11,560 matches
-
timp, micuțul căprior scîrțîia de foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră care încotro. Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în două
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să facă nici cea mai mică greșeală. Îi era foarte foame micuțului, mămico. E un copil rezistent și curajos, și știu sigur că va crește un căprior minunat, care-ți va aduce multă bucurie! Nu te îngrijora, nu s-a speriat nici un pic. Dacă n-ar fi fost foamea care să-l irite, ne-am fi înțeles de minune noi doi. Vocea lui Lupino era caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat, urechile plecate. Ochii inteligenți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tu "uceniceai" deja în haită, un animal înfiorător la vedere și-a făcut veacul la marginea dinspre răsărit a pădurii acesteia. Biet suflet: înfățișarea îi era atît de înspăimîntătoare, încît mamele își ascundeau odraslele din calea lui, ca să nu rămînă speriate pentru toată viața; era așa de urît, încît, după ce se adăpa, nimănui nu-i mai venea să bea de la același izvor în ziua cu pricina. Avea un chip de nerecunoscut: urechile, sfîșiate din rădăcini, atîrnau fără viață peste fața tumefiată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trăsnet veni să-l scuture cînd se aștepta mai puțin. Lupul mutilat? Da, a locuit pe-aici pînă nu demult. A plecat? Da: într-o dimineața, pe nepusă masă, a sărit în picioare urlînd atît de tare, încît i-a speriat pe toți, apoi, cuprins de-o agitație pe care nu i-o mai văzuseră pînă atunci, le mulțumise pentru ospitalitate și, îndrugînd ceva despre cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deja îi pregătea de câteva ceasuri bune o serie de înju rături, luă cuvântul. — Domnu’ polițist. Păi, să vedeți. Noi trebuia să mergem la piață, că știți, așa facem vinerea dimineața... Da’ Veta n-a venit. Și noi ne-am speriat și am venit și am bătut, dar n-a răspuns nimeni. Și-atunci... — Ați intrat prin efracție..., constată destul de absent polițistul. — Păi, am spart ușa..., na..., se pierdu Florica. — Hm, îhî, mmm, trase polițistul o concluzie și în cepu să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de om! Era s-o lăsăm să putrezească-n casă, făr-o lumânare? Păi să putrezească, să neputrezească, trebuia să che mați organul! Numai organul are dreptu’... — Io-te că nu ne-a dus capul de babe proaste. Noi ne-am speriat și gata, se disculpă Caterina scăpând din mână andrelele, care rămăseseră țepene în aer de când in trase polițistul. — Mda, îhî, trase iar o concluzie polițistul. — Da’ domnu’ polițist, cu Veta ce-o fi? Unde-i? Că de azi-dimineață o to-o-oot
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cap până-n picioare. — Dorm... Ce griji au? zise ea vădit enervată de întrerupere. — Dar nu dorm cam de mult? Unde or coborî? Să nu rămână prin tren... — Păi da, că și tinerii din ziua de azi... Profesorul de latină se sperie. Iar începea tirada. Mămă ița se pornise iar... Poate ar trebui să-i întrebăm? zise el timid și în grabă. Mămăița nu așteptă a doua invitație. Îl scutură pe tânăr de umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-l lăsa nici să respire. Se făcu din nou mic în șezlong și își puse mâinile pe genunchi, ca nu care cumva să se vadă cât de tare începuseră să-i tremure. Am venit, porumbelule, să vorbim. Ce v-ați speriat așa? Între timp, ați putea să vă căutați câteva haine ce-or să vă fie de trebuință, de drum. Da, da..., plecăm. Merinde? Da’ de unde! Hrană pentru suflet. Nu stăm mult. Ne așteaptă o călătorie ce vă va fi pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ai vărsat cafeaua în pat. Chiaunule! Tu ce-ți imaginezi? Că don’șoara o să citească scrisorica ta și o să pice pe spinare de emoție? Gigi Pătrunjel - marele cuceritor. Ce să-ți spun... Ai și-un nume de războinic, ceva de speriat! Trecut binișor de treizeci de ani și nu ești în stare să-i ieși în cale și să legi o conversație. Boule! Așa-ți trebuie! Dacă ești pămpălău, stai acasă! Duminică de duminică. Și uită-te la alți proști ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la întrebări încă de când deschise portiera mașinii. Karina îi simți încordarea, îngrijorarea și reproșul în voce. - S-a descărcat bateria și am uitat să iau încărcătorul de acasă. Am vrut să te sun, dar cu ce? - Of, ce m-ai speriat. Nu știam ce ți s-a întâmplat. Mai întâi nu mi-ai răspuns, apoi îmi intra mesageria. Bine că ești bine, dar să nu-mi mai dai emoții de genul acesta că te bat cu mâna mea! Ana răsuflă ușurată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iar te vei plânge. - Nu vreau să mai doară, dar dacă voi suferi mai mult lăsând-o să prindă rădăcini în inima mea? Iar el... Karina tresări simțind o mână pe umărul ei, scuturând-o ușor. Deschise ochii și se sperie de șoferul care era ușor aplecat asupra ei. - Se pare că v-a furat somnul și v-a adus la capăt de drum. Cred că ați ratat stația la care trebuia să coborâți. - Am adormit? O, Doamne... se pare că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zâmbetul. Făcea ce făcea și găsea de fiecare dată un alt vinovat în povestea ei. Când va învăța să-și asume responsabilitatea pentru gândurile, faptele și stările ei.? Alegea mereu calea cea mai simplă, normal. Soneria stridentă a telefonului o sperie și-i întrerupse șirul gândurilor. Și de când tot spunea că o va schimba cu una mai silențioasă, mai melodioasă... Stătu câteva clipe pe gânduri dacă să răspundă sau nu, căci era sunată cu număr ascuns. Cine și-ar ascunde identitatea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu imprimeu gri care nu erau așezați la locul lor. Nici măcar nu se sinchisea să-i aranjeze, ea care avea o ordine precisă a tuturor lucrurilor din casă. Se îndreptă spre baie. Oglinda îi arătă o imagine obscură care o sperie pe moment. Trebuia să facă o schimbare. Ridică mâinile și descheie nasturii cămășii. Totul era întunecat și rece, chiar și ochii aceia mari. Se ascundea adesea în explicația că negrul e o culoare elegantă, rafinată. În acel moment i se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Din cauza emoțiilor și a pregătirilor, nu mâncase nimic de dimineață. Se simțea slăbită. Bău câteva guri de apă din nelipsita sticlă care o însoțea pretutindeni și-și mai reveni. Etajul 7. Coborî. O agitație bruscă la deschiderea ușilor liftului o sperie pentru o clipă. Își reveni repede și se îndreptă spre un birou liber unde o secretară tocmai încheiase o convorbire telefonică. - Bună ziua! Îmi cer scuze că vă deranjez. Vă rog, îmi puteți spune unde se dă interviul pentru ocuparea postului
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai multă pasiune apoi. Știu că nu mă comport prea bine cu tine, dar aș vrea să-mi spui ce simți pentru mine. Sunt curios care e impactul acțiunilor mele asupra ta.” Telefonul sună strident aproape de urechea ei. Karina sări speriată din pat neștiind ce se întâmplă. Era bulversată total când acesta sună pentru a doua oară. Numele Anei pe ecranul telefonului o mai liniști și răspunse. - Alo? - Am înțeles că nu puteai vorbi atunci, dar nici după cinci ore? spuse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
stâng, urcând spre inimă. - Că tot spui că ești rece, la fel ca gheața. Și totuși se topește, iubito! M-ai mințit? Tremura și era incapabilă să mai răspundă. O frână bruscă și un claxon puternic, foarte aproape de ea, o sperie și țipă. - Nu vă uitați pe unde mergeți, doamnă? Dacă nu vă pasă de viața dumneavoastră, mie de ce mi-ar păsa? Karina căzuse în stradă de pe bordura pe care se cocoțase. Se uita dezorientată în jur. Ce căuta acolo? Unde
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
au efecte binevenite îi trezește la realitate; pentru alții însă efectele sunt distrugătoare, devastatoare! Ciocârlia - prietena lucrătorilor de pe ogoare: ea îi cheamă la masa de prânz și tot ea are grijă să-i trimită acasă la sfârșitul soarelui! Dacă te sperie fapta rea pe care ai comis-o, înseamnă că ți-ai recunoscut cumva vinovăția! Tot e bine... Dacă ai fost învins într-o competiție nu te descuraja, poate cândva victoria îți va surâde și ție. Marele câștig este însăși participarea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Cine sunt clienții? Dar concurența? Cum folosesc studiul de piață pentru a afla? În acest moment ți-ai făcut o idee despre ce înseamnă publicitatea, urmează să străbatem împreună dansul succesului. Vom porni cu STUDIUL DE PIAȚĂ. Stai, nu te speria, nu te voi băga în lucruri alambicate, vom analiza în mod logic și concret. Ai nevoie într-adevăr de studiu de piață. De ce? Pentru că, din păcate, a trecut timpul când orice firmă care se deschidea avea clienți, a trecut vremea
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
foarte speriați, foarte nesiguri, nu mai văd viitorul, pot spune că sunt chiar disperați. Am avut mai multe Încercări, În mai multe țări, prin persoane vorbitoare de limbă română, prin care a vorbit Lucifer. La Început a Încercat să mă sperie, mai apoi să mă facă milos, după care a Încercat să mă cumpere, fel de fel de lucruri de genul ăsta, numai să trec de partea răului, ceea ce nu se va Întâmpla În vecii vecilor. Dar pentru un om simplu
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
persoană. Din nou, vă reamintim că vă puteți reprezenta Matricea așa cum vă simțiți mai confortabil, puteți să vă raportați la Dumnezeu, la Îngerul păzitor, la orice manifestare a ceea ce numiți voi Divinitate. Dumnezeu, Divinitatea, Matricea nu sunt prezente ca să vă sperie sau să vă pedepsească atunci când greșiți. Ele sunt aici ca să vă Învețe respectul față de sine, respectul față de cei din jur și față de ceea ce numiți voi planeta Pământ. Vorbeam de atacurile energetice și vrem să menționăm problema a ceea ce numiți voi
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
de ghea??, adev?rât „Eden alb "(cum Îl nume?te criticul literar Eugen Simion) . Exist?, de altfel, dup? cum observa George ?? linescu, În opera eminesciana, o adev?rât? „obsesie a imaginii cristalului': „Acolo unde, ca În lumea anorganic?, ochiul este speriat de analogia materiei, descoper? Îndat? ?? acest mizerabil noroi e capabil a se organiza Într-o form? geometric?, splendid?, rezonabil?? ?i luminoas? Chiar firul de praf cel mai dezesperant, îra?ional, pus sub un puternic microscop, apare că o aglomerare de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ca un juriu. Toti dau nota 9 cu exceptia unuia care a afișat un 6. Rică se duce, întoarce nota ca sa devină 9, spune "Mersi". În acest timp în casă a început scena următoare în care Leonida se răstește prin ziar. "Speriați", cei din afara ies în fugă. 6. Leonida, cu nasul in ziar, in timp ce Efimița are ochii în ziarul ei, începe să rostească în crescendo-uri retorice tip Hitler/Ceaușescu articolul din actul I al "Nopții furtunoase". Îl spune, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că e vorba de o călătorie cu trenul la vagonul de dormit. Apoi va visa o revoluție. Replicile sale vor fi adecvate fandacsiei pe care o trăiește. În final, Leonida se va trezi de-a binelea, la început se va speria crezînd că jos Efimița e ucisă de revoluționari, apoi va înțelege realitatea, va observa mondirul și chipiul, apoi jobenul, va pricepe cine e jos auzind și replicile. Și, stînd în capul oaselor în patul său se va preface că delirează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Atunci o să pictez direct pe pereți. Ca Michelangelo! Ca oamenii din grote. (pare gata să înceapă) BUNICA (se pune în fața lui): Ba te rog foarte mult. Tu nu ești Michelangelo. Și casa mea nu e grotă! Du-te-n... GETA (speriată de ce-o să audă): Mamă! BUNICA: Taci, că nu știi ce vreau să zic. Du-te-n... pădure, în munți, la peșteră dacă vrei să fii om de grotă. Abia aștept să te tai de la întreținere. Măcar cînd făceai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mareea fierbinte a tinereții. Apoi ea l-a privit Îndrăgostită minute În șir, fără să se dezlipească de trupul lui osos de adolescent, el Însă privea În gol, speriat și vrăjit, ăsta e cuvântul potrivit, vrăjit de gustul sărutului și speriat de ce ar fi fost să urmeze dacă... S-au ridicat fără să-și spună nimic, el i-a luat chitara În mâna stângă, și ținându-se de mână au ieșit În asfințitul de iunie, fără să stingă nici o lumină, fiindcă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]