1,026 matches
-
sub vraja în care mă prinsese Alice în timpul scurtei noastre întâlniri; și în orice caz, mie nu-mi spusese nimic interesant - de fapt, nu-mi spusese aproape nimic - de când sosisem. Și totuși mă atrăgea în mod irezistibil ideea de a spiona lucările ei în timp ce erau realizate; era într-un fel - o idee mârșavă, recunosc - ca și cum aș fi vrut s-o văd în timp ce se dezbracă. Am apucat un colț al cearșafului și l-am ridicat câțiva centimetri. Ieși la lumină o ispititoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cald și îmbietor de la Heartland Club. Probabil inspirat de vizita lui la studiourile Twickenham, Thomas își instalase câteva orificii de observație în diverse locuri cheie din blocul de birouri Stewards când deveni președintele băncii. Îi plăcea să știe că putea spiona oricând voia ședințele tinerilor și să simtă că e într-o poziție avantajoasă față de oricine altcineva venea sau lucra în clădire. Din același motiv, considera că însuși biroul președintelui trebuia să fie o capodoperă de design: căci lambriurile de stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu mâinile lor amfiteatrele de la Cremona și Bononia, înainte de a se întoarce aici? Oare nu-l urăsc și ei pe Vitellius? De ce ți-e teamă? — Poate că Vitellius a plasat câțiva oameni de-ai lui în legiune ca să... Ca să ne spioneze? întrebă Antonius, îndepărtând o frunză pe care vântul i-o lipise de obraz. Ca să-l informeze despre planurile noastre? Îți aduc aminte că Vedius Aquila e de mulți ani legatul Legiunii a treisprezecea... Arrius Varus e foarte curajos și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tot el răspunde, va fi, dar ca să nu fie afirmă că „noile legi privind apărarea națională, a siguranței, jandarmeriei și poliției sînt URGENTE”. I se pare clar ceea ce nouă ne era neclar: „țara noastră a fost, este și va fi spionată masiv”. Dar maul ni-l ia și ni-l duce la marginea drumului abia cînd elucidează modul cum au desfășurat ungurii un plan „la nivel global”, l-au desfășurat pînă la „Împingerea unor maghiari În organe și organisme internaționale (...) ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nu-mi fu mirarea când, prezentînd-o felelor, se îndreptă hotărât către ele și la strânse mâinile, întrebîndu-le politicos: ― How do you do?... ― Fiică-mea cunoaște două coduri de eleganță, râse inginerul (trăgînd cu ochii la Geurtie, pe care a spionat-o apoi tot timpul, mai ales după ce spunea ceva de spirit). Codul acesta, occidental, îl aplică însă numai față de doamne și domnișoare. Eu stam ca pe ghimpi. Fetele începură să vorbească între ele, chemîndu-l și pe Harold, iar inginerul explică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la mijloc, ca să mă îndrăgostesc de Maitreyi. Așa îmi explicai atunci de ce suntem lăsați mereu singuri, de ce inginerul se retrage tot timpul în odaia lui, cetind romane polițiste, de ce nici o femeie din câte stau sus nu coboară niciodată să ne spioneze. Îmi venea să fug chiar atunci din casă, căci nimic nu-mi repugnă mai profund decât un complot matrimonial. Plecai ochii în jos și mâncai tăcut. Eram numai noi trei: Maitreyi, d-na Sen și cu mine. Inginerul cina la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu aceeași grije. Întâlnii pe coridor pe Khokha. ― Am fost să beau puțină apă proaspătă, îmi spuse el încurcat, înainte să-i fi vorbit. Nu m-am întrebat atunci ce căuta el mereu în preajma noastră și dacă nu cumva ne spionează. Purtam coronița de iasomie cu prea multa mângâiere și bucurie ca să mă gândesc la altceva. Am înțeles mai târziu că acesta era semnul logodnei, că fecioara care dăruiește o asemenea coroniță unui tânăr e considerată pe veci a lui, căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mi spui de ele. Murdărie, nu dragoste, au fost acelea... Începu să pîîngă în hohote. Pe coridor trecu șoferul, care se opri o clipă, mirat de plâns, apoi plecă mai departe, cu pași lini. (Și el era unul care ne spiona, am observat mai târziu aceasta.) Maitreyi încercă să se stăpânească adunîndu-și șalul la gură. ― De ce mă chinui? se revoltă ea deodată. De ce crezi că n-am fost pură în dragostea mea și în trupul meu? Rămăsei încremenit. Eu o chinui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu putea să mă contrazică. Am avut atunci intuiția lașității lui și m-am recunoscut atât de bine în jena lui de a discuta o credință, încît m-am întristat. Dar mai era ceva: Harold venise și pentru a mă spiona, să vadă cum locuiesc aici, dacă duc, într-adevăr, o viață de "brută neagră", cum credea el, sau am oarecare confort. Venise, mai ales, pentru Maitreyi; și când a văzut-o servind ceaiul, roșind privindu-mă pe furiș, zâmbind, familiară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu umbla îmbrăcat decât în costume europene, chiar acasă, și era cu desăvârșire ridicol.) Khokha a observat, fără îndoială, schimbarea mea, căci îmi spuse: ― Arăți foarte palid. De ce dormi cu ferestrele închise? Aceasta mă făcu să înțeleg multe. Khokha ne spiona, cu șiretenie și gelozie. Am fost de atunci sigur că el știa de venirea Maitreyiei nopțile și mi-a fost teamă să nu ne trădeze. De aceea mă purtam cât mai bine cu el, îi cumpăram țigări, îi dăruiam cărți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcu să-mi pierd mințile, și eram ispitit să mă urc la ea în odaie și să-i spun ceva sălbatec, dar îmi fu rușine de gândul meu, deși nu mi-a fost rușine, câteva minute după aceea, s-o spionez din grădină. Într-adevăr, nu se vedea încă aprinsă lumina în odaia ei, deși ar fi putut s-o facă, din decență și din dragoste pentru mine. Îmi închipuiam tot felul de scene dezgustătoare, îmi aminteam atâtea episoade din romanele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la masă turburată, iar băiatul nici n-a avut curajul să apară, într-atît, credeam eu, era excitat. Și toate amănuntele acestea mă chinuiau, și mi se părea că toți o doresc pe Maitreyi, că ea se abandonează tuturor. De ce ne spionează șofeurul, dacă nu o dorește, dacă nu speră că, într-o zi, să riște tot și să intre în camera ei, chit că ar fugi chiar în acea noapte, fără leafă? Îmi închipuiam lucruri cu desăvârșire absurde și sufeream cumplit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum, când eram despărțiți prin nu știu ce primejdie, dragostea crescuse până la sufocare și simțeam că înnebunesc așteptând ceasul când am s-o pot vedea și strânge din nou în brațe. În timpul nopții am ieșit de mai multe ori în curte, să spionez, și vedeam mereu lumină în camera inginerului, auzeam acolo glasuri, câteodată un scâncet, pe care nu-l ghiceam al cui poate să fie (Maitreyi, Chabù, sora lui Khokha?). Toate acestea mă alarmau nespus. Mă întorceam iarăși în jețul meu și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Altul nu se va mai atinge de mine... Eu nu-i puteam spune decât atît: ― Maitreyi, Maitreyi... Am plecat în a șaptea zi de la despărțirea mea de Bhowanipore. Am plecat după ce ultimele două nopți le petrecusem ascuns în fața casei lor, spionând lumina în odaia Maitreyiei. A fost tot timpul întunerec. Chabù a murit în aceeași zi. XIV Lunile pe care le-am petrecut în Himalaya, într-un bungalow dintre Almora și Ranikhet, sunt prea triste și prea senine pentru a le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că are, șaizeci de ani? Ăsta își ascunde vârsta. L-ai văzut și dumneata, adineaori, când l-am spălat; ăsta e bărbat tânăr, în floarea vârstei, ăsta n-a împlinit patruzeci de ani..." - Nu vreau să crezi că te-am spionat ca să te reclam direcției. Dar trebuie să informez pe profesor. Și el va decide... Altă dată s-ar fi supărat sau i-ar fi fost frică, dar acum se trezi recitind, la început în gând, apoi mișcîndu-și încet buzele, una
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmărit... - Dacă se pitește bine în fundul mașinii, poate nu se observă... Două ceasuri în urmă, coborî în curte, întovărășit de doctorul Chirilă, cel care îi era mai puțin simpatic pentru că după ce-l surprinse ascuns în odaie, avea impresia că-l spionează tot timpul. Dând cu ochii de mașină, se opri brusc. -Am mai văzut mașina asta, șopti. Am văzut-o azi-noapte, în vis... Unii ar spune că e semn rău, că am putea avea un accident, adăugă. - Eu nu sunt superstițios
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Uneori îmi pare rău că nu-mi amintesc nimic din toate câte știa Rupini... Într-o dimineață, întorcîndu-se din grădină, îl întrebă pe neașteptate: - Nu ți s-a părut curios că ne așteptau acolo, lângă gard? Parcă ne-ar fi spionat... - N-am observat nimic, răspunse. Unde erau? Șovăi câteva clipe, evitîndu-i privirile. - Erau acolo, lângă poartă, parcă ne-ar fi spionat. Doi bărbați, îmbrăcați curios. Dar poate mă înșel, adăugă, ducîndu-și mâna la frunte. Poate nu erau la poarta noastră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebă pe neașteptate: - Nu ți s-a părut curios că ne așteptau acolo, lângă gard? Parcă ne-ar fi spionat... - N-am observat nimic, răspunse. Unde erau? Șovăi câteva clipe, evitîndu-i privirile. - Erau acolo, lângă poartă, parcă ne-ar fi spionat. Doi bărbați, îmbrăcați curios. Dar poate mă înșel, adăugă, ducîndu-și mâna la frunte. Poate nu erau la poarta noastră... Îi luă brațul și-o trase încet după el. - Mi-e teamă că ai rămas prea mult cu capul în soare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mele. Am înțeles: Prințul a folosit Culoarea Culorilor pe mine și, ah, ah, ah, m-a făcut vizibil. Cine ești tu? - m-a luat imediat la rost Ana. Sunt umbra ta - am mieunat eu. ─ Te-au trimis zmeii să mă spionezi? Am amețit de frică să nu mă facă stană de piatră și am îngăimat: Sunt reporter. ─ Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lui, a făcut ochii mari văzându-l alături de profesor... ― Ia loc, te rog, și spune-mi care-i baiul? Petrică i-a povestit Întâmplarea din noaptea trecută. Când a sfârșit, Nicu l-a Întrebat: ― Și crezi că cineva ți-a spionat casa tot timpul cât noi eram la tine? ― Nu mă Îndoiesc. ― Ce te face să fii atât de sigur? ― Nu uita, Nicule, că am fost cercetaș și nu unul de duzină. Individul și-a luat tălpășița Îndată ce birjele au pornit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atitudine fermă și că sosise timpul pentru așa ceva. Se trezi la știrea dezastrului. Singurul avertisment a fost o licărire de metal oțelită pe cerul dimineții, devreme. Invadatorii se năpustiseră asupra orașului Linn în trei sute de navete spațiale. Trebuie să fi spionat dinainte locurile, pentru că au aterizat în forță, în părțile care erau înțesate cu gărzi și la principalele cazărmi ale escadroanelor de artilerie din interiorul orașului. Din fiecare navă debarcară două sute și ceva de bărbați. - Șaizeci de mii de soldați! - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
-mi temperez cîinele care, de-o vreme, se uită prin geamul ușii de la intrare cred că mai mult la Miss Deemple decît la mine și zgîrie lemnul, dezamăgit că nu-i luat în seamă. Ce faci, Tano? Reprezinți paparazzi, ne spionezi? Se repede cu pieptul de lup alsacian în ușă, o deschide și dă năvală peste Șichy, să-i spună, pesemne, c-o place. Casetofonul zboară cît colo, dar Tano e nevinovat și fraged ca otava. Tu-ți America de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în '65; povestirile, postum, în '66; romanul Zahei orbul, postum, în 70, an fast, an de vîrf al "dezghețului" cultural. Și poeziile lui Radu Gyr. Se transmiteau prin morse, din celulă în celulă. De-un timp, Tano nu ne mai spionează prin geamul ușii de la intrare. Pentru că l-am ignorat, s-a supărat: Poftim! "Te las în pace-ntîie-a ta". De teoria chibritului literar geme lumea. Io-s sătul. Nu se mai aude nimic dinspre el. Nu hămăie, nu scîncește, nu zgreapțănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
minciună? Pe-a patra (Ce s-ar fi amuzat tata! "Ai grijă, obișnuia să-i spună, nu te însura pînă nu mă întorc din turneu") n-am văzut-o decît o singură dată, intrînd cu Iordan în magazinul Eva. Am spionat-o din cabina de probă vecină. Avea burtica ușor bombată, semănînd cu un geam de ceas și-un coc din bucle spiralate, à la Veronica Micle. O fi iubit-o? Mă îndoiesc. Mai degrabă cred că a vrut să construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-și ilustra singur versurile: "O sămînță e tot ce-a fost și e pe lume Coaja cuprinde ce încă n-are nume O sămînță ascunde o altă sămînță, Miezul săltat la cer e-a noastră biruință". "Ce cauți aici? Mă spionezi? urlă Mistrie ca la pompieri, intrînd în triplă criză: de fiere, de isterie, de megalomanie. Și Lia este extirpată din organism, ca "ielement refractar". Consideră că te-am desărcinat din funcție". Personajul Magdei U. își poartă nedreptatea în ochii tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]