9,106 matches
-
taină doar uneori, nimănui... “Mama...” șopteam în noapte -să știu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palmă peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se deasupra capului, să nu mă lovească din nou piciorul acela cu pantof de lac și mâna aceea sub formă de gheara ...și depărtarea care durea când mama mea dispărea în colbul drumului, ducând cu ea
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
nu o vom introduce, alături de limba de stat, în documentația primăriilor, tuturor organizațiilor și instituțiilor, în învățământ etc. Iar prin aceasta nu comitem nici o crimă, ci dimpotrivă, îndeplinim litera legii statului în care trăim și care urmează nu să bage spaimă în oameni, ci să-i protejeze și să le apere drepturile. Deci, dragi conaționali, să uităm de frică și umilință, curaj și capul sus! Așteptăm bucurii asemănătoare ce să ne fie un balsam tămăduitor pe rană, căci avem doar un
ŞI LA CARAPCIU LIMBA ROMÂNĂ A DEVENIT REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93737_a_95029]
-
taină doar uneori, nimănui... “Mamă...” șopteam în noapte -să stiu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palma peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se deasupra capului, să nu mă lovească din nou piciorul acela cu pantof de lac și mâna aceea sub formă de gheară ...și depărtarea care durea când mama mea dispărea în colbul drumului, ducând cu ea
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
din ce în ce mai cald. Trase de fermoarul gecii și fularul se desfăcu ușor din jurul gâtului. Încercând să și-l aranjeze cumva, simți cum un braț o cuprinse de mijloc și altul își duse palma, lipind-o brusc de gura ei. Tresări de spaimă, dar nu reuși să scape, deoarece în fața ei mai apăru un tip vânjos, îmbrăcat în negru, ce avea pe cap o cagulă-tricot neagră cu două găuri, de unde se vedeau doi ochi căprui, care o sfredeleau cu privirea, în timp ce tipul celălalt
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
cu uratul de sărbători sau pe la porțile fetelor de măritat, ca să le fluiere ori să le doinească. Troița era suflet în sufletul satului acela! Și nimeni nu și-ar fi putut imagina satul fără aceasta. Dar într-o vară trăiseră spaima că s-ar putea să rămână fără odorul lor! Fusese o zi de august. Căldura mușcase săptămâni. Nici o ploaie nu căzuse de la venirea primăverii. Satul mirosea a frunză arsă. Fântânile secaseră. Oamenii seceraseră grâul. Se temeau să nu li se
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
din Israel noi am rămas surzi și orbi piatră și cremene ne-am făcut când ai murit răstignit de noi înșine din înalt tot cerul s-a prăbușit pe pământ și am murit și noi odată cu Tine de frică și spaimă acela ce care noi l-am răstignit cu adevărat e Fiul Lui Dumnezeu de durere buimac ceru-ntreg a-mbrățișat pământul în noaptea aceea de smoală umblând pe catran Tu ai înviat a treia zi noi însă sm rămas rând pe
UȘA OILOR-ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382123_a_383452]
-
de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în beznă, În care o inimă se zbate-ngropată Într-o mocirlă ce trece de gleznă. Iubita cuprinsă de spaimă m-așteaptă Cu ochii-n colțul basmalei plângând În brațe cu teiul sădit lângă poartă, Fără speranță că-n noaptea asta ajung. Dorința se-aprinde la orizont, departe, Ca-n vânt pâlpâirea dragonului-steag Când două taberi în luptă desparte; La
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
Severin. Era un tip înalt și corpolent. Avea o față jovială, părul alb și tuns scurt. Tot timpul era vesel, deși la servici era mai rău ca un urs. Multe ilegalități ,,treceau prin mâinile lui'' și nu rămâneau nerezolvate. Era spaima tuturor vagabonzilor și a infractorilor din oraș, și nu numai. Colaborarea sa cu alte secții de poliție din țară era întodeauna încununată cu succes, nimeni nu rămânea nepedepsit, atâta timp cât el conducea o anchetă. Trebuia să nu ai de-a face
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
nu se putea naște decât în urma unui seism sufletesc, pulverizând liniștea și bucuriile poetei, care devine „... un eu chinuit,/ lăsat în urmă/ pe un mal înflorit de angoase.” (Și încă era dimineață), căci „În spatele meu,/ se așterne-o cărare de spaime.” (Un biet sfert de oră) Aceste adevăruri le-a surprins Gottfried Benn cu ani în urmă, afirmând că: „... nu există poezie mare care să nu fie expresia unică, inimitabilă, a unui cutremur sufletesc”. Competenta prefață și prezentare a volumului, semnată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
răvășiți, cu durerile și cu abisurile noastre sufletești. Temerile și disperările care stăpânesc sufletul îndoliat al poetei se topesc în metafore și personificări de mare forță sugestivă, prin cuvinte aparținătoare aceluiași câmp semantic, precum: „mal înflorit de angoase, cărare de spaime, frigul din mine, m-ascunde depărtarea” etc. Apreciem semnificația majusculei, care potențează sensul cuvintelor-cheie, precum: „Cuvântul, Moartea, Viața, Poezia” etc. Poeta pendulează între disperare („Mi-e sălbatic de dor/ să-mi fie bine”- Sălbăticie) și speranță („Aștept/ să cadă primul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
Reproducem următoarele din foile vieneze asupra catastrofei din Viena: Focul a izbucnit pe scenă pe când un servitor aprindea lămpile. Artiștii au putut să scape. Flăcările se întinseră cu o iuțeală îngrozitoare; teatrul se umplu de fum și un strigăt de spaimă din partea spectatorilor umplu casa, pe când toată lumea se grămădea spre ieșire. În acest moment de groază se stinseră becurile cu gaz și, după puține minute, strălucitul teatru este un câmp de întristare, o casă de morți, unde pe coridoare și pe
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei. Eu scosei două coriste de pe scenă, cari încremeniseră de spaimă, și văzui pe câțiva lucrători sărind de sus prin flacări pe scenă și unul [î]și frânse un picior. În acel moment focul pătrunse cortina și flacăra, dusă de curent, ieși în teatru, ajungând până la loje. Fugii în stradă și
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
al benzii desenate, moralități salvate pe turnantă în ultimul moment. În primul rînd, Batman (Christian Bale), acest personaj satisfăcător pentru legendele urbane, este cel mai întunecat supererou pe care BD-ul cinematizat ni l-a oferit. Supraviețuind unei traume și spaimei pe care ajunge s-o reprezinte ca nimeni altul, alegîndu-și emblematic animalul nopții pe care o tradiție romanescă de la Bram Stoker și cel care i-a adus eroul pe marele ecran, Bela Lugosi, este asociat cu negativul maximei orori, vampirul
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
în afara societății, chiar dacă prin intermediul interfeței sale publice - playboy-ul milionar Bruce Wayne -, Batman iese din sfera sa întunecată. Numai că Bruce Wayne este departe de personajul căruia numai noaptea îi dă viață și care parcă își ia de acolo puterea, din spaimele pe care întunericul le trezește necontenit în noi. Jokerul se autodefinește ca un agent al haosului, care pune între paranteze orice judecată de ordin moral, orice ierarhie și orice beneficiu de ordin material edificînd sadian tocmai pe suspendarea actului de
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
conservă elementul aristocratic. Cu concursul acestei nobleți- în primul film al lui Nolan, viitorul Batman era inițiat într-o confrerie războinică și societate secretă păstrătoare a unei tradiții cavalerești - Batman îndeplinește o misiune de protector din umbră al orașului, cu spaimele și ororile care fac parte și din substanța sa și pe care le integrează simbolic. Nolan reușete astfel să pună în valoare complexitatea unui personaj a cărui umbră apare proiectată în fiecare act la care participă mai mult sau mai
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
firul epic, să-și portretizeze mai totdeauna dintr-o trăsătură de condei personajele (doar lui Andrei acordându-i un spațiu mai larg, motivându-și ardent iubirea), și are capacitatea să fixeze cu finețe momentele, dominantele psihologice, oscilând între temeritate și spaimă, între speranță și deznădejde, între încredere și suspiciune, însuflețirea, elanul care n-o părăsesc pe eroină aproape nici o clipă. Să ne apropiem de miezul cărții. Andrei Cosmin, cercetător eminent refuză să lucreze pentru regimul de ocupație sovietică, este una dintre
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
murise. Copleșită de durere, îngenunchează lângă el, pe pământul înghețat, în timp ce lacrimile îi scăldau fața. Undeva, într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, această așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasă, hăituit ca un animal sălbatic, bărbatul ei se târâse să moară sub un tufiș, îndreptân-du-și ultimul gând către ea. Momentul tragic făcea parte și din
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
un purice la punctele de control, unde suportă amenințările, jignirile și umilirile omniprezenților securiști. Iarăși un suspans: din cauza timpului nefavorabil, zborul se amână. Când, în sfârșit, li se spune că se pot îmbarca, în drumul de la mașină până la avion, trăiesc spaima cumplită că vor porni în acele secunde rafale de gloanțe. Decolează și "cumpenele" continuă. Deasupra Iugoslaviei, tunurile antiaeriene trag asupra lor, sunt urmăriți apoi de avioane de vânătoare, care trag și ele. Au noroc și scapă neatinși. Tensiunea emoțională crește
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
lucru, pe care l-am învățat din viață și din Omul recent de H.R.Patapievici: când câștigi ceva negreșit și pierzi, în aceeași măsură, sau poate chiar, de ce nu, cu supramăsură. Uniunea Europeană are soluții.Câteva deja le-a aplicat. Marea spaimă de-abia de acum începe.
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
treci dincolo de cifrele seci, de bilanțurile abstracte și să pătrunzi sensul omenesc al unor întâmplări cu fireștile sentimente de emoție, teamă, inchietudine, disperare, fericire a supraviețuirii ale celor care au participat la ele. Peste ani, chiar și cele mai mari spaime se transformă în amuza(n)te aduceri aminte. Prin fața ochilor ți se derulează, ca într-un film vechi, întâmplări de demult, locuri dragi, replici care ți-au rămas în minte, chipuri aproape uitate ale unor oameni dispăruți de decenii, dar
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
locale, de revoluții și focare de război, dar nu mai puțin epocile premergătoare acestora, și încărcate de fermenții lor, în general perioadele de mari transformări politico-sociale implicînd modificări însemnate pe hărțile lumii, dislocări de teritorii și schimbări de identitate națională, spaima de persecuții, teroare, sărăcie, violență, anihilare fizică, morală și spirituală, au provocat ca un corolar al lor goana după un țărm de acostare mai puțin încărcat de primejdii, vînturarea prin lume a unor colectivități întregi sau indivizi izolați, produse ale
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
ceartă/ Cu minciuna din tăcere.// Și te rog, înseamnă locul/ Unde treptele sunt puse/ Până nu se stinge focul/ Și durerile nu-s duse.// Arde, doamne, câte toate/ Au rămas neputrezite/ în cenușa de la moarte/ Să nu mai fie trăite.// Spaima lor fă-o pierdută/ Sau de nu, o rătăcește/ Poate vine și se culcă,/ Să vedem cine-o trezește?// Arde, doamne, necredința/ Așezată-n vârful scării/ Și aruncă-n hău căința/ De la lacrima tăcerii". Stimate domn, citesc din timp în
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
pielea aceasta însuflețită, de cum auzea sunete de flaut, începea imediat să se unduiască în ritmica unui dans spontan, semn că amintirea plăcerii melodice îi revenea în minte, pentru ca, de îndată ce răsunau ciupiturile de coarde ale citerei, aceeași piele să încremenească de spaimă, ca într-un protest mut față de cruzimea destinului îndurat. În plus, pielea lui Marsyas nu avea de ales: prinsă între pereții peșterii, nu putea nici să scape de oroarea sunetelor de citeră, care îi trezeau amintiri dureroase, și nici să
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
armele jos, și sburătorii sînt oameni, cu sensibilități, cu delicateți între cunoscuți vechi. De pildă, în Versuri-le pentru Monica, grupaje în care semnează mai toți apropiații. Rețin - tulburătoare presimțire... - finalul unei poezii de Aderca: "Bine știu - și-aștept cu spaimă - / Că din primul pas în lume,/ Lumea ai s'o schimbi." La fel cum a schimbat lumea literelor o colecție subțire, ordonată, cu tablă de materii la sfîrșit, pe autori și pe genuri, polemizînd discret, în tablete de jumătate de
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
patru pereți/ Și dintr-odată li se părea că sunt vii" etc. Alte teme sunt prezente în aceste forme esopice, inimaginabile în modalități mai directe: exportul general în Prea multe marfare, furia demolărilor în poemul Într-un alt timp, extinderea spaimei și imposibilitatea salvării în Arca lui Noe, amenințarea iernii cu lipsuri și frig în O toamnă frumoasă și lungă, controlul intimității și "creierul vândut" în Ordinea lucrurilor - toate cuprinse într-o iarnă generalizată, simbol al regimului comunist. Mircea Dinescu avusese
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]