1,605 matches
-
cuvintele ce vor cădea fără voie. Avea dorința de a fi Linei de ajutor, dar cu speranța că o vor ajuta împrejurările. La început concursul ele împrejurări păru a fi puțin amabil și gata să o întoarcă de la ușă. La soneria ei timidă întîi, apoi întărită, nu răspundea nimeni. Stărui prin partea bucătăriei, dar și acolo era pustiu. Pe la ferestre nu se ivea nici un cap. Lipseau, oare, toți, la trei abia după dejun? Ideea de a pleca fără să-i vadă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
povesti lui Mini de Ia capăt pățania ei cu piciorul. Confuză în vorbă, ca de obicei, amesteca durerile fizice cu necazurile celelalte, toate răzbătute de plângeri împotriva babei care se ramolise de tot. Trebuise ca ea, din somn, să audă soneria înainte ca baba să se urnească. Mini lăsa să-i scape ocazia asta bună de a face oarecari insinuări. Apoi Lina amestecă darea de seamă a unor depuneri de familie, la care luase parte și gemenii Hallipa, cu alte doleanțe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu înconjur pe strada Minervei și vedea mereu incinta ermetică și pustie, cu transperantele lăsate în jos la cele trei ochiuri suprapuse ale geamului parcă unic. într-o zi oprise și se cobc%îse cercând să intre, închis și nici o sonerie! Un cățel mic și rău se năpustise. I se păruse că mișcase sus o perdea. După ceva așteptare trebuise să plece. Ce căuta acolo? Gonise pe Sia. Nu o preocupa dacă Rim o vede sau nu! Vroia însă ca Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acest scop. Ceva vag a auzit de la bătrânul custode, dar pe atunci nu-l interesa problema. Avea cu totul alte preocupări și nu apucase să stea de vorbă cu doctorul Luca pentru a căpăta gustul curiozității. 27. M-a întrerupt soneria telefonului. În tăcerea moale, așternută ca praful peste lucrurile din camera unde m-am retras, fiindcă vine mai puțină lumină (afară e ca, vara, în Asybaris, dar eu n-am obloane la ferestre), orice sunet mă face să tresar, readucîndu-mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe marginea catedrei, fără să-l deschidă, și, bine dispus, ne-a vorbit toată ora despre dans. Ne-a explicat că dansul te învață multe, nu numai grația, te educă. L-am ascultat entuziasmați și am regretat când am auzit soneria". Am zâmbit înduioșat. Spre deosebire de mine, "unchiul George" era un excelent actor. Era volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când am venit eu la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că voi închide ochii până a doua zi, am găsit, în sfârșit, strada Tufelor și m-am oprit la numărul 24, în fața unei case mărunte de chirpici, cu acoperișul de tablă aproape ascuns de ramurile unui zarzăr. Cum nu exista sonerie, am bătut în gardul de scânduri. Într-un târziu, a apărut, somnoroasă, coana Veta pe care am lămurit-o cine eram și cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Julius, stai lîngă surioara ta“... El era aproape și o privea lung. Și era chipeș metisul, pe jumătate alb și fercheș. Pesemne că sosiseră toți și nu mai trebuia să aștepte ca să deschidă ușa ori de cîte ori se auzea soneria. Toți erau acum acolo, În grădină și onomastica se desfășura normal. Victor (așa Îl chema pe acest pretendent al Vilmei) străbătea grădina și știa că Vilma Îl urmărește cu privirea: mergea cu demnitatea pe care i-o dădeau anii petrecuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a curmezișul, cu fața În jos; capul i se zărea de partea cealaltă și părul ei blond se revărsa pe pernă, În timp ce cu mîna dreaptă, printr-un efort extraordinar, mami is getting old, darling 1, reușea să apese pe butonul soneriei de lîngă noptieră, chemîndu-l pe chelner ca să le aducă micul dejun sus, așa o să ne putem sorbi din ochi de dragoste toți trei În jurul mesei. Juan Lucas Începuse să fredoneze cu glasul lui bărbătesc, bărbierindu-se la baie și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pachetul care era pe masă, În fața ei, scoase o țigară, o aprinse, trase un fum, pufăi, se uită la Arminda și din nou lucrurile Începeau de la zero, dar de data asta Îi veni deodată o idee și se repezi la sonerie. — Am chemat pe cineva ca să-l caute pe Julius, spuse; noi trebuie să ne schimbăm ca să mergem la un cocteil. N-a fost nevoie, fiindcă În clipa aceea Julius deschise ușa și apăru descoperind din prima clipă că În penumbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
venise cu camioneta și nu străbătînd terenuri virane și nu pusese nume nici unui lucru și nici nu ținea În mînă o crenguță. „Somn lung, profund și odihnitor“, se gîndi, coborînd din Mercury. Îi veni din nou să caște. Din fericire soneria bătută În peretele galben și rece, mîncat de igrasie, reuși să-l sperie puțintel. Se uită cu luare-aminte, apasă pe buton și se convinse că vizita Începuse și că soneria lui Cano mergea. Nu trebuia să adoarmă sprijinit de catul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Mercury. Îi veni din nou să caște. Din fericire soneria bătută În peretele galben și rece, mîncat de igrasie, reuși să-l sperie puțintel. Se uită cu luare-aminte, apasă pe buton și se convinse că vizita Începuse și că soneria lui Cano mergea. Nu trebuia să adoarmă sprijinit de catul ușii fiindcă ar fi putut veni bunicuța să deschidă și ar crede că sînt mort și moare de spaimă și bietul Cano rămîne singur pe lume. „Intră, băiatule“, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce-am spus. Oricum, de ce mă suni pe celular sau cum îi spune? Ca de obicei, pornise cu stângul. — M-am gândit că o să te bucuri să primești felicitări de la fiica ta. — Cred că încă nu m-am obișnuit cu soneria asta. Nu-l folosești? Îți pare rău că ți l-am făcut cadou? — Îl folosesc. Îl folosesc ca s-o sun pe maică-ta, când sunt pe drum. —Tată, dacă nu-ți place, poți să-l dai înapoi. Cine-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
modă. Și piercing-ul, normal, metalele grele - cu asta n-avea să se obișnuiască niciodată. Nepoții din Levittown 1, cu belciuge în sprâncene și în nas. În timp ce o fată dolofană și tatuată dădea un ultim telefon permis înainte să se audă soneria - Salut, sunt la cursul de neuro - privi cum sclipește strasul din limba ei în luciul salivei, o perlă de apă dulce surprinzătoare. Privind acest amfiteatru de tineri de douăzeci și unu de ani sătui de lume, nu se putu abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
capacitatea de a acționa conform intențiilor și chiar de a le da formă. Mutism akinetic - orice dorință de a vorbi, gândi, acționa sau alege dispăruse. În entuziasmul său uman scuzabil, Crick a declarat că fusese localizat centrul voinței. Se auzi soneria, salvarea și blestemul său. Studenții începură să iasă chiar în timp ce se grăbea să încheie. — Cam asta a fost analiza introductivă a chestiunii extrem de complexe a integrării mentale. Știm câte puțin despre părți. Știm mult mai puțin despre modul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
văzu că Breemeg dădea aprobator din cap către el. Individul zise: - În ordine, domnule Gosseyn, să mergem!... Stabilimentul era o altă grădină prin care se trecea către o ușă ceva mai împodobită. Dar însuși împăratul răspunse la ușă, când sună soneria - sau ce semnal o fi fost acela - care se declanșă când Breemeg atinse un dispozitiv lateral. Gosseyn observa cum curteanul înghițea în sec - pur și simplu gâtul îi tresărea ca atunci când înghiți. Dar înainte ca omul să-și recapete aplombul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
văzu cum clătinătura se propagă ca o undă, traversând oblic coridorul. Și păru că se transmite mai departe, răspândindu-se în celelalte părți ale navei. Acum, unda dispăruse din locul unde se afla el. Chiar deasupra lui se auzi o sonerie. Apoi vocea Stridentă a unui bărbat rosti agitată: - Toată lumea la posturi. O super-navă inamică tocmai a pătruns în zona noastră de spațiu... Datorită intensității tonului, îi trebui un moment să identifice vocea ca fiind a lui Draydart Duart. În interiorul creierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică și pe aleea de pietriș de lîngă verandă erau parcate multe mașini. Ușa principală era deschisă, dar Sludden apăsă soneria înainte de a-și conduce grupul în hol. Acesta era grandios, pavat cu dale terrazzo și cu lambriuri din stejar, iar două coloane gemene din marmură neagră delimitau spațiul din care începea scara. O figură măruntă își scoase capul pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în spatele lor. Coridoarele institutului erau total deosebite de camerele între care făceau legătura. Lanark îl urmă pe Munro într-un tunel jos și curb, iar pale de vînt fierbinte îl băteau în spate, urechile îi amorțiră de larma vocilor, pașilor, soneriilor care făceau pling-plong și un geamăt ritmat și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
latina e-o limbă moartă! zise Thaw. Mama ar vrea să aleg latina, dar îi tot spun că-n franceză-s cărți bune. Și putem folosi franceza cînd călătorim. — Mda, se poate, dar ai nevoie de latină pentru universitate. O sonerie electrică sună strident, și pe treptele de la intrare apăru un ins gras și chel, îmbrăcat într-o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văzuse pe Marjory. — Nu, Duncan. Azi nu a venit la școală. — Ieri... vreau să zic, arăta obosită sau bolnavă? — N-aș zice, Duncan. Se întoarse în atelier și la șase și jumătate aprinse focul și se așeză încercînd să citească. Soneria sună la ora opt fără zece. Forțîndu-se să nu alerge, coborî și apăsă clanța cu nepăsare. îi trebuiră două-trei secunde să-și dea seama că fata care stătea pe preș era Janet. — Duncan, Marjory m-a trimis să-ți spuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gay se dădu și ea jos. îl luă de braț și-l conduse spre o ușă dublă, singurul semn de civilizație în pustietatea acelui zid imens. — Ce-i aici? întrebă el, dar ea fredonă absentă și apăsă un buton de sonerie. Ambele laturi ale ușii se balansară spre înăuntru și Lanark fu îngrozit de apariția unor paznici cu gurile strînse. Vorbeau ascuțit și simultan, vocile răsărindu-le din pieptul cămășii: — Pașaportul, vă rog. — îl vedeți pe buzunar, spuse Gay. — Indentifică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
salvați la timp pentru că medicii să ne poată îngriji rănile provocate de arsurile radioactive. Putem urmări atacul, chiar pe ecranul acesta. Atacul fu înregistrat mai întâi de detectoarele electronice. Pe un tablou de comandă scăpărară scântei. Se auzi și o sonerie. Pe ecran, apărură deodată siluetele atacatorilor. Vreo duzină de oameni îmbrăcați în costume spațiale înaintau pe coridor. Grosvenor îi recunoscu pe von Grossen și pe doi asistenți ai săi din secția de fizică; mai erau acolo patru chimiști - dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dacă are complici și, mai devreme sau mai târziu, o să se trădeze singur. Lăsă fulgii și planurile de reformă, se întoarse la birou, își răsuci o țigară, o aprinse, trase în piept cu mare plăcere aroma fumului și apăsă pe sonerie. Se auzi un țârâit strident. Când capul pleșuv al plutonierului se ivi în rama ușii, ceru să fie introdus Petre, zis Rusu, vizitiul familiei Inger, pe care l știa om dezghețat. Își aminti iar de reclama cofetăriei plasată lângă anunțul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în două locuri, la familia Margulis și la Livezeni (încă nu se hotărâse ce să aleagă, nu trimisese răspuns) și-l concedie. Nu sperase prea mult de la el, iar speranțele, iată, nu-i fuseseră înșelate. Apoi îl chemă iar cu soneria pe bătrânul cam greu de cap, de la ușă, care era și greu de picioare, abia mergea. Îl ținea de milă. Află că vizitiul care l-a urmărit pe bărbatul care-și zice Crețu e în clădire și ceru să-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Margulis și pipăi pe jos cu tălpile, după papucii de casă, cât e ora? L-am visat pe Costache. Până la urmă am uitat să-l întrebăm: vine sau nu la masa de Crăciun? 3 Costache apăsă cu atenție pe butonul soneriei electrice pe care Generalul Ion Algiu și-o instalase de curând. Se auzi un țârâit și, în aceeași clipă, un lătrat. La ușă, pașii ordonanței și ai patrupedului ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]