5,095 matches
-
a interacțiunilor dintre sine (self) și altul (another); ea apare ca o pedagogy of difference în care celălalt nu mai trebuie să fie exorcizat și demonizat, ci acceptat. Principala misiune a pedagogiei critice postmoderne devine localizarea diferențelor produse de diverse specificități culturale și formarea abilităților de angajare a lor în relații sociale și practici culturale. S-ar putea spune că, din „critică”, noua pedagogie devine o pedagogie a „toleranței” și a „înțelegerii” celuilalt. McLaren și Hammer (1989) scriau: Pedagogia critică este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
colectiv. Identitatea - cu atât mai mult identitatea socială - pare atunci să fie un produs al unui context specific. Iar cum contextele sunt puternic ideologizate (vezi Deconchy, 1989), proclamând un „adevăr” universal, științific, unic, toate explicațiile și acțiunile poartă amprenta acestei specificități. În aceste condiții, discursul identitar al individului traduce modul în care acesta s-a implicat în problemele comune, de la cele situaționale, instituționale, până la cele naționale, ca proiect social global. Subiectul social își construiește discursul pornind de la „starea de fapt” și-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
colective (Roussiau și Renard, 2004). Memoria socială se implică decisiv în câmpul reprezentațional, având un impact important în formarea reprezentărilor cotidiene. Ea se adapă din câmpul reprezentațional în două maniere: în primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al doilea rând, ca variabilă în sânul unui proces reprezentațional, ca un element care poate modela, în timp, procesul reprezentațional și acționa ca un filtru pentru realitatea socială reprezentată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în toate zonele realității sociale, căci tendința sistemului socialist de tip sovietic este de a subordona totul puterii politice. Am analizat cu altă ocazie (Lungu, 2001) consecințele subordonării politice a câmpului literar, numind această tendință a regimului „de expropriere a specificității câmpului”2. Riscul cel mai mare este de destructurare a câmpului, trecând prin faza alterării activității specifice. În literatură se produce o criză de proporții în producerea valorilor estetice (vezi perioada „obsedantului deceniu”) și chiar o criză a funcției propagandistice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
propagandistice cu care este învestită oficial literatura (vezi discuțiile asupra „schematismului în literatură”). În economie, consecințele sunt mult mai directe și mai grave - scăderea producției, penuria etc. -, drept pentru care se iau mult mai rapid măsuri de restabilire parțială a specificității câmpului, de revenire la raționalitatea economică a deciziilor. Recâștigării parțiale a autonomiei artei și literaturii în urma sesizării efectelor secundare ale subordonării politice (prin impunerea „schemei de creație” în special) îi corespunde, în economie, în primul rând o modificare a politicilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de dezbatere asupra „schematismului în literatură”, o recuperare mai serioasă a autonomiei esteticului având loc abia cu începutul anilor ’60. Pe de o parte, trebuie să sesizăm că efectele negative pe care le antrenează dezechilibrele din câmpul economic în urma exproprierii specificității sale se fac mult mai repede simțite și afectează în mod direct și imediat o masă mult mai mare de actori sociali, drept pentru care puterea politică e mult mai dispusă să facă unele concesii limitate în acest domeniu decât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cozii în România nu se manifestă pe tot parcursul regimului comunist, ci doar în anumite perioade de criză a producției - crize pe care le-am plasat, în linii mari, în momentele în care instanța politică are tendința de a expropria specificitatea câmpului economic. Ceea ce nu înseamnă că atunci când nu există rânduri de așteptare în România avem capitalism, cum s-ar putea deduce din ideal-tipurile schițate mai sus. Această situație pune foarte bine în evidență faptul că ideal-tipurile nu trebuie confundate cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din câmpuri și pendularea/dinamica sistemului între acestea, ceea ce-l transformă între o succesiune de „strângeri ale șurubului” și „dezghețuri”. În acest sens, așa cum am mai spus, cozile reprezintă partea vizibilă a falimentului câmpului economic în urma tendinței de expropriere a specificității sale și nu apar decât în momente-limită, la extrema pendulării sistemului, care evoluează între pericolul revoltei din cauza subalimentării și pericolul revoltei din cauza liberalizării/emancipării. Cel mai adesea, în România, apariția cozilor se asociază cu creșterea rolului propagandei 6 ca mijloc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Coada” e un concept relațional, în sensul lui Becker (2002), care este mult mai bine înțeles în complementaritate cu „magazinele speciale”. Câmpeanu le pune în relație plecând de la influențarea politică a deciziilor economice, ceea ce am numit tendința de expropriere a specificității câmpului economic, care introduce, în cele din urmă, în toate relațiile de schimb un element extraeconomic. În distribuția prin magazinele obișnuite, care din cauza penuriei creează cozi, elementul aditiv banilor e timpul, iar în distribuția prin magazinele speciale, pe lângă bani, ai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
calitativ dezvoltarea oricărei persoane, inclusiv a persoanelor care prezintă anumite deficiențe de natură organică, funcțională sau de evoluție. Ereditatea reprezintă însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la alta, sub forma codului genetic, informații/mesaje de specificitate care privesc specia, grupul de apartenență sau individul, constituindu‑se în premisă biologică a dezvoltării. Aceste informații se reflectă în însușirile fizice, biochimice și funcționale, în plasticitatea sistemului nervos central, intensitatea, echilibrul și mobilitatea proceselor de excitație și inhibiție, particularitățile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
poate fi determinant, în timp ce pentru altele mediul sau educația poate avea contribuția decisivă); - din perspectivă filogenetică, ereditatea umană are o importanță redusă în determinarea setului de comportamente instinctive; așa se explică de ce, în comparație cu alte specii, puiul de om își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este însoțit de membrii altei specii (exemplul tipic în acest caz este oferit de copiii crescuți în compania animalelor și care s‑au sălbăticit, în ciuda eredității de tip uman). Factorul ereditar generează un anumit tip
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ceilalți indivizi de aceeași vârstă sau de vârste diferite; în psihopedagogia specială, testarea-evaluarea-diagnosticarea constituie triada prin care se relevă competența diagnosticianului (de aici și predicția ce se impune a fi efectuată de același specialist); particularitățile activităților recuperatorii imprimă o anumită specificitate actului de diagnostic și mai cu seamă celui pronostic (în vederea individualizării activităților de recuperare); prognoza de scurtă durată implică stabilirea rolului fiecărui factor antrenat în procesul de recuperare, iar prognoza de lungă durată implică organizarea treptată a status-urilor și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
conținutul reflectării senzoriale și senzorial-motrice, în cazul de față având o încărcătură evident vizual-motrică. Treapta senzorială a cunoașterii (senzații și percepții) poartă pecetea limbajului mimico-gestual și a imaginilor generalizate, adică a reprezentărilor pe plan operațional. - dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate determinată de gradul exersării proceselor cognitive și de particularitățile limbajului mimico‑gestual, lipsit de nuanțe și cu o topică simplistă, generatoare de confuzii în înțelegerea mesajului; primul sistem de semnalizare (senzorio‑perceptiv) este influențat de specificul limbajului mimico‑gestual și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de vedere" Deficiențele de vedere sunt incluse în cadrul deficiențelor senzoriale, fiind studiate prioritar de tiflopsihopedagogie 1. Prin varietatea tipologică și prin consecințele asupra vieții psihice și sociale a individului, această categorie de deficiențe are o puternică influență asupra calității și specificității relațiilor pe care persoana deficientă le stabilește cu factorii din mediu, în condițiile afectării parțiale sau totale a aportului informațional de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de informații la nivelul structurilor cerebrale superioare. Tiflopsihopedagogia este disciplina psihopedagogică, având caracter interdisciplinar
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
spre exemplu, demonstrația, ca metodă, poate deveni procedeu în cazul metodei explicației etc.). Metodele de învățământ sunt selectate în raport cu scopul și obiectivele activității didactice, conținutul lecției și particularitățile elevilor (vârsta, nivelul dezvoltării psihice, tipul și gradul deficiențelor/tulburărilor, nivelul și specificitatea mijloacelor de comunicare, tipul de percepție al elevilor - analitic sau sintetic) și/sau stilul de lucru/ personalitatea educatorului. Principalele funcții ale metodelor de învățământ sunt: - cognitivă - de dirijare a cunoașterii în scopul însușirii unor cunoștințe; - normativă - aspecte metodologice, respectiv, modul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Creangă și I.L. Caragiale, care alcătuiesc, după opinia sa, „triada de seamă a literaturii române”. Punctul de vedere al criticului impresionist își găsește, dezvoltându-se, rațiunea tocmai într-o viziune unitară a literaturii și evoluează în sensul unor coordonate ale specificității naționale și europene. Dacă G. Călinescu accentua raporturile personalității artistice cu istoria, P. supune individualitatea literară evoluției istorice și conștiinței naționale în conglomeratul ce particularizează sud-estul european. În comentarea literaturii române interbelice se evidențiază capitolele Ermetism și avangardă și Neliniști
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
de sorginte marxistă (unele intervenții sunt publicate în „Studii și cercetări de istoria artei”, „Revue roumaine d’histoire de l’art” ș.a.), semnificative prin pertinența analitică sunt pledoariile pentru o estetică a filmului contemporan, considerațiile privind receptarea spectacolului cinematografic sau specificitatea „lecturii” filmului, elogiul adus filmului de autor, tratarea literaturii ca experiență culturală a cineastului. Rămâne exemplară ținuta unor portrete, precum cele dedicate lui Jean Georgescu, Luigi Pirandello, Luchino Visconti, Dario Fo, Mozart ș.a. Se adaugă numeroase pagini pregătite pentru o
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
Termenul „feldeință” este împrumutat din limbajul lui Dimitrie Cantemir. Personalitatea lui G. Călinescu, considerată chiar de majoritatea celor apropiați plină de contraste și paradoxuri, e supusă unei analize lucide, amănunțite și lipsite de complexe. După mărturisirea autorului, cartea încearcă reconstituirea „specificității psihicului călinescian, ca o pregătire și o anticipare a dezvoltărilor referitoare la duhul variatelor lucrări pe care le-a elaborat”. Sunt decelate documente semnificative, „pornind de la premisa că un om este și ceea ce face, dar și ceea ce ascunde”. Liantul dintre
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească echilibrată, ivită dintr-o sinteză organică a elementelor specificității naționale, de unde lipsa de exces și de vulgaritate din polemicile sale, perspectiva metafizică a dezbaterilor publice pe care le propune, într-un fel înrudită cu cea proprie lui Nae Ionescu, pe care l-a recunoscut mereu ca magistru. De aceea
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie că este vorba de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
holos” dezvăluie atenția cercetătorului față de vechea „oralitate” cu reflexe în epopeile antice. Acest tip de abordare, exersat pe texte de mare strălucire ale literaturii universale, descoperă deschideri interesante în instrumentarul celui care în primele sale contribuții subliniase - fără a uita „specificitățile” locale - funcția spectacolului simbolic („nunta ca dramă”, cum spunea N. Cartojan) și primordialitatea ritului pe un spațiu întins din Europa și din Asia. Cartea Individualitatea clasicilor. Impresii asupra receptării literare româno-ucrainene (1997), ca și multe articole răspândite prin reviste conțin
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
sunt prezenți în glomerulonefrita rapid progresivă asociată sau nu cu manifestări pulmonare din boala Goodpasture. Anticorpii anticitoplasmatici din polinucleare neutrofile - ANCA - se dozează prin metoda ELISA, imuno-enzimatică. Există 2 tipuri de ANCA: - anticorpi perinucleari cu fluorescență perinucleară - p-ANCA cu specificitate antimieloperoxidazică (MPO) - mai frecvent în poliangeita microscopică (N = 0-15 U/ml); - anticorpi citoplasmatici cu fluorescență citoplasmatică difuză - c-ANCA cu specificitate antiproteinază (PR3); sunt întâlniți foarte frecvent în granulomatoza Wegener (N = 0-15 U/ ml). Tabelul 3. Determinări imunologice - valori normale
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se dozează prin metoda ELISA, imuno-enzimatică. Există 2 tipuri de ANCA: - anticorpi perinucleari cu fluorescență perinucleară - p-ANCA cu specificitate antimieloperoxidazică (MPO) - mai frecvent în poliangeita microscopică (N = 0-15 U/ml); - anticorpi citoplasmatici cu fluorescență citoplasmatică difuză - c-ANCA cu specificitate antiproteinază (PR3); sunt întâlniți foarte frecvent în granulomatoza Wegener (N = 0-15 U/ ml). Tabelul 3. Determinări imunologice - valori normale Ac anti-ADNdc < 40 UI/ ml Ac ACL (anticardiolipinici) < 20 UI/ ml c-ANCA < 15 UI/ ml p-ANCA < 15 UI/ ml
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mai ales când explorarea bazală s-a asociat cu administrarea unui inhibitor de enzimă de conversie. Metodele moderne de diagnostic al SAR (ecografia Doppler, angiografia renală selectivă, RMN) au redus mult din importanța metodei izotopice, care are o sensibilitate și specificitate diagnostică modestă și este relativ pretențioasă logistic. 3.7.8. Angiografia renală selectivă (ARS) ARS reprezintă „standardul de aur” în diagnosticul stenozei de arteră renală, fiind utilă și în tromboza de venă renală, infarctul renal, masele renale vascularizate, fistulele arterio-venoase
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fizic intens, sarcină, boli acute febrile, HTA severă, decompensări cardiace sau diabetice. Dozarea se face prin diferite tehnici: RIA, ELISA, imunodifuzie radială, imunonefelometrie sau imunoturbidimetrie. Există și bandelete reactive, actualmente în curs de evaluare; acestea au o sensibilitate (95 %) și specificitate (93 %) acceptabile. Deoarece colectarea urinii pe 24 h este uneori dificilă în practică, s-a propus determinarea în paralel a albuminuriei și a creatininuriei dintr-un eșantion de urină, un raport albumină/ creatinină urinară de 30-300 mg/g fiind considerat
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]