3,995 matches
-
cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite-n regrete. Privirea târzie a pădurii țese zâmbete policrome Din via despuiată de struguri se-nalță spre grauri...arome. Tu
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
i-a spus: - Ce bine că ați venit, fată... Te-a căutat cineva la telefon, de mai multe ori... Insista, era agitată... Era o femeie și voia doar cu tine să vorbească... A spus să o suni. - Cine? întrebă Emanuela speriată, devenind lividă la față cu fiecare cuvânt rostit de mama ei... Cine a sunat? - Nu mi-a spus numele, maică..., deși am întrebat-o... Doar repeta să o suni. Emanuela puse mâna tremurând pe telefon și o sună pe Simona
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
de încrezătoare și credincioasă e frunza. Ei care au rădăcini puternice se plâng. Pe creanga unuia dintre ei o făptură firavă speră să învingă timpul. Pare foarte sigură pe ea. Platanii ar trebui să se simtă rușinați dar sunt prea speriați ca să mai roșească. Din vârful celui mai înalt platan frunza a putut vedea multe. Toate au înțelepțit-o. Acum se afla într-o situație de cumpănă. Îi vede pe bătrânii platani tremurând asemenea frunzelor ce și-au luat zborul alungate de
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
ea nu-i răspunse și atunci se uită peste tot, învârtindu-se pe loc. Fără să-și dea seama, băgă aparatul de fotografiat în buzunarul drept de la blugi și se învârti așa timp de un minut, din ce în ce mai mirat și mai speriat. Capul uriaș al lui Decebal era bine înfipt sub pelerina de verdeață, de pe stânca muntelui. Căciula pietroasă și ascuțită a lui Decebal era împodobită cu smocuri de iarbă pe alocuri. Din vârful căciulii, se ridica spre cer o cruce, semnul
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
marea”. Și aici intervine povestea adevarată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind după o vreme în pădure, a întâlnit un silvicultor speriat, convins că pădurea e blestemată, din moment ce cresc pești în copaci.” Natură, poveste, suflet, polimeri... Artistul din Beiușul Bihorului și Holonul Țării Sfinte a imortalizat vreme de 22 de ani în arta sa nu numai timpul, ci și mișcarea corpurilor solide
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
aici intervine povestea adevărată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că furnicile sau păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind după o vreme în pădure, a întâlnit un silvicultor speriat, convins că pădurea e blestemată, din moment ce cresc pești în copaci. Interesantă este și „Floarea lui Ceaușescu” - cadoul pregătit la cererea comitetului regional Bihor pentru marele conducător. Misiunea i-a fost încredințată tovarășului Gyuri cu indicația strictă să existe un singur
BANCA DE AMINTIRI A LUI GEORGE GOLDHAMMER de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362879_a_364208]
-
să spargă tăcerea grea ce le apăsa sufletele, prin care rușinea, vinovăția și neputința, tropăia fără menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă. Părea foarte bolnavă, absentă și toți o priveau îngrijorați și speriați. Maria o luă în brațe, strângând-o la piept, murmurându-i cuvinte de alint și dezmierdându-i, topită de dragoste și duioșie, părul răvășit și umed. În îmbrățișarea mamei, copila de altădată trecea prin toate etapele ratate ale unei vieți
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Suflet sau gând? Știind că e în mine tot tânăr și superb eu sufletul nu-l caut niciodată. În inima ce bate, din când în când, speriată mai las să zburde al iubirii cerb. E-aproape despărțirea și întristat regret că fiecare pleacă-n altă parte... Mă uit la anotimpuri ce n-au habar de moarte și nu-nțeleg de ce nu mă repet. Sufletul meu prin spații
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IUBIREA Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Te-ascunzi la mine-n suflet speriat Că n-ai s-ajungi iubirea s-o-ntâlnești Dar nu privești în jur pe unde calci Și câte suflete sub tălpi strivești. Iubirea nu-ți răsare simplu-n cale Nu poți întinde mâna s-o alegi Trebuie-ntâi s-
IUBIREA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363028_a_364357]
-
Eu sunt Prințesa vampirilor! Bărbatul tresare, dar o forță nevăzută îl face s-o cuprindă în brațe. O rază ciudată, ca un fulger, îl săgeată din creștet până în tălpile picioarelor. O sărută pătimaș și prințesa i se dăruiește... Calul nechează speriat și dispare în adâncurile pădurii. Femeia din brațele sale scoate un țipăt de satisfacție și-și înfige unghiile în mușchii săi, apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpung vena. Cavalerul simte cum sângele cald i se prelinge
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Ursuzîi cuprinde talia între palme. Femeia se întoarce brusc, îi dă o palmă și-l trântește la pământ. PRINȚESA:(țipă și îi arată cu brațul ieșirea ) Ursuz! Ai întrecut măsura! Să dispari din palatul meu! Vampirul se ridică greoi dar speriat. URSUZ: Inima mea bate doar pentru tine... O văpaie țâșnește din ochii vampiricei pârjolindu-l. Bărbatul urlă de usturime și dispare prin zidul clădirii. EXT./ PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Prin noapte, Ursuz se strecoară printre stânci. URSUZ: Ai să mi-
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
sfârșit motoarele aparatului de zbor s-au oprit. O muzică exotică invadează interiorul aeronavei. „Welcome to Singapore!” se aude mesajul căpitanului. Majoritatea călătorilor așteaptă la rând pe cele două culoare dintre scaune pentru a ieși. O trezesc pe Külli, care speriată deschide ochii și se uită la mine ca la un bau-baozaur... dar mai apoi dându-și seama că sunt cel care i-a ascultat cu răbdare confesiunea îmi zâmbește copilărește. O întreb dacă are bagaj de mână. Îmi spune că
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (XIV) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mihai ajunse la Sibiu înaintea lui Dan Siomionescu. Îl sună pe comisar însă acesta nu-i răspunse. Speriat, încercă să ia legătura cu scriitorul. - Ștefan, știi ceva de comisar? - Da, Mihai, e pe drum spre Sibiu. Am vorbit cu el acum câteva clipe. - Am nevoie de voi, o să repet asta. Și de Bogdan am nevoie. Simt că în
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
fim în ceasul morții! Feciorii, cum de-au auzit, Din nou la drum, dar, au pornit S-aducă iarăși în pridvor Pe cea mai scumpă, sora lor! Au mers din zori și până-n seară Și nopțile și ziua iară, Când speriați au tresărit De-un vuiet nemaipomenit! Și aiuriți de vuietură Au vrut să fugă, dar stătură... Gândind că poate-aicea este Cum s-a-ntâmplat și în poveste!... Își luară inima în dinți Și se gândiră la părinți Că nu s-
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
niciodată la un bărbat acasă așa că..., mimă ea jena de a fi singură cu el în casa lui. - Nu ești minoră, nu ai de ce să te temi, te invit la masă, nu să te devorez. - Aoleu, o făcu ea pe speriata. Ei, nici chiar așa că doar nu suntem în comuna primitivă sau în junglă. Dar, dacă a fost la tine și doamna Zbihli și zici că nu s-a întâmplat nimic, eu de ce m-aș teme? - Minodora, aș dori să ne
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
făcea efectul. Începu să viseze că se rătăcise într-o pădure deasă, în care tot căuta să găsească cărarea care s-o conducă spre drumul de ieșire. Auzea un zgomot ca un șuierat și din când în când bufnituri. Era speriată și panicată. Nu știa cum să facă să regăsească drumul salvator. La un moment dat ajunsese în capătul unui luminiș. În mijlocul lui era un grup de fete îmbrăcate în alb, purtând rochii lungi și coronițe din flori multicolore pe cap
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
fiu mai pur, să stau cu frumusețea laolaltă. Iubirea-i minunata mea iubită pe care o ador și-o venerez, făcând din ea al vieții mele crez și-nnobilând cu ea a mea ursită. Singur Te-au părăsit speranțele în stoluri, speriate au zburat în patru zări. Ai rămas singur printre întrebări ce vin în haite și îți dau ocoluri. Ți-ai căutat dorințele, dar tristă viața ți-a spus că-n lume s-au ascuns. De unul singur cauți un răspuns
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]
-
ieșită din minîi: <Huoooo, ne-mpușcaîi, criminalilor!!> Doi tineri se târâră pe burtă până la victimă și merseră așa până lângă caldarâm. <A murit, a murit!>- repetau înfiorați și îngroziți de imaginea mortului. Marian întinse pasul; se uita prin mulțimile de tineri speriat, doar o va zări pe Andra. Dar Andra nu se vedea! Să se fi dus la Ancuța, colega ei de facultate, care sta pe Magheru? La facultate, nici atât! La cămin? Căminele se închiseseră pe timpul vacanței și studenții plecaseră pe la casele
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
ea, pe unde-i, ce liniște are? Somnu-i dă târcoale dar și-al mamei dor... Părăsit în stradă, crâncenă durere... E micuț, plăpând, n-are nicio vină Ura mamei n-o vrea fără de pricină El așteaptă, încă, doar o mângâiere. Speriat și singur cere ajutorul Nimănui nu-i pasă, nimenea nu-l vede Doar luna-i zâmbește... ea ce îl mai crede... E doar un gunoi - își spune trecătorul. Lacrimi curg din ochii triști în noaptea rece Nimic nu mai simte
O VIAŢĂ NEGLIJATĂ... de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362303_a_363632]
-
ea, pe unde-i, ce liniște are? Somnu-i dă târcoale dar și-al mamei dor... Părăsit în stradă, crâncenă durere... E micuț, plăpând, n-are nicio vină Ura mamei n-o vrea fără de pricină El așteaptă, încă, doar o mângâiere. Speriat și singur cere ajutorul Nimănui nu-i pasă, nimenea nu-l vede Doar luna-i zâmbește... ea ce îl mai crede... E doar un gunoi - își spune trecătorul. Lacrimi curg din ochii triști în noaptea rece Nimic nu mai simte
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
floare,Oare, ea, pe unde-i, ce liniște are?Somnu-i dă târcoale dar și-al mamei dor... Părăsit în stradă, crâncenă durere...E micuț, plăpând, n-are nicio vinăUra mamei n-o vrea fără de pricinăEl așteaptă, încă, doar o mângâiere.Speriat și singur cere ajutorulNimănui nu-i pasă, nimenea nu-l vedeDoar luna-i zâmbește... ea ce îl mai crede...E doar un gunoi - își spune trecătorul.Lacrimi curg din ochii triști în noaptea receNimic nu mai simte, suflețelu-i ... VII. COMOARA
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
necuratului. Un vânticel rece și reconfortant le flutură pletele. E o liniște specifică pădurilor de foioase, tulburată doar de foșnetul frunzelor și trilurile păsărelelor. Căpitanul Preda se află în fruntea convoiului ca bun cunoscător al acestor meleaguri. Deodată caii nechează speriați. - Ce-a fost asta? - întreabă nedumerit principele. - Un moft al animalelor, zâmbi cu înțeles Preda. Vreun duh rău ne dă târcoale, iar patrupedele simt pericolul înaintea omului. După vreo două sute de pași în fața ochilor li se desfășoară o priveliște încântătoare
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că un urlet prelung tulbură liniștea pădurii până în adâncurile sale. Ca din senin se porni o vijelie, iar apele lacului se tulburară. Din adâncul lor se arată un balaur cu multe capete. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare, că stăpânii lor abia reușesc să-i strunească. - Nu vă temeți! - tună căpitanul Preda. Dacă fugiți, sunteți pierduți!... Piei diavole! - și ridică paloșul. Întoarce-te, blestematule, în bârlogul tău! Deodată șerpi țâșnesc din gura
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
să mi-l cresc!" Mai trist pe lume nu va fi... Să nu-ți cunoști părinții, Și viața-ntreagă vei trăi Plângând pe la toți sfinții. Of, să te ajute să trăiești... Să ai și tu un pat în casă; Dar speriat că nu găsești Puțină pâine pentru masă, Din zori și până-n noapte... De foame cânți să-ți treacă; Că zic: "Cum de mai poate Să fie vesel și să placă?" * * * * * După ani, mulți ani de zile... Văd în stradă, lângă
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360999_a_362328]
-
cu tac-tu cu tot, să vezi bătaie ce‑ți dau eu ție acușica! și‑a îndreptat Ioana trupul din mijloc și a ridicat mâinile pline de surcele spre el a amenințare. Ai tăcut? l‑a întrebat apoi, văzând figura speriată a copilului descurajat de gestul ei neașteptat. Ai mâncat? Spală‑te și culcă‑te! l‑a îndemnat ea, văzând mișcarea înceată a capului în sens afirmativ, după care a ieșit mânioasă și a dus surcelele la bucătărie. Și‑a făcut
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]