218,930 matches
-
leg de mine / să vedem să aflăm ce vine” Pe scurt, mic manual de terorism este o carte interesantă (scrisă în continuarea ciclului final, snuff, din volumul un animal mic), dar numai în măsura în care cititorul este destul de capabil să completeze singur spațiile goale, dezvoltând ideea poemelor în paralel cu demersul cam subțire, superficial al poetului care, deși are intenții mai mult decât onorabile, irosește astfel șansa de a scrie ceva cu adevărat tare. Dincolo de câteva poeme foarte reușite. Mihai Ignat - Poeme în
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și se manifestau sub presiunea unei culturi poetice asumate și asimilate. Blagianismul, deschiderea către spații largi à la Eugenio Montale, melancolia eminesciană, necuvintele lui Nichita Stănescu, aluziile mitologice au o prezență difuză și delicată în textele lui Ilie Constantin. Într-o asemenea textură au loc arhetipurile, dar și o lume desubstanțializată, neînfăptuită („Zeul cel singur
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
oprit.../ E izbitura limitei sub stele, rămînerea în cruce” - Gimnast la inele) „Viața mea e o fereastră zăbrelită des cu limite./ Iar dincolo de ea stă ascunsă Fiara-Infinit” (Fiara-Infinit). Aceasta pare să fie drama trăită de poetul care, de altfel, imaginează spații ilimitate, mări și țărmuri fără-nceput și fără sfîrșit, aproapele și departele. Ei bine, dorința aceasta de a rupe limitele, de a găsi ceva palpabil se împlinește, cum spuneam la început, prin experiența (atît de palpabilă, nu?!) a exilului. Existența
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
pînă acum o lectură a lui Eliade prin Eliade. Aceasta ar fi miza unui studiu, semnat de Sabina Fînaru, apărut de curînd la Editura Univers și intitulat chiar așa, Eliade prin Eliade. Studiul are mai bine de trei sute de pagini - spațiu suficient pentru a ne aștepta la o lectură completă și complexă a beletristicii scriitorului - și poartă, pe coperta a patra, recomandarea lui Sorin Alexandrescu, care admiră „curajul autoarei în a aborda un autor «clasic-modern» cu atîta prospețime și inventivitate.“ Dincolo de
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
analiza autoarei nu aduce nimic nou - de a-l citi pe Eliade cu ajutorul instrumentelor pe care le oferă el însuși, două ar fi tezele cărții: mai întîi că Eliade e, avant la lettre, un scriitor postmodern - „primul postmodern în acest spațiu cultural“, apoi că Dionysos e arhetipul eroului din romanele eliadești. Prima dintre teze, care trece sub forma unui citat și pe coperta a patra a cărții, ține de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
un risc ciudat al acestei cărții: acela de a convinge prin excesul de erudiție. Criticii actuale, s-a spus, îi lipsește un fundal teoretic. Sabina Fînaru pare, la o simplă răsfoire a cărții, să se miște cu destulă lejeritate în interiorul spațiului teoretic și, în acest spirit „teoretic“, se dovedește cu adevărat inventivă, elaborează scheme geometrice complicate, aș zice însă și indescifrabile. Citez titlul uneia dintre ele: „Expansiunea și conservarea cronotopului sacru biunitar“. Pe cînd un Eliade prin Eliade Sabina Fînaru - Eliade
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
găsit doi specialiști dispuși să apară la televiziune. În scris, dl Babeș e aproape un pionier, după ce Observatorul cultural și România literară au semnalat, dar nu prin pana unor istorici, aberațiile cu pricina. Între timp, România Mare continuă a oferi spațiu halucinațiilor tracomane ale lui Ion Gheorghe (curios, poetul e ignorat de dl Săvescu et. comp.) care are în pregătire o nouă carte, un „memoriu științific (sic!)”, intitulat Tărtăria - Preistoria Secretă. l În Dilema din 12-18 septembrie, iată-l și pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
și nu numai, un defulatoriu. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving în epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel Houellebecq reușește în romanul lui nu inventarea unui nou limbaj literar și nici giumbușlucuri stilistice cuceritoare, ci prevestirea atacului terorist de la WTC. Romanul său se încheie cu
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
modifica coordonatele standard ale democrației occidentale, asta pentru a nu spune că nu le respectă întru totul? Pe de altă parte, constatăm o permeabilizare în Apus a elementelor balcanice în viața de zi cu zi. Ca locuitor al celor două spații, cum întrevedeți acest proces? IK: Cred că țările balcanice vor profita în mod absolut cert de Europa, dar cred că și Europa va avea ceva de cîștigat, nu prea mare lucru, dar totuși ceva. RB: Credeți că Balcanii aduc un
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
prin codurile comportamentale din celelalte state balcanice!”. Din fericire, presa elenă a întîmpinat foarte favorabil acest studiu, care a fost reeditat de două sau de trei ori. RB: Care este titlul studiului? IK: “Eschil, marele învins”. RB: Se manifestă în spațiul balcanic o anumită pasiune de a povesti, remarcată și de occidentali atunci cînd stau de vorbă cu cei veniți din această margine a Europei. Adesea am auzit exclamații amuzate și pline de simpatie: „Voi totdeauna aveți ceva de povestit!” Ați
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
și Terente. Noroc că președintele era ocupat să-și debiteze pamfletul înmuiat în acizi etici, pentru că altminteri ar fi avut toate motivele să-l treacă fiori de spaimă: ura, violența și veninul stăteau să dea în clocot, gata-gata să inunde spațiul dintre fiarele cu titluri de „excelență” și dresorul înfuriat de la Cotroceni. Ca în vremile bune ale lui Pingelică, Iliescu a deșărtat în capetele ambasadorilor tot ce i-a trecut prin cap: că sunt șperțari, că nu-și văd de treabă
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
nou-nouțe, care treceau șuvoi pe lângă noi. Limuzine de ultimul tip, conduse în general de oameni tineri și foarte tineri. Tot acest castel de nisip s-a năruit când, pe la trei noaptea, dinspre Piața Operei (de fapt, chiar din Piața Operei, spațiu cu desăvârșire interzis circulației motorizate!) s-a năpustit spre noi un bolid decapotabil, un „gipan” parcă atunci scos din reclamele de pe internet. L-am auzit înainte de a-l vedea: pe de o parte, pentru că deși strălucea de noutate, n-avea
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
fenomenul inițiat la Baia Mare de către Victor Florean. Proiect conceput exclusiv de către instituții publice, Primărie, Consiliu local, Centru cultural, spre deosebire de cel de la Baia Mare care este integral privat, Simpozionul de la Pitești este gîndit ca un factor de reconstrucție și de remodelare a spațiului urban. Cel care a simțit importanța enormă a unui asemenea eveniment pentru viața cotidiană a oamenilor și pentru igiena pe termen lung a orașului, a fost însuși primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, deja cunoscut pe o arie mai largă pentru spiritul
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
este lucrarea în sine și atît, adică decontextualizată, ci, așa cum lucrurile s-au pornit de la bun început, ei sînt agenți ai unui proiect mai amplu, care va fi, în mod cert, continuat și în anii următori, acela de mobilare a spațiului urban, de reconstrucție expresivă și de îmbogățire a unor zone insuficient puse în valoare sau care au nevoie de o redefinire. Ceea ce remarcam încă de la prima ediție, și anume că într-un oraș cum este Piteștiul, armonios construit din punct
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
administrat din punct de vedere edilitar, prezența sculptorilor capătă o responsabilitate sporită și o puternică dimensiune morală, se adeverește acum în mod deplin. Integrate în situl urban, lucrările sculptorilor dobîndesc rapid o funcție publică și își asumă inevitabil sarcinile unui spațiu deja construit. Această perspectivă a determinat, și de această dată, o anumită abordare formală și expresivă care le situează într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului de lucru, ele
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
deplin. Integrate în situl urban, lucrările sculptorilor dobîndesc rapid o funcție publică și își asumă inevitabil sarcinile unui spațiu deja construit. Această perspectivă a determinat, și de această dată, o anumită abordare formală și expresivă care le situează într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului de lucru, ele se regăsesc în orizontul tipic al unui simpozion, în vreme ce prin valorificarea imediată și prin exigențele spațiului public, ele împrumută ceva din premeditările
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
expresivă care le situează într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului de lucru, ele se regăsesc în orizontul tipic al unui simpozion, în vreme ce prin valorificarea imediată și prin exigențele spațiului public, ele împrumută ceva din premeditările și elaborările unor opere de atelier. Aceste caracteristici, la o primă vedere simple abstracțiuni teoretice, pot fi remarcate acum, cînd totul este finalizat, cu multă claritate. Competiția cu formele urbane preexistente, vecinătatea vegetației și
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
ele împrumută ceva din premeditările și elaborările unor opere de atelier. Aceste caracteristici, la o primă vedere simple abstracțiuni teoretice, pot fi remarcate acum, cînd totul este finalizat, cu multă claritate. Competiția cu formele urbane preexistente, vecinătatea vegetației și personalitatea spațiului deja construit au funcționat ca premise în concepția și în elaborarea acestor lucrări. Accentul pus pe expansiunea formelor, combinația verticalei cu desfășurarea pe orizontală și gîndirea de tip arhitectural care poate fi descifrată în intenția artiștilor, plasează toate lucrările în
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
derivată direct dintr-o civilizație marină, a valului, și din convenția drapajului amplu atît de familiar picturii bizantine, în vreme ce Caciorgna, lipsit de orice complex în fața tridimensionalului, a realizat o formă epică, a cărei discursivitate suplinește absența figurativului propriu-zis. Tot în spațiul unei construcții decorative, dar cu o mai pregnantă componentă arhitecturală, se înscrie și Doru Drăgușin, în vreme ce Adrian Radu și Ionel Iștoc aduc un mai sever spirit geometric și o mai mare economie în ceea ce privește desfășurarea pe suprafețe. Cristina Iliescu, deși vine
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
unui stadion, pline cu standuri mai mari sau mai mici (după posibilități și după mărimea companiilor) cu tot ce există În lume În materie de aparatură de imagerie umană, ba chiar și veterinară! Marii « jucători » În domeniul medical ocupă Întotdeauna spații importante, pentru care plătesc zeci de mii de dolari. Cele mai mari standuri anul acesta le-au avut - În ordine - companiile General Electric, Philips, Siemens și Toshiba, urmate de Fujifilm, Hitachi Medical, Agfa Healtcare, Canon USA, Carestream Health, Shimadzu Medical
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
a lui iunie și sfîrșind cu a doua a lui septembrie, cînd gîndurile unor largi segmente ale populației (incluzînd Școala, Universitatea, Opera, Teatrul și chiar Parlamentul) se focalizează pe distracție/ loisir/ hoby ș. a. Concediile se consumă, de regulă, în alte spații decît cele de domiciliu: la munte, la mare, la rudele din țară ori din străinătate ș.a.m.d., în funcție de bugetele familiale. (Scriu „de regulă”, întrucît statistici sociologice de ultimă oră arată că procente tot mai ridicate - 45-55% dintre români - își
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
soi de mit (post)modern: Investitorii străini. Drept urmare, oriunde ai merge în România prezentă, gunoaiele și dejecțiile - la propriu și la figurat - tind alarmant să sufoce vitalitatea acestui „popor român”, supraviețuind miraculos vicisitudinilor abătute val după val, de milenii, în spațiul „carpato-danubiano-pontic”. Tot mai mulți tineri, încurajați din răsputeri adeseori de propriile familii, se orientează în zilele noastre către emigrare după școlarizarea temeinică efectuată în țară. Depre aceste fenomene îngrijorătoare s-au scris/spus multe fraze în ultimul deceniu. Dacă însă
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
boare încă timidă îi ia locul, stelele stau să răsară („umezi pe bolta senină”). Parfumuri suave răzbat vegetal, de ici-colo. Șoapte, strîngeri de mînă... Bănci pe care tineri necopți își ascut armele amorului: mă rog, e confuzia la modă între spațiul public și cel privat. Lacul scînteie luminile orașului și leagănă umbrele copacilor. Un șuierat de mierloi întîrziat, cîteva ciripituri de vrăbii pregătite de culcare completează tabloul... Dar deodată, dintr-o latură, de undeva, de sub o umbrelă pe care n-o
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
cu „infinită delectare”), ci și prin decelarea filonului lor prezent în literatura modernă. Pentru că unul dintre avantajele metodei lui Toma Pavel rezidă în evitarea soluțiilor de continuitate: aceleași forme romanești persistă secole la rînd, cuplul fericit-nefericit din Etiopicele atinge contemporaneitatea, spațiul medieval plin de primejdii și de coincidențe tragice constituie substanța Mizerabililor lui Victor Hugo, eroii pastorali își schimbă doar hainele în romanele lui George Sand, cavalerii idealiști ajung pînă în paginile lui Dostoievski. În „marele secol” francez, lectura preferată a
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]