1,056 matches
-
proaspăt căpătând nuanțe noi. M-am grăbit să ajung la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse undeva în lungul șoselei, prin perdeaua de ploaie, așa că a trebuit să merg pe jos, cu umbrela ce-și scutura spițele și pânza în rafalele de apă, turna cu găleata și eu săream peste bălți, și într-un târziu am ajuns la clădire. Adunarea începuse deja, nu știam că veniseră toți, și când am deschis ușa, am dat cu ochii de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
educatorii nu trebuie să uite, nici un moment, că nu-i învață pe copii ceea ce știu, nu-i învață ceea ce vor, îi învață ceea ce sunt ei înșiși. h Este bine ca omul să-și cunoască rădăcinile genetice, care au asigurat continuitatea spiței, și constituie arborele său genealogic. La fel de important este ca fiecare individ să-și cunoască și rădăcinile spirituale, „laboratorul” în care și-a format intelectul și i-a deschis calea spre mirifica lume a cunoașterii. h Este firesc și bine ca
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
capul lângă geam. Stând la doar câțiva centimetri de mine, mă fixa din priviri cu buzele țuguiate, ca o persoană îndoliată care se holbează la cadavrul întins într-un sicriu descoperit. În acel moment, stând cu mâna dreaptă pe o spiță a volanului, nu simțeam nici o durere. Încă purtând centura de siguranță, soția bărbatului mort își revenea în simțiri. Un grup mic de oameni - un șofer de camion, un soldat în uniformă ieșit din tură și o vânzătoare de înghețată - își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
inelarul de la mâna stângă spre anusul ei. Claxoanele sunară dinspre aglomerația de jos. Un bec scăpără deasupra umărului meu, iluminând fața uluită a acelei prostituate obosite care-mi ținea penisul în gură și al cărei păr spălăcit se revărsa printre spițele cromate ale volanului. Am împins-o în lături și m-am uitat peste balcon. Un autobuz al liniilor aeriene lovise din spate un taxi parcat în fața Terminalului European. Taximetriștii și un bărbat ce încă își ținea în mână servieta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în urmă, pe când actualul părinte Tata lu’Arcuș era, doar, student, evident, la teologie. Refren, care, cum zic, l-am auzit, fredonat, cu o voce de argint, a altui popă, rudă bună cu Tata lu’Arcuș. Coborâtor dintr-o prelungită spiță de preoți, care-și afla capătul începător tocmai prin secolul al nouăsprezecelea, iubitor al tradițiilor românești,întregea, la celălalt capăt, lănțugul de aur al dinastiei preacuvioșilor cântăreți și petrecăreți. Acum, punând cele sfinte pe dulăpiorul din camera în care s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pudră. Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice negre, ca niște spițe răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
protejând calea ferată vagoanele inimii nu mai merg tic-tac... acum aleargă tac-tic spre șina capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ferată vagoanele inimii nu mai merg tic-tac... acum aleargă tac-tic spre șina capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai are nici un rost, că nici nu începuse bine și se terminase... Ce viitor m-ar fi așteptat?... Ca și cum nenorocirea întâmplată tatălui tău nu era de ajuns!... Nu era de ajuns. Trebuia, vezi bine, să suferim cu toții, până la a șaptea spiță!... Din cauza asta mama s-a îmbolnăvit de inimă și era chiar să moară... Rămăsesem numai eu și cu ea și uneori nu aveam nici ce să punem pe masă... Pe Horațiu îl luaseră în armată și-l trimiseseră departe, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dedicăm puțin timp și spațiu unei scurte treceri în revistă a acestei cărți remarcabil de bogate. „Calea și puterea sa” Iată cum prezintă Lao Zi utilitatea funcțională a vidului asupra formei și dependența tuturor „lucrurilor” de „nimicuri”: Punem treizeci de spițe la un loc și spunem că avem o roată; Dar utilitatea roții depinde de spațiul unde nu este nimic. Frământăm lutul pentru a face un vas; Dar utilitatea vasului depinde de spațiul unde nu este nimic. Spargem pereții pentru uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit nici o frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise lângă mine și mă privea. Stăteam întinsă pe spate, cu mâinile și picioarele răsfirate ca spițele unei roți și cu goliciunea acoperită de cea mai bună pătură a mamei. Moașa m-a ajutat să mă ridic în picioare și m-a dus într-un colț ferit al cortului roșu, acolo unde celelalte femei încă dormeau. - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
extrase dintr-o borsetă, camuflată sub foaia impermeabilului, un teanc de hărți. Capitolul 3 GENEL Care nici ei nu făcea altceva decât că încărca, străjuiți de vardiști, pe niște stăpâni înțepeniți, cu mustățile în furculiță, în niște limuzine uriașe... cu spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
secundă. Știu că e prostesc, dar continui cu o Încăpățânare de fier. Poate voi reuși să o obosesc. Trec minute bune, În care viteza mea de reacție crește neîncetat. Un bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele... Caii se opintiră de câteva ori și în cele din urmă echipajul ajunse iar pe drumul cel bun. Cioclii nu văzuseră până atunci mulțimea. Când unul din ei observă rândurile de femei și bărbați încremeniți în fața porților avu un fior
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-au cerut pui fripți, au băut câteva kilograme de vin și mai cu inima plină au ieșit și ei să petreacă. S-au suit în lanțuri. Acolo cânta o fanfară pe niște bănci, și vreo șase neisprăviți împingeau sus spițele de lemn ale roții uriașe. Țipa Didina de plăcere când o învîrtea Stăpânul deasupra capetelor celor de jos. Sub ei, mulțimea pestriță se înghesuia la jocurile de noroc. Țiganca simțea cum se învîrtește tot pământul acela, cum se apropie și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rând știința manierelor. În acest punct, problema ni se pare suficient de prescurtată și, deopotrivă, pusă cu destulă subtilitate, ca și cum contele Ravez s-ar fi Însărcinat să o propună primei Camere cu un mandat de șapte ani. Dar cu ce spiță de oameni Începe viața elegantă sau putem, oare, spune că toți cei care trândăvesc sunt În stare să Îi urmeze principiile? Cele două aforisme de mai jos ar trebui să pună capăt tuturor Îndoielilor și să slujească drept punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi În depărtare, străpuns de o dungă orizontală de ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe teritoriul Belgiei. Ajungea la Paris la patru după-amiaza și chiar dacă oprirea nu dura decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu o coadă de mătură pe peretele verzuliu din fața sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar, bolborosind ceva despre încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor. Lovea cu bățul într-o pată sângerie, furios: „Acolo s-a produs adulteru’, s-a stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vine să cred. Ceea ce o iritase cel mai mult pe Lauren fusese faptul că poza aia era În mod evident făcută Într-un Apartament Regal de la Gritti Palace din Veneția. Louis și noua lui familie arătau ca un clan de spiță regală mai puțin importantă, care poza pentru revista Hello. — A făcut copilul ăla special ca să mă enerveze pe mine, spuse Lauren, Într-un moment de monumental egocentrism. Considera etalarea ostentativă a fericirii lor „complet inacceptabilă. E tipică pentru ... noii Îmbogățiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
izbește din porunca unei foarte rafinate semnături. Imbecilul zugrăvește cu noroi tot ce nu poate demola. Răutatea țâșnește din noi, precum noroiul strâns în pumn. Din păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe alții mai ușor. Ne scuipăm unii pe alții cu tot mai multă voluptate. Răutatea crește din amnezia efemerității noastre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe materialul din temelie așezat solid de noi cei ce am slujit școala; despre care nimeni nu-și va mai aminti nimic, tot așa cum nici noi nu știm nimic despre cei ce au pus primele doage la butoaie sau primele spițe la roți. Până și nepoții noștri ne vor uita! A uita e un lucru natural, firesc și chiar eficient. Cui i-ar folosi, spre exemplu, să țină minte cu ce fel de obiele sau cu ce fel de nojițe, în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Râsul slăbește strânsoarea și trupul frumosului animal se destinde, blana îi străbătută de un fior, apoi rămâne nemișcat. Fără să-și ia ochii de la cel ce zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori a fost ispășită. Anton s-a ridicat să asculte zvonurile pădurii, în timp ce ziua, tocmai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
făcut primul milion, că n-am cum să justific, dar, pentru restul, pentru miliardele de care dispun, vă pot prezenta actele legale, strict autentice. Așa și cu Blându’nostru Costache. La început a fost și sărac și venea dintr-o spiță de jos. Era, însă, frumos. Frumos, nevoie mare! și iscusit. La fel, iscusit, nevoie mare! I-au fost suficiente aceste două atribute, ca să ajungă mare miliardar. și, cu orice femee dorește, la picioare. Dar, cu ce preț? Cu prețul veșnicului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
așa că pa și pusi! După ce a tras concluzia că Tina este nebună, Romeo a rărit-o cu insistențele. Mai ales că fata i-a spus-o pe șleau: Dacă mă dorești, însoară-te cu mine. Dar sîntem neamuri. A noua spiță. Dacă nu vrei, poate patronul tău... Ălă nu se însoară că n-are de ce. Are 45 de ani și încă n-a... Asta nu-i o problemă, zîmbește Tina. Romeo ajunge la timp în Italia și este trimis imediat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
minunat fără sutien“, care-mi aduce uneori un „Ooo“ și-un sărut pe frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de respirat de spițele umbrelei noastre mari și luă prosopul care-mi ferise picioarele de soarele perfid. Avea o expresie dezaprobatoare puțin cam prea exagerată; dacă te uiți atent la ea, zărești un zâmbet care pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]