11,094 matches
-
tău. De regulă, te alegeai doar cu ciuda, că...tu erai cel cu ouăle sparte. Că nu reușeai să spargi nici măcar un ou cu amărâtul tău, spart la prima ciocnire, în râsetele celor din jur. Off! Măcar unul să fi spart, măcar unul! De necaz, îl mâncai tot, aproape cu coaja. Îți rămânea doar să privești cu invidie la deșteptul din fața ta care ți l-a făcut zob. Și care făcea ravagii și prin ouăle celor din jur, cu teribilul său
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
cu coaja. Îți rămânea doar să privești cu invidie la deșteptul din fața ta care ți l-a făcut zob. Și care făcea ravagii și prin ouăle celor din jur, cu teribilul său de ou-minune: -Care mai aveți, bă, ouă de spart? S-aveți ce mânca. Hai, veniți la băiatu’! Spargem pe gratis. Auzi la el, nemernicu’!.. Când invidia chiar plesnea în tine, te repezeai la individul obraznic, îi dădeai peste mână, de se ducea oul-minune de-a dura pe jos, cu
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
la deșteptul din fața ta care ți l-a făcut zob. Și care făcea ravagii și prin ouăle celor din jur, cu teribilul său de ou-minune: -Care mai aveți, bă, ouă de spart? S-aveți ce mânca. Hai, veniți la băiatu’! Spargem pe gratis. Auzi la el, nemernicu’!.. Când invidia chiar plesnea în tine, te repezeai la individul obraznic, îi dădeai peste mână, de se ducea oul-minune de-a dura pe jos, cu mare viteză. În râsul tuturor, aflai cu stupoare că
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
După ce-i proiectează în oglindă imaginea hotărâtoare, parcurgând traseul luminos în sens invers, el revine în starea de veghe, nu înainte să perceapă nerăbdarea ei de a trece prin noapte și prin ziua de mâine mai repede... Un râs machiavelic sparge tăcerea din camera lui în timp ce oprește programul. Azvârle nepăsător ochelarii și, pe deplin eliberat de preocuparea pentru ea, se-ndreaptă spre ieșire. Va face o lungă plimbare pe țărm... * Intru-n club. Deja urechile preiau înfricoșate sonurile către suta de
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
cu dreptul de veto necontestat. E unică și celestă în felul ei, mântuită-n simboluri sub care alunecă prin pletele Domnului cu o mână tremurată. Lumina nu mai sare în așchii, umbra nu mai coboară în oglinzile scut de uitare sparge clipa văzută în trecere. Iat-o îngândurat născătoare în carnea cuvântului copt, sunetul pe care-l cântă fiului meu luminând viitorul. Referință Bibliografică: Femeia / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi
FEMEIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377235_a_378564]
-
Dumnezeu !”- zisesem eu cu gândul acasă la voi și la fata aia pe care o lăsasem acasă la cumnatu-meu... Și-ncepură primele salve de artilerie pe centură, scurte, înfundate, trăgând parcă în baloți de vată, fluierau, piuiau ,urlau și se spărgeau undeva pe cer. Apoi au început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca și cânta cum fac
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
să risc ... Fraza a rămas nedusă până la capăt din cauza apariției ospătarului care le aducea coniacul Vasconi și crema de cacao, solicitată de cei doi comeseni, împreună cu felul întâi. Conversația s-a întrerupt. Trebuiau să găsească iarăși un moment care să spargă jena instalată, în urma discuțiilor ce îi purtau pe cărări nebănuit de periculoase. Această ocazie nu a mai apărut în acea zi. Nea Cârâc, bănuind unde se ascund cei doi porumbei, băgă capul pe ușa salonului și, când i-a văzut
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
cerșetoare și...negricioasă. Ce să mai crezi? -E clar. Neam de țigani. S-a umplut țara cu ei. Încuie, dragă, și nu mai deschide la nimeni! S-au găsit acu’ de sărbători s-o facă pe colindătorii. -Încui eu, dar sparg ușa. N-ai văzut ce-a făcut asta mică? -Anunță poliția, dragă! Să-i culeagă pe toți și să-i ducă... Biata Floricica era complet năucită de discuția stupidă a revoltatelor și speriatelor bigudiuri. Și ea care se credea o
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
-n căderi amețitoare și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc. Săltând-o în chingile ghearelor, duc mai apoi captura la stăpân. Îndemnuri răsună pe rând. Zboruri de acvile se-ncrucișează semeț. Glasuri sparg tăriile, unele ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și vaietul ucigaș al păsărilor, și urletul căznitelor fiare... Trufași se arată acei ajutați de noroc, în preajmă-le cu bogate leșuri de lupi și
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
treceau zilnic copii veseli cu părinți de mână. Viața își urma cursul ...dar aici, printre paturi, seringi, aparate, se plimba moartea .... De la o vreme, începuse să ningă cu fulgi mari și grei...atât de grei, încât îi simțeam cum se spărgeau de caldarâm. Totul se schimbase afara, dar înăuntru totul era la fel. Începusem să obosesc, să-mi pierd speranța...nopțile se transformaseră în zile de veghe, de lacrimi. Somnul nu mai venea. Frica luase locul somnului. Nu! Nu puteam adormi
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
cu tine? Nu știi să fii politicos și nici să te porți! - I-ai spus de ce trebuie să se întoarcă din drumul ei? - Nu mi-a spus, Moșule! M-a tras de mâini și era cât pe ce să-mi spargă săniuța. - Dacă nu ai vrut să mă urmezi... - Pentru ce aș urma un pitic morocănos și needucat? - Gata! Moș Ene făcu liniște imediat. Ascultați acum amândoi! Nu mai e destul timp! Cadourile trebuie să ajungă la copii, iar Moș Crăciun
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
vrei să ne prindă? - Taci, te rog! Ba nu e bine că merg repede, ba e rău că merg încet! Ai încredere că știu ce fac. Prin locurile acestea am copilărit eu. Dacă nu calci unde trebuie, gheața se va sparge și lacul te va înghiți! Petrică amuți. Îi era teamă și să respire, ca nu cumva aburul care îi ieșea din gură să topească pojghița de gheață care se formase pe suprafața apei. Reușiră să iasă de pe oglinda lacului tocmai
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
pe „baricade”, m-am întrebat: „ce caut eu aici?”. Asemenea multor profitori, mă puteam declara „revoluționar”. Acum aș fi avut moșie, o pensie grasă și buzunarele pline, dar nu m-aș mai fi putut uita în oglindă fără să o sparg! Acum, când privesc în urmă, când îmi trece prin față imaginea României de-atunci și când privesc ruinele înșirate de-a lungul șoselelor, ce întristează și îndurerează privirea, când văd pământurile nemuncite și pădurile distruse, când bogățiile și pământul Țării
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
care asimilează informație. Nu are capacitatea de procesare. Testează exteriorul cu toate simțurile. Când părintele țipă și lovește copilul că pune mâna la priză, dar nu-i explică ce este acolo, în realitatea lui se naște vinovăția. Când strică sau sparge obiecte prin casă iar părintele râde, copilul crede că este apreciat. Înțelege că a făcut o faptă bună. Va continua să atragă atenția în acest fel”, afirmă psihologul Verdi. Adultul care crește fără limite, explică psihologul, este copilul căruia nu
Programarea pentru succes sau esec este facuta in copilarie de catre parinti (psiholog Maria Verdi) [Corola-blog/BlogPost/93160_a_94452]
-
a fost înlocuit ulterior de construirea și dotarea unei întregi secții medicale, apoi de ridicarea unei întregi aripi de spital etc. Bulgărele s-a rostogolit, pușculița s-a umplut, a dat pe afară, iar asociațiile inițiale au început să se spargă în unele mai mici, pentru a nu bate la ochi”. Circuitul banilor Explicațiile au continuat: „S-a mers mai departe, la medicii angajați la stat. Momiți cu bani, unii au acceptat, ca manageri sau factori de decizie, să semneze contracte
Medicul Narcis Copcă dezvăluie culisele negocierilor dintre Ministerul Sănătății și Eurotransplant: Vor să trimită toate organele în străinătate [Corola-blog/BlogPost/93180_a_94472]
-
erau poate 140 victime. Astăzi m-am dus în spitalul garnizoanei no. 1; și aci am văzut o scenă tot așa de teribilă. În sala de disecție zăceau 50 cadavre carbonizate cu totul, imposibil de recunoscut. La mulți craniul era spart, creierii fripți, în față nici o urmă de expresiune fizionomică, din mușchi mai erau numai fibrele cele tari. Ici colea se mai găseau bucăți de haine; pe cîte un deget lucea un inel. Li se puseseră pe piept banii găsiți, mai
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
ludice. Vitalismul primitiv e întors pe latura sa bonomă: "Rîpa Albă / are un prunc: sufletul meu! / și-o tufă de spini - unghiile unei flori / ce-a dat în mintea copiilor". Ca și această cochet-hirsută repliere: "Mă retrag - valea mi-a spart gîndurile, / cuvintele sîngeră - / hrană pentru gropi, / ne revărsăm în șoseaua Aiudului / și ducem singurătatea la / pușcărie". Cîte un suspin folcloric are un iz blagian. "Și de-a lungul / și de-a latul / liniștea / încurcă satul, / cînd de-a lungul / cînd
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
folks, iată autoficțiune și mizerabilism. Dan Sociu, eroul cărții scrise de Dan Sociu (acum o să apară Naratologul de serviciu și o să ne explice, încă o dată, diferențele dintre cei doi), cu viciul lui solitar și cu fața oarecum dezagreabilă ("Cearcăne, vinișoare sparte pe obraji și pe gât, coșuri, dinți stricați"), este antieroul perfect. "Delicios de pasiv", "gaga rău", alcoolizat și melancolizat, dacă nu idiotizat de atmosfera provincială și de propria-i neputință în toate cele. Doriți cumva amintiri din comunism? Autorul oferă
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
când pe lângă obișnuitele-i spectacole de operă sau de balet, în care, de altfel, mai mereu, exista ceva valoros, fie că e vorba de repertoriu, interpreți, soliști, sau dirijori, foarte, foarte rar, ce-i drept, toți la un loc, ONB sparge tiparul și găzduiește câte un miracol (sau două). Așa s-a întâmplat acum, de Moș Nicolae, când a oferit publicului său, mai ales iubitorilor de gen, o premieră națională cu baletul în două acte „La Sylphide” de Herman Severin Løvenskiold
Revelație și surpriză la Opera Națională by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/83410_a_84735]
-
zâmbitoare pe cât le-a apărut unor critici. Trecând în revistă influențele asimilate și expuse de O. Nimigean, Paul Cernat îi reproșa absența atmosferei (pe care o găsea însă la Șerban Foarță!); și se plângea că sunt "prea multe coduri de spart". Pe un ton mai grav, dar și mai în afara subiectului se exprima Radu Vancu, pentru care "circuitul metaforei în palimpsest e mai important decât circuitul apei în natură. Literaritatea e mai importantă decât umanitatea". Or, ceea ce dă dramatismul acestui volum
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
îi privești pe toți acești dansatori și coregrafi de dans contemporan, toți sunt tineri, frumoși, vitali. Atunci de unde atmosfera seacă și lipsită de elan a creațiilor lor? Din ambientul nesatisfăcător, sufocant, neprielnic aspirațiilor și viselor artistice? Dar atunci de ce nu sparg zidurile care îi îngrădesc, care îi sufocă? De ce nu ies la aer curat, de ce nu schimbă lumea? Dacă ei nu schimbă lumea, atunci cine altcineva o mai poate face? Numai ei și creațiile lor.
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
Tu l-ai vrut doar. Nu ți l-a băgat nimeni pe gât. - Lasă, mamă. Nu-l mai primesc aici orice-ar fi. Să se ducă dracu la bulgarii lui în Popești. Stătea întinsă pe canapea, plânsă și cu buzele sparte de dosuri de palmă și-i curgea sânge din nas. Maică-sa stoarse batista în chiuvetă, se apucă s-o șteargă de lacrimi și sânge, jelind-o acum în hohote, bine Ninuța mia, îngeru mieu, fetița mia... Faci cum vrei
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
din romantismul revoluționar, e-un "tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi/ de destinul biologic al lumii." Cele trei femei, în care se strîng viața și remușcările oamenilor, moartea, regretele, țipătul și neputincioasele lor furii, nevolnicia și pragurile, dorința de a sparge și slăbiciunea de-a clădi sînt, în Cântec..., o fecioară galbenă, de ceară, care le joacă pe rînd și, neapucînd s-o trăiască pe nici una, le anunță, totuși, pe toate. Corespondențe, a la Baudelaire, s-ar putea numi, pe altă
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
să afle cît poți să compui cu aceleași note. Invariabil, atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa orașului, încăpută sub o frunte emaciată de poet, sînt repetiții obosite, zațuri ale unor foste viziuni, siluind demonul în arlechin. Tensiunea trebuie să se spargă, cușca să se deschidă: "și mai departe/ și mai departe, adică dincolo de spuma albastră a oceanelor, dincolo/ de meridianele cerești pe care ultimele planete se învârtesc obosite în jurul soarelui/ foarte departe/ foarte departe, adică acolo unde nu ajunge decât închipuirea
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
tinerețe care îi propune să-și recunoască fiul, să divorțeze și să se însoare cu ea, bașca un personaj bizar, Grigore Micu, obsedat de idei conspiraționiste, un individ care se crede întruchiparea unui detectiv din filmele lui Humphrey Bogart, îi sparge Roxanei adresa de e-mail și învolburează mai tare apele foarte complicatelor sale relații), infinit mai interesante sunt relațiile interumane colaterale. Mirela Stănciulescu dă dovadă de multă finețe, spirit de observație și sensibilitate atunci când pune în pagină lipsa de comunicare dintre
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]