19,854 matches
-
la urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur că toată lumea știa unde este și de altfel se zărea de îndată ce intrai în Vladia. Fusese construită anume ca să poată fi văzută cum ridicai fruntea. La o oră după sosirea străinilor adjutantul Radul Popianu știa tot, sau aproape tot despre ei. Era vorba de colonelul August Stoicescu din aviație, nu era chiar aviator ca prințul, dar era un prieten al acestuia și ieșise la pensie de cîțiva ani, după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de pildă, despre dumneata, domnule Popianu, care oricum ai lua-o ești o caracteristică a Vladiei." Adjutantul a zîmbit mincinos, a plăcere, a măgulire, dar de fapt căuta să afle cu o clipă mai devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele mai năstrușnice planuri de viitor ale bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd cu celelalte nu ai ce să faci, te însoțesc toată viața, se hrănesc din ea. A luat-o prin grădini ca să se poată apropia cît mai mult de Vilă, străzile erau bătute de patrulele băieților de prăvălie. Probabil data sosirii lui Caraiman se apropia, sus pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într‑o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe care trebuia să‑l desenez după mulajul de ghips al statuetei lui Houdon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceia care i l-au acordat nu se pripiseră. Noaptea se lașase complet, iar stelele puteau fi admirate în toată splendoarea lor, întrucât era începutul lui octombrie, iar atmosferă era mult mai limpede că de obicei. Tapú aștepta de mult sosirea râvnitei luni octombrie, pentru că bătrânul artist să accepte să-l tatueze, dat fiind că nici un kahuna experimentat nu acceptă clienți decât în perioada octombrie-ianuarie, nu din superstiție, ci fiindcă în această perioadă rănile se infectează mult mai puțin. — Din cauza muștelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
excesiv de primitori, si acceptaseră prezenta călătorilor veniți de departe așa cum se acceptă o sarcină neplăcută pe care viața ne-o impune câteodată, fără să înțelegem foarte bine de ce trebuie să ne-o asumăm. Singurii care păreau să se bucure pentru sosirea Mararei erau copiii, care nu avuseseră niciodată ocazia să vadă un vas atât de impunător, precum și cei care se ocupau cu pescuitul în larg, care aveau motive să se bucure că aflaseră prin altcineva de cumplită amenințare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
grăbiră să o împingă la țărm, unde însoțitorii lor se aruncară asupra vaselor cu apă și a nucilor de cocos, bând cu o asemenea nerăbdare, încât era clar că fuseseră pe punctul de a pieri de sete și că fără sosirea providențiala a catamaranului n-ar mai fi rezistat mult timp. Tapú Tetuanúi și Chimé din Farepíti urmăreau scenă, neputându-se hotărî dacă să înainteze către insula sau să se-ntoarcă la bord, ca și cum ar fi fost niște pești orbiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se găsesc aproape la antipozi față de locul lor de baștină, la mii de mile de Manila, care era în continuare singurul loc cât de cât civilizat din această parte a lumii și unde nici macar nu se aflase de posibila lor sosire. Încă din momentul când părăsiseră coastele peruane, știau că nu vor mai depinde decât de ei înșiși și că, dacă îi va înghiți marea, vor trece ani întregi înainte că rudele lor să înceapă să se îngrijoreze de lipsa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă cu palma și apoi la deschiderea a doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mică a acesteia. Tănțica era blândă și bună și oricât de mare ar fi fost vacarmul iscat de musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pagină a ziarului, trecu și "Scaune lipicioase". Gata să cadă din picioare atunci când văzură articolul, bărbații din redacție porniră o adevărată demonstrație împotriva Luanei. Incapabil și lipsit, practic, de dorința de a le face față, patronul îi liniști că la sosirea fetei va lua măsurile ce se impuneau. Ea apăru cu o cutie sub braț, în care înghesui puținele obiecte personale pe care le avea, apoi, lăsându-și demisia pe biroul patronului, ieși aruncând un candid " Rămâneți cu bine!" După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sanda, profund impresionată de calvarul prin care trecuse, se îndură de suferința lui și-l acceptă. Dar cea care radia de o fericire fără margini era Aniela. Nimeni în jur nu mai era luat în seamă. Fetița număra minutele până la sosirea lui și o dată așezat lângă ea, cei ai casei nu mai contau. Noia venea cu dulciuri și daruri de tot felul și copilul alerga în jurul lui, fericit să-i arate jucăriile, să-i recite poeziile nou învățate ori să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ținuta și moralul pentru întâlnirea din seara aceea. După ce intrară în restaurant, Bariu o lăsă s-o ia înainte și din urma ei își spuse în gând "Tatăl nostru". Luana privi în jur, căutând printre cei prezenți pe acela interesat de sosirea lor. Îl văzu așezat la o masă, același chip superb, aceeași finețe de lord, marcată acum de o maturitate senzuală. O zări, la rându-i, uluitor de frumoasă în rochia neagră, cu părul blond și plin de inele răsfirat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Întuneric, numai respirația lui liniștită arată că Adam continuă să fie acolo, continuă să aștepte. 2 El e Adam. A venit să trăiască În această casă pe când avea cinci ani. Acum are șaisprezece și nu-și amintește de nimic dinaintea sosirii lui aici. Uneori se scoală tresărind, trezit nu de vreun coșmar, ci mai degrabă de o senzație neliniștitoare că s-ar afla cu ochii ațintiți la un enorm spațiu gol, ceva care aduce cu gura larg căscată a unui puț
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apăra de intemperii. Ar fi vrut să nu-i fie părul lins, linia maxilarului delicată și pomeții obrazului lipsiți de relief, ar fi vrut să nu se deosebească de ceilalți atât de mult. De-a lungul acelui an pașnic de după sosirea În noul lui cămin, Adam n-a avut de ce să se teamă de ceilalți copii și nici, de fapt, de orice altceva. Mult mai târziu avea să-și amintească de acel prim an cu un amestec de nostalgie și de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de arbori și alternând cu agreabile spații deschise. Îl numiseră Weltevreden, adică o oază de fericire. Dezvoltarea cartierului a coincis cu sporirea Însemnată a mișcărilor militare olandeze În arhipelagul Indiilor Orientale În primele decade ale secolului al nouăsprezecelea, intensificate odată cu sosirea guvernatorului general Daendels, a cărui poreclă, Mare șalul de Fier, ori cinci șase alte porecle cunoscute de orice școlar indonezian, printre care chiar Domnul Trăsnetului, oferă o su gestie privitoare la comportamentul olandezilor pe atunci. Sub conducerea lui Daendels, la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
continua să Înainteze, era În sigu ranță. Trebuia să nu-și piardă calmul și să-și continue drumul de parcă locul i-ar fi fost cunoscut. Intrarea era păzită de soldați. Nici unul nu-i aruncase vreo privire când intrase. Chiar la sosirea lui, coborâse dintr-un microbuz un grup de tineri doar ceva mai mari decât el. Arătau ca niște sportivi, erau poate fotbaliști. Erau Îmbrăcați simplu, dar Îngrijit, ca el, unii aveau aparate de fotografiat. Se vede că prezența lor acolo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea lui Fanny Tarrant. Era singur acasă. Fotograful de la Sentinel venise ceva mai devreme, făcuse o grămadă de poze și plecase, lăsându-l pe Adrian să pună la loc mobilă pe care o mutase vraiște prin casă. În săptămâna dinainte totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
chinul de pe lume. — Și-acum? Ei, acum nu mai simt nimic, răspunse ea. — Să știi că-i făcut cu mult simt artistic. Adrian desena cu degetul conturul tatuajului. Era prima oară când o atingea - în afară de strângerea de mână formală de la sosire - și era o atingere intimă, la limita eroticului. Amândoi demonstrară cât de conștienți sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște siluete sculptate pe-o friza clasică. Adrian apasă delicat, cu vârful degetului, pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu tine, cu mine și Șam e pusă sub șapte lacăte. Și-a dat cuvântul de onoare. — Și tu ai încredere-n ea? Da, răspunse Adrian. Am. Fanny își făcu apariția pe ușă dinspre bucătărie, îmbrăcată și pieptănata că la sosire. Ah, iată-te! îi zise Adrian. Eleanor îi întoarse spatele lui Fanny și se strădui să-și recapete calmul. Adrian porni spre vestibul. — Mă duc să bag niște benzină în mașină. La ieșirea din sat, da, Ellie? Da, răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de un elev din Iași, care mulțumește unui elev din Huși pentru ospitalitatea cu care a fost găzduit timp de o săptămână, în vacanța de iarnă. Iași, 10 ianuarie 1997 Dragă Bogdan, Îți scriu, așa cum ți-am promis, imediat după sosirea mea în Iași și vreau, mai întâi, să-ți spun că acum, la sosirea acasă, mi-am dat mai bine seama cât de plăcută a fost săptămâna pe care am petrecut-o împreună. În tren am călătorit destul de comod și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care a fost găzduit timp de o săptămână, în vacanța de iarnă. Iași, 10 ianuarie 1997 Dragă Bogdan, Îți scriu, așa cum ți-am promis, imediat după sosirea mea în Iași și vreau, mai întâi, să-ți spun că acum, la sosirea acasă, mi-am dat mai bine seama cât de plăcută a fost săptămâna pe care am petrecut-o împreună. În tren am călătorit destul de comod și am avut noroc de niște studenți care m-au invitat în compartiment cu ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de perete sau publicate în revista școlii. VI. ANEXĂ Modele de compoziții literare pentru clasele II - VIII (selecții din activitatea elevilor) 1.COMPOZIȚII DESPRE ANOTIMPURI Primăvara Vine primăvara grăbită și totuși parcă se oprește neliniștită și friguroasă în zori. Aștepți sosirea berzelor din vale și trecerea sitarilor la munți. Iarba strălucește prin frunzele uscate: se arată cele dintâi flori: ghiocei și viorele. Soarele crește în căldură și-n lumină; zilele se fac mai lungi și mai blânde, înfloresc livezile. M. Sadoveanu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
II-a B Primăvara A sosit primăvara! Vremea este foarte frumoasă. Căldura soarelui este plăcută. Globul lui de aur strălucește pe bolta senină. Întreaga natură s-a trezit la viață. Vestitorii primăverii care s-au întors la vechile cuiburi anunță sosirea celui mai frumos anotimp al anului. Copacii sunt în floare și înmiresmează întreaga natură. În parcuri, pe străzi, au crescut iarba și florile. Lalelele, narcisele și zambilele răspândesc o mireasmă plăcută. Odată cu sosirea primăverii, pe câmpii se așterne covorul multicolor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]