edituri de prim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la baza a numeroase alte ediții. Noutatea constă însă în recomandarea, în selecția pe care criticul o face pentru comentariul său aplicat, din care lipsesc poeziile devenite populare în timp, prin supralicitarea lor în manualele școlare (Pe lângă plopii fără soț, Somnoroase păsărele, Mai am un singur dor, Sara pe deal ș.c.l.), poezii puse pe note și cântate prin grădinile de vară, cum remarca prin anii treizeci Vladimir Streinu, într-un articol care a iritat multă lume atunci, căci vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din memoria mea, dar Încă Îmi mai amintesc că simțeam cum pielea de pe fund, de la atîtea Înțepături de țînțar, luase niște proporții uriașe. Am fost somnoros toată ziua următoare și m-am tot tîrÎt dintr-un colț În altul, tot Încercînd să trag un pui de somn prin hamace Împrumutate. Criza mea de astm nu a arătat nici un semn cum că ar bate În retragere așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi ori nu zidar calificat. Cartea după care se pregătește e foarte groasă - 485 de pagini. și, fără să mănânce, fără să bea, încearcă să o ia cu asalt. Dumnezeu să te aibă în paza lui. Te sărută, Mama ta somnoroasă Pierre, din Satulung, Augustei la București 16 august 1954 Dragă Mămică, Abia astăzi am primit prima ta carte poștală din 12 august. E foarte neplăcut că Tata e bosumflat. Încearcă să-l împaci. Eu mă simt foarte bine. Am uitat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
avea să mi-o înlesnească. Moartea mă mai lăsase o dată să plec, dar nu mă tratase cu refuz. Am luat-o ca pe o simplă amânare, pentru că apa încă era foarte rece, iar soarele primăvăratic o mângâia încă atât de somnoros. Despre asta am scris mai târziu: „Mie îmi fluiera moartea... Trebuia să iau avânt să ajung la ea. Aproape că mă aveam în mână, doar o mică parte din mine nu mă asculta. Poate că era animalul inimii“1. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]